48 matches
-
Poate dușmanii au să se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu marea Într-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, ... Citește mai mult EMINESCIANAde Nicolaie Tony DINCĂStăpâne-al lumii și al nostru Tatăîndură-Te de neamul românescu, (sic!) Restituie-i pe Domnul Eminescu,Că mare
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
scrisul lui cu nuanțe colosalePoate dușmanii au să se fereascăși poate toată spița româneascăS-ar aduna în jurul lăncii sale.Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni:El depășea lumina și culoarea,Cuvintele-i se înfrățeau cu mareaîntr-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaieși cauteriza în lifte răul,Păzea hotarul țării cu stiloul,... XVIII. RUGA, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. RUGĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Când mă sfădesc cu gândurile
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_in_eternitate_elena_armenescu_1358189076.html [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
Poate dușmanii au să se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu marea Într-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, Că o pândeau și-atunci dușmani - o droaie. Dar mai presus de-orice iubea poporul Și își dorea o Dacie unită, O țară
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1484151084.html [Corola-blog/BlogPost/375847_a_377176]
-
erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor da suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cantare aduceți-i, El
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358242080.html [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/eminescu-in-eternitate/ [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
erau toate și toate erau una/ Pe când pământul,cerul,văzduhul,lumea toată/Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,/Pe-atunci erai Tu singur,încât ma-ntreb în sine-mi/ Au cine-i zeul,cărui plecăm a noastre inemi?" Este o imagine impresionantă în care se întrevăd zorii ființării la cumpăna dintre două existente.Alfa și Omega coexista aici și se completează reciproc. În "Vede" găsim aceeași reflecție: "atunci nu era nici ceea ce este,nici ceea ce nu este.Nu
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fiintarea_intru_nefiinta_filo_clarissa_emanuela_1389780218.html [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
sine, vehemență de ruptură (explozivă și implozivă, totodată) - sfâșierea de sine: cf. Rugăciunea unui dac, unde se săvârșește o crucificare specific eminesciană, pe o Golgotă specific eminesciană: a. crucificarea prin șovăire-scepticism-interogație tragică (“Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?”) nu este atât expresia nelămuririi individuale, ci expresia unei neliniști metafizice cu implicații supraindividuale: Eminescu conștientizează existența ritualistică a lumii, Ritualul-Omenire - și își pune problema necesității și finalității Ritualului-Omenire, plecare de inimi, supunere a ființei aparente la manifestările unei Ființe
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor da suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cantare aduceți-i, El
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358237316.html [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
refuzându-i deci platonismul. Remarcă bogăția și varietatea rimelor din lirica eminesciană. Potrivit criticului, originalitatea acestor rime este indiscutabilă. El însuși identifică trei tipurti de rime: a) rime noi , rezultate din rimarea unui cuvânt întreg cu altul prescurtat; sine-mi”/ „inemi” /„suie” cu „nu e”).). b) Rime surprinzătoare, în care rimează un cuvânt obișnuit cu unul prozaic, neliterar - („nalte” cu „încalte”) c) Rime rezultate din rimarea unui substantiv comun cu unul propriu („zid” cu „Baiazid”/ „oaspe” cu „Istaspe”). Observă că poetul
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
exterioară realizată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Mitropolitul Dosoftei, către sfârșitul secolului al XVII-lea, într-o scurtă cronică închinată domnilor Moldovei a alcătuit următoarele versuri: Pentru Ștefan acel Bun ce-au bătut războaie, De-au făcutu-ș de toate inemii spre voie. Prin ținuturi prin toate să văd a lui semne Mânăstiri și beserici ce-au fapt fără lene. Că numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munț și-n codrii lui Hristos sălașe Ce-au făcut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bine, căci astăzi ei sunt mai urâți decât la 1848. Și cum erau iubiți pe atuncea, se vede dintr-o scrisoare autografă a lui Kossuth datată din Debrețin 26 apr. 1849, în care faimosul agitator se esprimă astfel: Urmând simțământului inemei mele, nu esitez a declara că dacă, aprețiînd cele mai sus zise, vor grăbi (romînii) fără amânare a da garanție despre purtarea lor pacifică în viitor, nu mă voi sfii ca în numele păcei și al iubirii să aruncăm văl asupra
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ia seama mai bine/la faptele lui.” (L. Blaga, p. 296) $genitiv; determină un substantiv$$, „Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui. (M. Eminescu, I, p. 80) șdativ; determină o expresie verbalăț; „De dorul lui și inema și sufletu-i se împle.” (Ibidem, p. 167) șgenitiv; are regent substantivul sufletulț, „Tot alte unde-i sună aceluiași pârău.” (Ibidem, p. 127) șdativ: are ca regent verbul sunăț; Am renunțat la toate cărțile folositoare lui., șdativ; are ca regent
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câți și ca și obligatorie la pronumele care, când dezvoltă sens separativ și se întrebuințează anaforic: Care dintre ei a ajuns până la capăt? Pronumele interogative intră în structura propozițiilor interogative directe parțiale: „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?” (M. Eminescu, I, p. 15) În propozițiile interogative retorice, pronumele interogative corespund, semantic, unor pronume negative: „Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?” (M. Eminescu, I, p. 151), „Cine e nerod să ardă în cărbuni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atribut circumstanțial și complement predicativ: • complement (direct, indirect, de agent): „Eu sunt acel pe care l-au visat,/ L-au căutat și-au vrut să-l născocească.” (T. Arghezi, I, p.101), „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?” (M. Eminescu, I, p. 115); • complement corelativ (sociativ): L-am văzut cu cine merge el de obicei.; • circumstanțial (temporal, spațial, cauzal, condițional); „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă/Prin care trece albă regina nopții moartă.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mieu Hristos pentru sluga cé viclénî ce ascunse talantul în pămănt, ziș: să dau și eu ceva Domnulul mieu deîn căte mi-au dat, ca să nu mă arăt să zic că voesc numai folosul binelui mieu. Ce voiiu cu toatî inema ca cerbul la izvoarăle apelor să-m pui toatî nădéjdé pre Maica Cuvăntului Fiiului lu Dumnezeu". În Târnosanie, Târgoviște, 1652, același Mitropolit Stefan, într-o mărturisire de vocație și profesiune de credință, prin asumare a originii și integrare în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și profesiune de credință, prin asumare a originii și integrare în istoria neamului, cu evidențierea efortului propriu și detaliu de ritm al trăirii și al lucrului la tipărirea cărții: "Nice odată nu mi-ar fi voia să lipsesc cu toată inema și sufletul (o prea sfinților și cinstiților miei frați și tocma slujitori) să privăz cătu mi-e putearea cu lucrul, la toate la cealea ce sănt de treabă și de folos, cinstitului și sfântului nostru neam Creștinesc (de în carele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
solemn, îngroșându-și vocea: "Gheorghiță Amarandei! Pentru vitejie! Să-ți fie ocină dreaptă! Ție și urmașilor tăi, în vecii vecilor!" Și, când m-o strâns la pieptu' lui și m-o bătut pe schinare, mi s-or muiet chișioarele, că inema o luase la sănătoasa! Trăi-l-ar Dumnezău! Că pe Domnu' Ștefan îl doare inema și pentru noi, prostimea... Gheorghe împinge cu piciorul trupul unui ienicer ce horcăia alături chinuindu-se să-și dea duhul: Mișcă păgâne! Ocupi o bucățică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urmașilor tăi, în vecii vecilor!" Și, când m-o strâns la pieptu' lui și m-o bătut pe schinare, mi s-or muiet chișioarele, că inema o luase la sănătoasa! Trăi-l-ar Dumnezău! Că pe Domnu' Ștefan îl doare inema și pentru noi, prostimea... Gheorghe împinge cu piciorul trupul unui ienicer ce horcăia alături chinuindu-se să-și dea duhul: Mișcă păgâne! Ocupi o bucățică de Moldovă cu hoitu' tău împuțit! Nu țî-i rușâne?! se stropșește Toader la el. Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Spirit. Te-aș ruga însă să-mi dai voie să-ți citesc actul de danie întocmit de Gavril Movilă voievod la Târgoviște în 12 feb. 1618 (7126): „Gavril Movila voievod a toată Tara Românească și cu preaiubiții și dintr-o inemă frații mei Petru voievod’ și Ion voievod și Moisi voievod, fii marelui prebunului răposatului Simeon Movila voievod, nepoții răposatului Eremii Movila voievod. Facem știre tuturor...cum noi...ne-am milostivit și am dat și am miluit sfânta mănăstire a noastră
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
245, inscripția nr. 106. 49. Că așa stăteau lucrurile, ne convinge mitropolitul Dosoftei cu versurile pe care i le consacră, în Poemul cronologic, lui Ștefan cel Mare: „Pentru Ștefan acel Bun ce-au bătut războaie, De-au făcutu-ș de toate inemii pre voase. Prin ținuturi prin toate să văd a lui sémne Mănăstiri și beserici ce-au fapt fără léne. Că nu numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munți și-n codri lui Hristos sălașe Ce-au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
omului, precaritatea definitorie a ființei noastre. „ Giuncii și cu tauri mă-mpresoară, Cu căscate guri, să mă omoară, Ca leii ce apucă și zbiară, Cu gurile rînjite, pre hiară. Și ca apa fui vărsat afară, Și oasele mi să rășchirară. Inema-n zgău mi să veștezește, Ca o ceară cînd să răstopește. Mi-i vîrtutea ca hîrbul de sacă, Limba-n gingini lipită să-neacă. Și m-ai lăsat, Doamne-n țărna morțîi, Și cînii mă-ncongiură cu toții” (Ps.21). În astfel
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
ceia ce plîngu, că aceia să vor mîngîia! Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul! Fericiți ceia ce flămînzesc și însetoșază direptatea, că aceia să vor sătura! Fericiți cei milostivi, că aceia să vor milui! Fericiți cei curați la inemă, că ei vor vedea pre Dumnezău! Fericiți cei de pace făcători, că aceia fii lui Dumnezău să vor chema! Fericiți cei goniți pentru direptate, că acelora iaste împărățiia ceriurilor! Fericiți veț fi cînd vor ocorî pre voi și vă vor
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
Emil Brumaru Și iarăși viața-ncepe să ne doară Ni-s tot mai mult cuvintele-o povoară, Și ni se pare că nu-i nimeni, nimeni Să ne-ocrotească sîngele din inemi... Sîntem stingheri, vorbim abia în șoapte, Odăile au geamurile sparte, Și sprijiniți de ușă, crinii parcă Să ne privească și să plece-ncearcă...
Și iarăși viața-ncepe să ne doară... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7661_a_8986]
-
toți bețivii spun c'a fost nebun." Un Topârceanu de-o ghidușă disperare, pus în pielea locatarului stațiunilor, își împrumută vorba acestei mărturii fără ieșire: "O să intru în păcat,/ Sfinte, Doamne, ține-mă!/ Pentru vin nu am ficat,/ Pentru apă, inemă." Cu largi volute elegante, ale modernismului care trece scuturîndu-și țigara, lord stafidit de gălbinare, scrie, chipurile, Adrian Maniu Omul cu ficatul uscat. Un călător astenic, spre ultimul țărm: "Luându-și la subsoară/ Puținul nemâncat/ Într'un sicriu pitic - cutie de
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]