800 matches
-
din acești colegi de trafic să trăiască măcar pentru câteva minute bucuria mea de șoferița blondă, care își închide geamurile mașinii complet și cu calm și asculta Norah Jones / Katie Melua fără a da doi bani pe urgiile nervoase și inexorabil grăbite din traficul ce o înconjoară. m-am gandit și eu de multe multe să-mi iau o pușcă de paintball fix în scopul asta. E adevărat aproape tot ce spui tu acolo, da parcă nu chiar tot 1. sunt
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
căruia conformismul la modă preferă să arunce tăcere. Este vorba aici despre inventarul tragic al războaielor (civile și între state), al foametei ce bântuie continentele chinuind populații întregi, a persecuțiilor urmate de deplasarea maselor de refugiați, al șomajului ce urmărește inexorabil fenomenul globalizării, ale sclavajului ce timp îndelungat a făcut ravagii pe mai toate continentele în secolele în care s-a consolidat capitalismul în lume. O carte care ar trebui să pună o surdina afirmațiilor că „omul trebuie să se obișnuiască
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
dintr-un loc în altul ca la comanda unui Jucător suprem care îi trage de sfori, conducându-i ca pe niște marionete. O fatalitate implacabilă. Cristmas, eroul negru, principal, săvârșește omorul pus în mișcare de resortul ascuns al fatalității. Ceva inexorabil. O reînviere a clasicei Moira din tragedia greacă însă cu un patos sectar, puritan... Oamenii epuizează răul cu fervoare... Iar răul este mlaștina sexualității... acea tenebroasă și umidă noapte a Femeii primordiale, de care Cristmas fuge cu oroare, după ce, tot
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
dau cuiburi/ Smeritelor păsări întoarse într-o zi./ Uscat e lemnul în care dorm./ Sevele pămîntului urcă fără să atingă/ Sufletul cărnii mele" (Sufletul cărnii mele). Lumile se despart aparent, înfiorate de o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune. Pe urmele romanticilor, suprarealiștii vorbeau despre "senzațiile elective", deosebite de cele ce vin din exterior, produse chiar de centrul ființei, un soi de senzații lăuntrice. Iată-le în caracterizarea (atît de suprarealistă, avant la lettre!) a lui Novalis
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
sau cu mașina, la fiecare sfârșit de săptămână, drumul obositor până la casa de bătrâni unde mama ei ca și toate "ființele care o populează sunt parcă învelite într-un celofan invizibil" (imaginea învelișului de celofan revine obsesiv ca semn al inexorabilei înstrăinări: deși încă aproape, mama nu mai e aici, ci trece lent spre moarte). Teamă și speranță, îngrijorare și bucurie vor marca fiecare dintre reîntâlnirile lor, căci bătrâna mamă este imprevizibilă: când vlăguită, cu ochii înfundați în orbite, cu singura
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
prin care s-au unit cele două principate române, oamenii care au lucrat pentru asta și ceea ce a urmat apoi, temelia a ceea ce a însemnat Vechiul Regat și modernizarea ca stat și societate. Iar imaginile Unirii de la 24 ianuarie sunt inexorabil asociate imaginii lui Alexandru Ioan Cuza (Alexandru Ioan I sau, așa cum opinia publică l-a păstrat în amintire, Cuza Vodă). Referința principală este a lui Ion Creangă, cel care a pus într-o formă simplă și cuceritoare chipul viu al
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
Nu ne silim să le deslușim în întregime. De ce? Mai întîi pentru că farmecul acestui tip de narațiuni rezidă în aliajul dintre realismul minuțios și unda de mister nedefinit. Peste tot apasă o neliniște fără contur, o alarmă difuză persistentă, sumbră, inexorabilă. Eroii au în față țeluri clare, ceea ce nu comprimă emisfera de ceață, cu rătăciri și popasuri în locuri fără semnificație, întîlniri al căror sens nu se divulgă. Judele emite chiar o teorie, că e bine, pentru a ajunge la o
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
te bucuri, eventual, întrucât revenirile au loc în cantități de timp anevoie, dacă nu cu neputință de apreciat... Poți muri - așadar - fiind nemuritor, constată filosoful. Deoarece, în veșnica întoarcere a toate, clipa se repetă ; prin urmare și existența ta, în inexorabila curgere a Timpului, revine, se repetă... E ca și cum un spectator, la galerie, entuziasmat, ar striga în sala de teatru arhiplină de lume: Noch ein mal!... Encore une fois! ori Bis! Sau pe românește: Încă o dată! În acest caz, învierea creștină
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
intrat în Veneția.// era sînge pe străzi/ soarele se înălțase/ era timpul/ de-aceea împodobindu-l cu pene și flori/ am dat drumul violoncelului plin cu lacrimi pe apă” (Veneția). Abil regizor al „stării de poezie” care poartă normele sale inexorabile, Ion Mircea o extinde în direcția dublu profitabilă a belșugului de corespondențe. Pe de o parte, „starea” în cauză se străduiește a reface modelul universal, neadmițînd granițe și parcelări (însăși utopia țelului degajă calorii lirice), iar pe de altă parte
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
inimă de împrumut/ să-ți pompeze sîngele/ «abia atunci te vei cunoaște»// Sărman donator de sînge:/ Vei muri cu fiecare în parte" ( Sangria, pp. 68-69). Viața este pentru Ioan Morar o înșiruire de fapte banale, la capătul căreia se află, inexorabil, moartea. Mai devreme sau mai tîrziu toți și toate sfîrșesc în moarte: eroii și lașii, geniile literaturii și personajele zămislite de ele, războinicii și oamenii banali care își duc zilele de azi pe mîine, îndrăgostiții și farsorii, înțelepții și ignarii
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
lui Caragiale între funcționarii dependenți, în actele și deciziile lor vitale, de capricii ierarhice sau de cutume birocratice este o dovadă de superficialitate: nu în exterior, ci doar înlăuntrul său putem descoperi resorturile adevărate ale impulsului obscur care-i împinge inexorabil mâna către ștreangul fatal. Inspecțiune este o construcție sferică, autarhică, aglutinând toate datele necesare elucidării misterului acestei variante insolite de „crimă perfectă”. Să începem cu sfârșitul. La întrebarea „De ce?... de ce, nene Anghelache?”, după cum se știe, interogatul, „cumine, n-a vrut
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
și în romanele sau filmele cele mai "scandaloase" (Imperiul simțurilor de Oshima și Ultimul tango..., iar în literatură exemplul tipic e Legăturile primejdioase ale lui Laclos), există o venă etică: excesul de sex duce la degenerare morală, care apoi conduce inexorabil către moarte, către proverbiala asociere Eros-Thanatos. În romanul lui Gilbert Adair, Inocenții sfinți (după care acesta și-a adaptat scenariul), aceasta era și soarta unuia dintre personaje. Bertolucci alterează acest fapt, iar decizia e inspirată, reducând din dramatism. Aceasta nu
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
o deziluzie de alt tip: aceea a unui om care a alergat în permanență cu privirea îndreptată înainte și care este pus acum să constate că toate speranțele și idealurile sale au rămas în urmă. Este deziluzia dată de trecerea inexorabilă a timpului, de vîrsta care nu iartă și care este scadența ultimă a iluziilor fiecărei vieți. Aceasta este concluzia dramatică a acestui extraordinar document de existență. Jurnalele Monicăi Lovinescu sunt cea mai completă cronică a timpului nostru. O referință fundamentală
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
de Irina Mavrodin, dedicat unei Poietici/Poetici a traducerii și care antrenează drept colaboratori marile nume ale domeniului din epocă. El impune ideea traducerii ca facere niciodată terminată, "poiesis" ca, orice adevărată creație, dar strînsă, ca în chingi, de constrîngeri inexorabile. De altminteri, dreptul traducerii de a sta lîngă creația autentică este mereu subliniat de traducătoarea lui Proust și Cohen, dar, totodată, poetă și eseistă cunoscută și răsplătită cu numeroase premii, care cunoaște așadar scrisul și facerea creatoare dinăuntrul lor. În
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
din vechiul regim (și a păstrat multe!), ci și de zona alterării propriului său eu, operație extrem de dificilă care - să recunoaștem - nu poate izbuti în toate cazurile. Doar trecerea unui răstimp istoric ar putea să ne ajute, prin primenirile sale inexorabile, pe drumul redobîndirii plenare a libertății, conform standardelor occidentale la care aspirăm, însă pe care nu reușim a ni le însuși deocamdată decît ca pe niște forme fără fond. Într-un fel, ne reîntoarcem în secolul al XIX-lea. Dar
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
gură/ să spună câte dimineți/ au trecut/ de la nașterea lor’’ (Clipe de salamandră vicleană). Poezia Marianei Pândaru și-ar dori să descifreze un secret neîmpărtășit nouă, muritorilor de rând, un secret al unei altfel de existențe, suspendate între divin și inexorabil, pentru care un fel de ritual păgân ar fi vrut să spună că încă de ,,la început a fost Cuvântul morții’’, al acelei păsări mari care ,,stătea neclintită/ deasupra orașului,/Și nimeni nu știa/ de unde această umbră/ fără contur’’(Pasărea
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zig-zagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăznet... Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-l slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. (...) Dure, inexorabile, durerile împietrite în marmora acordurilor vocale urcau în legiuni grele, pline de jale, pe suișul lor neisprăvit spre Eternitate. Părea că pasul lor nu se va mai isprăvi niciodată acolo sus, în infinit, pasul lor aici, în camera convulsionată de
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
o parte, o capacitate de a nu te judeca, iar pe de alta, o înstrăinare de sine, care făcea posibilă examinarea fiecărei teme, o greșeală, o rușine, o amintire, un peisaj, o moarte, cu detașarea reificantă, avid curioasă, a omului inexorabil străin pe lumea asta. Și totuși, n-am cunoscut nici un om căruia să-i fi fost mai frică de ce se află dincolo de ferestrele zidite din noi înșine, ca lui Alexandru Vona. Uneori cocheta cu regretul că această carte, scrisă în
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
bunului simț și a celei impuse de societate lipsesc, urmează mari răsturnări în adâncul ființei și în final îl duc la prăbușire. Abaterea de la calea bună, nu poate duce la ceva bun, nu pentru că o spun eu, este o lege inexorabilă. Cei ce urăsc nu pot fi niciodata fericiți. Preopinentul meu mărturisea cu vocea aproape sugrumată "sunt profund nefericit pe toate planurile". Striga în el o disperare fără margini, dar o disperare joasă, în contradicție totală cu o mare admiratie de
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
în bănci și găsirea de debușeuri comerciale pentru supraproducția inutilă. Și totuși, o senzație neplăcută te urmărește după lectura Burgheziei române. Cauza stă în aceea că totul, în această carte, se petrece sub apăsarea unei necesități istorice. Totul e implacabil, inexorabil și fatal. Și astfel, cu toate că nu este marxist, Zeletin împărtășește ideea că politica este expresia unor tendințe economice cărora voința oamenilor trebuie să li se supună. Aceste tendințe dirijează istoria umanității, iar oamenii nu sînt decît niște pioni într-o
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
frică și de singurătate. În această constă paradoxul tiraniei: pe cat un conducător are mai multă putere, pe atât se simte mai însingurat și înfricoșat: "[Stalin] era prizonier al fricii, iar frică de care era cuprins a tot sporit, în mod inexorabil, pe masura ce își perpetua autocrația [...] În plus, din cauza că încerca necontenit să-și exorcizeze frică izolându-se, îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit, însingurarea celui care
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
pentru că nimic nu anunța sfârșitul prematur al scriitorului. De altfel, într-o Artă poetică, publicată în volumul Lumina și uitarea, Radu R. Șerban susține că poezia se naște din combinația apei cu moartea și lumina. Apa poate să însemne curgerea inexorabilă, inclusiv trecerea timpului, dar și tiparele fixe, limitele unei existențe ("Suntem ca râurile: malul stâng/și malul drept în matcă se supun"). În plus ea este mediul încărcat de mister din care se naște viața, dar care poate aduce și
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
de a face propagandă pentru sine însuși, șansele de succes se reduc și mai mult. și totuși - Don Quijotte incurabil - mă încăpățânez să cred că, până la urmă, valorile ies la suprafață, timpul - cu sita lui fină și incoruptibilă - cerne totul, inexorabil. Iată-ne și pe noi acum - doisprezece ani de la înființarea cenaclului, zece ani de la apariția primului “Punct”. Durăm încă. Deși ne-am ferit de agitația, de publicitatea zgomotoasă - conștienți de limitele noastre, dar și convinși de rostul nostru, în colțul
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
poezia. Versurile de factură modernista din ultimul său volum, bilingvul Ce ți-e scris/ Your Destiny, departe de a ajunge viciate de vreun tezism otrăvitor, își găsesc un nucleu ideatic - după cum o mărturisește și titlul - în senzația fatalității și a inexorabilului. Eșecul ori deposedarea (de un sine fericit, de un celălalt necesar, de Dumnezeu), ipostaze ale unui destin neprielnic, sînt contemplate cu tristețe, resemnare, angoasa și doar rareori cu o revoltă abia suflata printre rînduri. Poetul ieșean își afirmă apartenența la
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
sine, sumbră și totuși resuscitata de speranță că pînă la urmă crimă nu se va produce, reprezintă miza fundamentală a românului. Cititorul e invitat, de fapt, să reacționeze întocmai că și personajele: să aștepte pînă în ultima clipă un eveniment inexorabil, trăgînd nădejde că el nu se va consuma. E o nădejde prefăcuta și perversa, pentru că tocmai inexorabilul morții anunțate e cel care face așteptarea frisonanta, asadar miza narativa importantă. Tema morții anunțate, a amenințării puse în practică în pofida încercărilor unor
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]