3,652 matches
-
natural și atunci corpul mai face parte din noi. ... Dar când nu-l mai putem stăpâni ? Atunci corpul nu mai e "noi", ci ceva străin, contra noastră. Și iar trebuie să revenim la Socrate, la nemurirea sufletului ca alternativă la inexistența lui. A simți sunetele unei muzici ca străine de piesă... În felul acesta și timbrurile clasice devin un obiect nou. Vezi Erik Satie. Vine o vreme când în fiecare om recunoști pe toți ceilalți. Când moartea unuia e moartea tuturora
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
există o epigeneză a structurii în momentul dezvoltării, adică la capăt se găsesc mai multe elemente decât la început, înseamnă că structura nu există în germene... "Emergența în timp și spațiu implică în prealabil o imersiune, cu alte cuvinte o inexistență materială în timp și spațiu." Și cum această emergență este o repetiție, se impune ideea unei memorii transpațiale, fără vreo engramă; se impune, deci, un sistem dinamic, un proces creativ, posedând în el o complexitate a lui, procesuală, neavând câtuși
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
cărora le preferă apartenența la Franța, pe care a ales-o deliberat. Antisemitismul a cărui victimă a fost Imre Kertész creează această barieră psihică și culturală a sentimentului de ne-apartenență la propria patrie. Și acesta este un mod de "inexistență". Nu-i rămîne decît o identitate negativă, care este un mod paradoxal de a defini destinul, la care se adaugă experiența de la Auschwitz, și care nu se poate defini decît ca negația însăși a oricărui destin uman, ca o reducere
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
de existență, nu doar terifiantă, dar și plină de calm și resemnare. Dacă "morții patriei" din Recviem trăiesc în moarte cu rănile din viață, iar cei doi îndrăgostiți din Frumoasa călătorie... își găsesc dragostea și fericirea într-o formă de inexistență fizică, personajul Cehov din Mașinăria Cehov trăiește și moare în același timp în mijlocul personajelor sale. În ceea ce privește Istoria comunismului..., piesa este un soi de parodie neagră care, pentru cei ce au cunoscut ororile comunismului, nu poate fi decât o experiență personală
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
cazuri, semidocte. În locul unei știri folositoare, corecte și fără emfază, care să identifice timpul, locul și natura unui anumit eveniment cultural, mediile oferă, într-o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemenea banalități, ci doar
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
regretul de a nu fi gustat miracolul miracolului: „nimeni n-a mai fost în stare să spună cum s-au trezit cu toții în stradă și au pornit buluc înspre remiza de pompieri să vadă acum de-adevăratelea miracolul miracolului, adică inexistența a ceea ce existase până atunci și, deși toți simțeau că s-a întâmplat ceva cu uriașul, o nădejde a omului fără noroc se lipi de buzunarele fiecăruia, clocind acolo închipuiri colorate și vesele...” Întâmplarea are loc primăvara și poate fi
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
nu funcționează? Stânga, s-ar zice. (Ceea ce - până la un punct! - e în firea lucrurilor, face parte din regula jocului.) Da, stânga. Dar, mai ales, dreapta însăși poartă responsabilitatea propriei sale anemii (o anemie accentuată, până spre starea de „Transparență”, de inexistență). Să ne amintim simpatia, încrederea, entuziasmul pe care majoritatea românilor le investea în guvernarea Convenției Democratice din 1996. Și apoi, uriașa dezamăgire pe care aceeași Convenție a provocat-o, prin diletantism, prin contra-performanță. Iar dezamăgirea a distrus speranța, ideea de
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
și mă dedic,/ ca unui lan un simplu spic/ să am din viața ei o parte". Poet al "lucrării" și al "libertății între frați", Gheorghe Pituț, covârșit de nepăsarea milenară a Sfinxului, nu pregetă să-i pună la încercare misterul, inexistența și neantul în sonetele pariziene. Nu eternitatea Sfinxului, inumană expresie a dezumanizării artei, a râvnit-o Gheorghe Pituț, ci perenitatea învederată de geniul creștinismului, de la sonetele lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
anume metoda comparației intrinseci. Poziția promotorilor postmodernismului este considerată de autor drept exemplu de comparație extrinsecă, i.e. într-un turnir al culturilor, judecătorul nu e doar arbitru, ci și jucător, astfel încât criteriul de ierarhizare este „exterior și arbitrar," consecința fiind inexistența unei poziții imparțiale. Spre deosebire de aceasta, soluția comparației intrinseci vine dintr-o anecdotă istorică despre convertirea la iudaism a khazarilor de pe Volga: înaintea prințului păgân Bulan se înfățișează reprezentanții a trei credințe, musulmană, creștină și iudaică. Kaganul le cere acestora să
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
atestat, trecând prin acela oral, și propune un text mediind între ficțiune și nonficțiune. Obține, într-un sens mai direct autenticist (estetic, în sensul lui Gide, dar și estetic, în sensul lui V. Havel), un dosar de existențe. Sau de inexistențe? Mărturiile, scrise, înregistrate sonor, transcrise din memorie, apar la limita dintre viață și moarte. Depozițiile dialoghează asupra acaparatoarei esențialități a inumanului și demonicului. În carte nu avem propriu-zis o instanță narativă, unică sau plurală, dar numeroasele unghiuri de prezentare și
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
publică românească în anii tranziției (în cazul de față, din 1995 încoace). Probleme precum colaboraționismul scriitorilor cu regimurile autoritare, măsurile diferite folosite în momentul de față pentru cîntărirea celor două ideologii criminale ale secolului XX, fascismul și comunismul, existența sau inexistența antisemitismului la nivelul elitelor intelectuale românești, relația dintre comunism și naționalism, scriitorii și Securitatea (poliția), revizuirea sistemului de valori și a canonului literar după căderea comunismului, relația dintre pornografie și cultură, problema regulilor în aparentul haos care caracterizează discursul literar
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
Instaurarea comunismului este radiografiată milimetric, cu sentimentul că martorul neputincios este ultima conștiință normală. Iată cum se înfățișează aprehensiunile Nadiei Mandelștam în momentul plecării în exil, aiuritoarea stare de dezumanizare: „Mi-am pierdut sentimentul morții și am pătruns pe tărâmul inexistenței. În fața pieirii irevocabile, nici măcar frică nu mai există. Frica înseamnă rază de lumină, voință de viață, autoafirmare. (...). Pierzând speranța, pierdem și frica, nu mai avem de ce ne teme.“ În Rusia anilor ’30, noțiunea de supraviețuire prin cultură avea un sens
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
naște din orice. Dacă femeia iubită își vopsește, de exemplu, unghiile, ea își motivează gestul obișnuit ca o pregătire pentru vis și o apărare de coșmaruri (capitolul V); despărțirea de ea provoacă o desfășurare de cugetări fanteziste despre dispariție și inexistență. La alte pagini, apare "o zi cu vedenii" (mai toate zilele sunt, de fapt, așa), aerul se încarcă de imagini ale obiectelor, "viețile se agită în timpul furtunilor", când "destinul nostru migrează"; într-o după-amiază personajul presimte "aventura unei alte dimensiuni
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
geniu (parcă așa se lăudau pesedeii, nu?), am fost elegant lăsați deoparte. Problemele economice, sociale și, din ce în ce mai agasant, politice, nu fac din patria lui Iliescu și Năstase candidatul favorit al europenilor. Agresivitatea contondentă a liderilor PSD, corupția la vârf și inexistența unui proiect limpede privind viitorul țării lasă cea mai prosată impresie în cancelariile occidentale.Dacă tot am menționat proiectele (adică absența lor), iată că mai nou se vehiculează unul care-ți face inima să stea în loc: federalizarea Moldovei. Nu e
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
practicienii" scenei culturale românești? Se prea poate. Dar mai e, cu siguranță, ceva: "Manifestul" lui H.-R. Patapievici e una dintre cele mai tăioase declarații anti-amatorism, anti-provincialism de gândire, anti-segregație estetică, anti-intoleranță, anti-izolaționism, anti-rea-credință, anti-gregarism, anti-nombrilism scrise în România. Deplângând inexistența unei culturi publice de înaltă ținută, autorul coboară la rădăcina lucrurilor: drama ar proveni din felul în care este înțeleasă la noi cultura și ideea de cultură, un spațiu "în care se țipă, se bârfește sau se hohotește, dar în
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
ale performanței. Chiar dacă nu toți premianții intră decis în această categorie, mulți dintre ei fiind personalități cu adevărat importante ale artei românești contemporane, imaginea de ansamblu a premiilor rămîne una confuză și irelevantă prin dirijarea arbitrară a interesului și prin inexistența practică a criteriilor de selecție Așa scriam, cu șapte ani în urmă, despre premiile Uniunii Artiștilor Plastici din România. Și, din păcate, nici astăzi situația nu este radical schimbată. Aproape că nu a fost ediție a premiilor UAP care, în
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
de masă și hedonismul egoist, trăsături importante ale unei societăți postmoderne, sînt ele efectiv caracteristici definitorii ale săracei societăți românești de astăzi? Numai în România postmodernismul a ajuns un fel de șperaclu sau cale de acces spre societatea ,branșată", în timp ce inexistența unei societăți de consum postmoderne e bătătoare la ochi. Niciodată în Franța, una din patriile conceptului, unde conntiuă să fie publicate cărți pe această temă, postmodernismul nu a avut un impact larg și nici nu a fost extrapolat. Limitele și
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
unul singur, care se urăște, care se iubește; care se înverșunează împotriva lui însuși, care, respingîndu-i pe ceilalți, se respinge pe sine, care, adoptîndu-i pe ceilalți, se ia pe sine în stăpînire." Dar și notații mărunte, contaminate de angoasa existenței/inexistenței sensului. Despre Rodica, veșnicul, devotatul sprijin, despre Marie-France și despre teama de a nu-i putea asigura un viitor, despre seninul cerului de vară, despre importanța mesei de prînz. Apoi cîteva - magnifice - "exerciții de stil". Mai pot să scriu?, se
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
fost aprobat de Conferință, nu fără a fi înregistrat și reacțiile critice ale unor participanți (Boris Marian, Mariana Sipoș, V. F. Mihăescu, Grișa Gherghei, Carolina Ilica, Romulus Cojocaru). A fost criticată lipsa de transparență de la Uniune, absența unui birou de presă, inexistența site-ului propriu pe Internet, asocierea cu Polirom pentru a salva Editura Cartea Românească, lipsa de exigență la primirea noilor membri ai Uniunii, modul de constituire și funcționare a juriilor de premiere. Marin Mincu a criticat juriul Premiului ,Ovidius", neîmpiedicându
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]
-
drepturilor de autor), s-a numit „Ernste Musik in der Spaßgesselschaft des 21.Jahrhunderts“, ceea ce s-ar putea traduce cam așa: Muzica serioasă în societatea hedonistă a secolului 21. Problema fundamentală a simpozionului a fost marginalizarea muzicii contemporane serioase și inexistența vreunei influențe a acesteia asupra societății actuale. Faptul că rolul compozitorului s-a diminuat în ultimii 30 de ani, faptul că acesta a pierdut legătura cu societatea și că vocea sa nu mai are relevanță publică se datorează, după opinia
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
ultimei faze a comunismului analfabet și grotesc al lui Ceaușescu. La fel, subdezvoltarea pe cale de cronicizare a societății civile, împinsă în marginalitate și redusă la un rol pur decorativ — ca și sindicatele și însăși ideea de opoziție politică, de altfel. Inexistența unui proiect societal acceptat de majoritatea actanților publici trebuie pusă, de asemenea, pe seama supraviețuirii modelului comunist monolitic și, desigur, a amintirii subconștiente a terorii exercitate sub Dej și Ceaușescu împotriva acestui gen de acțiuni politice sau civice. Stalinism for All
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
pentru putere, și nimic mai mult. Nu generozitate și avânt spiritual umanist găsim la protagoniștii experimentului comunist, ci lăcomie, ură, fanatism, schizofrenie și-o imensă rapacitate. Aceste caracteristici s-au manifestat pretutindeni, dar în România ele au depășit cotele maladivului. Inexistența unei veritabile contraponderi liberale face din ele o mișcare compactă, liniară, incapabilă de reformă, plasată, de la început până la sfârșit, sub semnul stalinismului impenitent. Condițiile specifice ale dezvoltării comunismului românesc (o activitate de subterană, la începuturi, aservită până în cele mai mici
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
pe marginea lacului, a fluviului sau a râului, și poți medita stăpânit de priveliștea dinainte-ți, înfrățit cu ea. Dar o asemenea reverie rămâne de obicei o reverie a apei, în timp ce visările mării transcend substanța care le provoacă, încurajate de inexistența unui al doilea țărm. Reveriile apoi nu sunt decât prin excepție reverii ale infinitului; ele rămân reverii ale licărului, ale luciului, ale volburei, ale undei, ale spumei. Toate acestea ți le oferă și marea. Dar numai marea acordă imaginii reveriilor
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
acceptate de compozitori. În ce privește Cadențele, multe Concerte de Mozart și toate Concertele compuse de și după Beethoven au Cadențe scrise de autorii lor. Improvizația nu e exclusă, dar cele originale sunt de regulă preferate. Dar nu numai sub aspectul existenței/inexistenței ornamentelor adăogate sau improvizate ne interesează problema - acceptarea necesității lor fiind o discuție departe de a fi încheiată - ci mai ales ca situare în contextul expresiv. Dinamica ornamentelor este o problemă mult mai generală. Ea se pune diferit, după cum acestea
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
de informații militar în România a întâmpinat mari greutăți. După cum atestă studiile și rapoartele întocmite în anul 1911 de către ofițeri de la Marele Stat Major al armatei române, cauzele principale care împiedicau organizarea serviciului de informații erau „lipsa fondurilor bănești“ și „inexistența unei legi a contraspionajului în timp de pace. În intervalul 1911-1913 s-au depus eforturi pentru a remedia aceste neajunsuri. Începând cu 31 ianuarie 1913, a intrat în vigoare Legea contraspionajului în timp de pace, care stabilea ca infracțiune transmiterea
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]