17 matches
-
a fi” (Lévinas, 1986, p. 121). Trebuie să ținem cont de acest avertisment dacă vrem să evităm relativizarea radicală a valorilor. Cinismul postmodern se bucură de ceea ce crede a fi sfârșitul universalului, ocupat fiind cu celebrarea frivolității, a fragmentarului, a inesențialului și deci cu respingerea eticii. După cum notează Jacques Bouveresse, aceasta Înseamnă să acreditezi „ideea că ceea ce ne interesează În primul rând de acum Înainte este mai curând diferendul nerezolvabil și nu dialogul, disensiunea, nu acordul, nehotărârea, nu decizia, singularitatea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
naturaliștii îl ignoră constant. Și Husserl nota că " Tocmai acest neajuns, al unei raționalități autentice sub toate aspectele, constituie izvorul neclarității, devenită insuportabilă, a omului cu privire la existența sa proprie și la temele sale infinite. Pentru a putea face inteligibil caracterul inesențial al "crizei" contemporane (...) trebuia să se arate cum "lumea" europeană s-a născut din ideile rațiunii, adică din spiritul filosofiei". (Id. p. 65, p. 68) Menționăm că Husserl acceptase dependența de phisys-ul uman și de corpurile oamenilor individuali, a spiritului
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cazul nu numai asta. În nici un caz nu e totuna cu darul de a „reuși”, de a obține succese și bunuri și mai ales nu are nimic comun cu șmecheria și cu combinațiile. Dimpotrivă, simțul practic elimină ca inutile sau inesențiale o mulțime de preocupări de ordinul acumulării de bunuri și al satisfacțiilor de vanitate socială. Cineva poate să nu știe nici tabla înmulțirii, să nu facă niciodată nici o socoteală și să nu aibă habar de suma de bani din buzunar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ce ocazie? în ce scop? pe ce "scenă"? și cu ce "modalități de a acționa"? se spune ceva. Se evidențiază astfel aspectul interactiv și concret al comunicării. Rudolf Carnap a făcut distincția între două tipuri de dependență față de context: una inesențială, atunci când contextul pertinent pentru o frază este constituit din frazele ce o preced (ceea ce pragmatica și analiza discursului numesc azi cotext) și alta esențială, atunci când contextul pertinent este extralingvistic. Preocupat de analiza actelor de limbaj, Stalnaker propune analiza contextului în ceea ce privește
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
zâmbetul (faraonii nu zâmbesc, iar soțiile lor n-au șolduri). Dar ei n-au căutat să afle de ce, la începutul secolului al VI-lea, a apărut un zâmbet pe chipul kouroi-ilor pură reflectare, după ei, a zâmbetului zeilor, simplu și inesențial accident. Acești mari artiști au creat geometria și filosofia, dar au ignorat "arta" ca temă autonomă. Nu aveau cuvântul ca s-o numească, fiindcă nu aveau nevoie. Da, "pentru știință se spune epistemă", căci grecii au inventat aici și obiectul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Antichitate, de o cosmologie. Fie țin numai de capriciile unei fantezii individuale și nu merită decât un dispreț mai mult sau mai puțin amuzat. În ambele cazuri, descoperire a unei perfecțiuni sau inventare a unei trăsnăi, trecerea prin Frumos este inesențială. În propriul ei cuib istoric, "Arta" a fost, până într-un timp nu foarte îndepărtat, nu de negăsit, ci pur și simplu de negândit. Capitolul VII Geografia artei "Acolo unde cei cultivați se molipsesc de vreun efect, cei necultivați fac
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de înjosire a ființei umane. Sunt convins că în viitor, umanitatea va deveni spirituală sau va înceta de a exista. Nietzsche spune undeva că merită a fi luat în seamă doar Vechiul Testament (care este Cartea Tatălui), Noul Testament (Cartea Fiului) fiind inesențială. Am senzația că Nietzsche nu pune problema estetic, ci moral. Și atunci cum rămâne cu BIBLIA în întregul ei, cu forța ei? Poziția lui Nietzsche față de creștinism în general este negativă și aberantă. Nu e vorba aici de simpla preferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Când ți se pune problema compromisului, ți se pune și cea a distingerii esențialului de inesențial. Trebuie să știi să alegi și să decizi ce e esențial, și deci nu poate sub nici un motiv face obiectul unui compromis, și ce ține de inesențial, și deci poate tolera o marjă de nuanțare (ca să mă exprim eufemistic). Strategia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se pune problema compromisului, ți se pune și cea a distingerii esențialului de inesențial. Trebuie să știi să alegi și să decizi ce e esențial, și deci nu poate sub nici un motiv face obiectul unui compromis, și ce ține de inesențial, și deci poate tolera o marjă de nuanțare (ca să mă exprim eufemistic). Strategia compromisului e foarte delicată și cere o mână fermă, cu reflexe foarte sigure, fiindcă limita admisibilă nu e nici netă, nici etanșă. Cineva poate crede că nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
validă. Păi de ce ar trebui să.... Până una, alta, asta i-a ieșit, și cronicarul nu a pus degetul pe rană și diagnosticul exact al cărții, filmului, piesei. Cronicile sunt șchioape, lipsite de duhul analizei, lovind din laterală, slab, anemic, inesențial. Neologice, metaforice, poetizante. Fastidioase și fără nerv. Străine de ambiția performanței. Umplutură. Nu au jargon adecvat, nu au instrumentar specific. Criza specialiștilor în diverse ramuri culturale nu pare să irite pe nimeni. În definitiv cuvântul este instrumentul valabil pe orice
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
a explora lumea și eul cu o acuitate pe care nici un alt gen literar și nici o altă artă nu o pot atinge. Micile dexterități lexicale, combinarea inteligentă a sintagmelor din fondul cultural comun, biografemele fără miez și învârtirea în jurul unui inesențial rămas așa, netransfigurat: toate aceste ,abilități" de versificare postmodernistă nu pot fi echivalate cu marea poezie. Ea se aproximează și se atinge prin depășirea acestui nivel agreabil, dar primar; abia vizionarismul unor Mircea Cărtărescu sau Mariana Marin constituie pragul de la
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
poeții refuză să utilizeze limbajul, ei nu vor să numească lumea și, datorită acestui fapt, nu mai numesc nimic, căci a numi implică un perpetuu sacrificiu al numelui în favoarea obiectului numit, ori, pentru a vorbi ca Hegel, numele își relevă inesențialul, în fața obiectului care este esențial" (Ce este literatura?). Maurice Blanchot, dimpotrivă, pro-clamă preeminența cuvântului în raport cu lucrul despre care se pronunță. Numind un lucru, spune el, îl faci al tău, dar îi și anunți moartea... Așadar, cuvântul însuși, instrumentul esențial al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nuanță a urâtului de lume te-ai gândit la Dumnezeu... Un gânditor ce-ar auzi cum putrezește o idee... " A omorî timpul", așa se exprimă banal și profund neprielnicia plictiselii. Independența cursului temporal față de imediatul vital ne face sensibili la inesențialul, la vidul devenirii, care și-a pierdut substanța; o durată fără conținut vital. Trăirea în imediat asociază viața și timpul într-o unitate fluidă, căreia ne abandonăm cu pateticul elementar al naivității. Când însă atenția, fruct al unor inegalități lăuntrice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de soare și care, întoarse cu fața spre pământ, și-ar deschide petalele în direcția contrară luminii. Natura-i un mormânt și razele ne împiedică să ne așezăm în el. Abătîndu-ne de la substanța morții, ele alcătuiesc o criză gravă de inesențial. În lumină, sîntem toți aparența noastră; în întuneric, sîntem maximum de noi înșine și de aceea nu mai sîntem. Plictiseala: tautologie cosmică. Cine n-a ascultat niciodată orga nu înțelege cum eternitatea poate evolua. Dacă tot ce-am dat zadarnic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din urmă eșuează glorios în discuții culturale sau cetind versuri, ca Radu Vasile, la emisiunile păunesciene, când nu-și publică romane la Polirom, de rîde și Nea Nicu,/ Măcar că iaște mort. Cerc să integrez fenomenul în doctrina mea despre naveta inesențială. Așa, bunăoară, dacă domnul, critic literar pendulează între Universitate și jurnalistică, Geluțu Voican între Metafizică și clitoris, apoi Primarele Simirad unduiește și el între două extremități, carele sunt administrația municipală, pe de o parte, și epicul sadovenian, pe de alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
credibilitate în ultimă instanță lingvistică (jocuri de limbaj de tipul: on a toujours besoin d'un petit IBM chez soi). În planul expresiei discursul publicitar pune în scenă o rostire metaforică îndreptată spre un univers mitic și spre o "dorință inesențială" (J. Lacan). 6.8. Retorica discursului publicitar 6.8.1.1 Retorica iconică. Mesaj și peisaj totodată, contemplată mai mult decît citită, publicitatea este un enorm "dispozitiv panegiric" ținînd de o "hagiografie și apologetică a obiectului" (G. Péninou, 1970: 97
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ci pentru că devine și ea obiect de consumat. Trebuie să remarcăm cu grijă dubla ei determinare: e și un discurs asupra obiectului și obiect propriu-zis. Și poate fi consumată ca obiect cultural tocmai prin calitatea ei de discurs inutil și inesențial"362. Chiar dacă obiectul căruia i se face reclamă decepționează consumatorul, el poate consuma în continuare discursul publicitar ca atare în acest context, Baudrillard discută despre un imperativ publicitar și un indicativ publicitar. Dacă rezistăm în fața imperativului de a cumpăra obiecte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]