452 matches
-
raportul de frecvență și trăsăturile semantice ale cuvintelor din respectivul cîmp lexical. Mi se pare evident că termenul preferat în momentul de față - cel puțin în stilul colocvial - este șpagă. Mita a rămas un termen de specialitate (tehnic, juridic) destul de inexpresiv. Bacșiș s-a specializat pentru sumele mici, oferite după prestarea unui serviciu, în raporturi de inegalitate a pozițiilor, de la superior la inferior; nu este deci decît marginal legat de corupție (ambiguitățile actuale provin și din faptul că regimul totalitar tindea
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
părut că metamorfoza uluitoare cuprinde trei chipuri, trei contururi perceptibile, amestecate unele în celelalte: Iureș, Krapp, Beckett. Intrat parcă la apă, împuținat la trup, cu obrajii supți de băutură și de mestecarea singurătății între aceleași fălci osoase, aproape inert și inexpresiv, Krapp face cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași. Are aceleași trasee, fixe, într-o încăpere uscată ca și el. Mănîncă ticăit două banane, mereu două, trage cîte-o dușcă, sau două, după o perdea, mereu după perdea, lumea lui este
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
reușind să iasă de cîteva ori din asta și să facă momente emoționante. Cu aplauze la scenă deschisă. Adriana Trandafir găsește mereu un ton corect, fără patetisme și efuziuni, fără supralicitări pe partitura Mamei. Pe Liviu Timuș l-am găsit inexpresiv - lucru rar la el - în rolul Tatălui. Pavel Bartoș în Paul este o apariție credibilă, vie, cu diferențe marcate în atitudini, curățat bine de clișee. Spectacolul va incita - piesa este tradusă minunat de Victor Scoradeț - sînt sigură. Poate își va
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
Flashbackurile nu sunt motivate totdeauna, uneori irump din senin. Mai mult, actorii principali joacă roluri împotriva fizicului lor. Anthony Hopkins, negru? Nicole Kidman, mulgătoare de vaci și femeie de serviciu? Nu se potrivește descrierii din romanul lui Roth: "față osoasă inexpresivă". Oricâte tatuaje i-ar pune și oricât i-ar poci mâinile, cu greu îți vine a crede... La care se adaugă faptul că Roth e un romancier acru și acut, pe când regizorul Robert Benton vede lumea într-un fel mai
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
univers lăuntric al unui ins care se aude (și pe care îl vedem) vorbind. În ,romanul" lui Dan Lungu nu avem nici una, nici alta. Zvonurile substituie faptele, bârfa amestecă zvonurile până le șterge conturul, discursul înghite fabula iar vorbăria seacă, inexpresivă compromite totul. Inteligent, autorul și-a oferit un alibi: el deschide larg gura străzii, a României în mic, invitându-ne să ne aplecăm și să studiem lichidul tulbure ce clipocește acolo, substanța secretată de nostalgiile ceaușiste și resentimentul față de învârtiții
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
pragul în care Alex. Leo Șerban ar fi putut greși, iar Gorzo - avea dreptate: dacă stereotipurile erau aruncate de-a valma, fără să intervină nici un frâu, Tarantino ar fi putut fi etichetat drept ,înfășurat în bandă din cap pînă-n picioare", ,inexpresiv", și ,cinema-ul îndrăgostit de cinema" nu ar fi putut spăla blamul. Dar stereotipurile se combină la fel de ,după regulă", ca într-un joc de domino, neapărând nici o falie a poveștii și nici o inconsecvență logică. Același critic atrage atenția asupra rolurilor
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
să mă urc în mașină. Pe drumul de întoarcere, șoferul, un maniac al vitezei, a lovit din plin o pasăre de noapte rătăcită în zbor. O clipă, clipă de eternitate, i-am văzut ochii lucind în lumina farurilor: două pietre inexpresive care răsfrângeau, ca un blestem, razele orbitoare. Câteva minute mai târziu, la o intersecție, doar un miracol ne-a salvat de la un accident ce ar fi putut fi fatal. Am scăpat ca prin urechile acului de ceea ce fusese ca un
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
primele două mișcări vreau să zic" (Hic rhodos hic salta). Încheiem această strofă puțin mai obosiți și mai plictisiți; poezia, însă, continuă... Talentul, veritabil, al lui Dan Sociu se vede tocmai din poemele în care el renunță la minimalismul păgubos, inexpresiv, și își construiește versurile pe spirala acumulării și proiectării de sens. Banalitatea este explorată pe dinăuntru și deodată convertită în altceva, răsucită de explozia unei imagini insolite: "în aceeași zi în care s-a măritat/ maică-mea și-a dat
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
obligată să asiste la ritualul/ ce avea să se desfășoare. Cealaltă haină mai discretă și mai temătoare,/ dar cine știe cîtă impasibilitate ascundea,/ era întoarsă cu spatele, vorbind de niște umeri puternici, bărbătești./ O tăcere dușmănoasă ne încleștase gurile, priveam inexpresiv,/ mîinile erau antrenate în gesturi/ cărora nu voiam să le dăm nici o semnificație” (Drumul cel mare). “Inima” blamată, într-o formulă faimoasă, de către Edgar Poe, se insinuează în ceea ce am putea numi mitul concretului. Pe acest fundal al naturaleții asumate
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
întregii istorii. Bineînțeles că, telefonic, dar, acum îmi dau seama, mai cu seamă telepatic, o țineam la curent pe Betina cu demersul pe care îl încropiserăm, doar că în tensiunea momentului eu luam răspunsurile ei - mai curând absente, moi și inexpresive: -mda..., -bine..., -dacă tu zici..., -dacă așa crezi...-, drept încuvințări și încurajări. Doar că abia mai târziu am realizat asta ! Deh, telepatia n-a prea funcționat. Numai că, la numai o zi înaintea declanșării acelei greve - când eram cu un
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
este negativitate infinită absolută. Oricît de picată din cer ar părea astăzi o asemenea definiție, ea merită să fie pomenită chiar și numai pentru amănuntul că, prin ceea ce am scris pînă acum, i-am dat deja contur. Așadar, ariditatea aproape inexpresivă a acestei abstracții nu trebuie să ne sperie, ea încetînd să mai fie atît de obscură dacă păstrăm în minte ce am spus mai înainte. În fond, definiția aceasta ilustrează un singur lucru: manierismul terminologic care făcea furori în vremea
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
justificarea întregii lor existente. Cum se amuză un om fără însușiri Totò Istrati, "memorialistul" și, în ultima parte, personajul principal al românului este un om fără însușiri. Are și o figură ștearsă și ochi deschiși la culoare, aproape albi, complet inexpresivi. Spre deosebire însă de eroul lui Musil, el își trăiește nimicnicia cu un fel de fervoare. Și-o etalează, este mândru de ea și, oricum, o folosește că pe un sistem de protecție, dizolvându-se în peisajul social ori de câte ori simte
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
sinele ca entitate dublă, animat de două tendințe, una spre stabilitate și auto-regăsire, alta spre schimbare și astfel de lunecare în alteritate, pentru Baudrillard nu mai există alteritate. Ea a dispărut cu totul, în măsura în care chipurile noastre sînt perfect uniforme și inexpresive. Curiozitatea de a ști ce face, ce simte, ce gîndește celălalt ne devorează, la propriu, ne anulează identitatea, acel mult sau puțin de diferența care ne făcea odinioară să fim noi înșine. Izbutind să aflu tot, mă pierd, de fapt
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
-n vremea de demult,/ În noapte ne vom pierde” etc. (E iarăși vară). Lovinescu, care-i face onoarea cîtorva rînduri în Istorie (ceea ce se cuvine remarcat ca mare galanterie, căci, după D. Micu bunăoară, Ada e doar una din „semnăturile inexpresive” dintro mare grămadă),2 zice că are o „sensibilitate feminină, delicată, vaporoasă, ușor elegiacă, impresionabilă la toate variațiile naturii.”3 Asta-i numaidecît, doar că - aș zice - de elegiacă nu-i deloc „ușor elegiacă”, ci chiar drastic elegiacă. Nu văd
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
Norman Manea (decât, bineînțeles, dacă este critic literar și îl obligă profesia să analizeze cartea respectivă). Cine stă să-și bată capul cu abuzul de oralitate și cu jocurile forțate de cuvinte din proza lui Paul Goma, cu complicatele și inexpresivele întretăieri de planuri narative din textele lui Gheorghe Crăciun, sau cu stilul chinuit, de inginer care a dat de gustul filosofării, folosit de Norman Manea în romanele lui? Ion Simuț nu-și pune asemenea probleme prozaice. El judecă totul cu
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
în Germania este limba care aici îi este insuficientă. Am înțeles-o. Ea nu se referea în mod expres la limba română, ci și la limba germană vorbită în România, care, ca orice limbă minoritară, este o limbă anchilozată, îmbătrînită, inexpresivă. Textele scriitorilor minoritari publicate în țara limbii lor suportă, cu mici excepții, o operație de primenire, de revitalizare. Așa se întîmplă și cu traducerile făcute de cei care nu trăiesc în spațiul natural al limbii lor. Dar încep să mă
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
publică. Strada devenise un imens talcioc: afișele cu figuri indiegste (și cu sloganuri inepte) ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cei al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
sau disponibilități corporale speciale. Dar care s-au pierdut pe drum. Și se recuperează foarte greu sau deloc. Pe scenă auzim voci neîngrijite, lăsînd la o parte neglijența și nepriceperea rostirii, agresarea limbii. Vedem corpuri abandonate, chiar la actorii tineri, inexpresive, uitate în civilie. Discuția este, fără îndoială, mult mai complicată. Se stimulează pe negativ lipsuri fundamentale ale școlii făcute și comoditățile care îi țin prizonieri pe artiști. Atunci, într-o lume foarte deschisă, într-o lume în care, de exemplu
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
pe vecie. O simt trecînd prin mine. Trupul ei acoperă trupul lui Carlton. În jurul casei noastre, noaptea de Ohio freamătă și zumzăie. Piatra îngustă, ca un deget cenușiu, de pe mormîntul lui Carlton, se sumețește printre celelalte morminte, sub ochii albi, inexpresivi ai îngerului de marmură. Deasupra capetelor noastre licăresc avioanele și sateliții. Oamenii continuă să zboare la New York sau în California în căutarea unor vieți de riscuri și de senzații noi.
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
față îi apărură instantaneu niște persoane cu fețe galben-pământii, cu ochii imobili, ca ai unor ființe ce părăsiseră demult această lume, care bântuiau haotic, cu capetele aplecate, fără a interacționa între ele. Nimic nu se putea citi pe fața lor inexpresivă. Nu schițau nicio stare emoțională, de parcă ar fi avut mușchii fețelor paralizați complet. Peisajul emana o stare tragică, îndurerată, absentă de la viața cotidiană. Erau toți, angajații colegiului lui Chiștoroaia, directoarea. Sonia intră în cancelarie. Nu se sunase încă de începerea
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
municipiului. Un părinte cu serviciu era o raritate, doar câte unul într-o clasă. Erau și câțiva elevi din Republica Moldova, cu o situație la fel de precară, ce locuiau la căminele altor licee. Se sună curând de pauză și aceleași figuri pământii inexpresive, cu cataloage la subsuoară, efectuară mecanic câteva operații repetate - coborârea scărilor, intrarea în cancelarie, așezarea catalogului corespunzător clasei la care a fost susținută ora și selectarea celui necesar orei următoare. Și apoi, cu înfrigurare, în mers alert, spre clase. Nu
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
lor înșiși, îmbătați de narcisism. Mai există, în sfârșit, și criticii care vor să se remarce în concurența cu alți critici, făcând exces de subtilitate și, eventual, paradă de terminologie �științifică�. Toți aceștia pot comenta solemn orice text, oricât de inexpresiv, îi pot atribui sensuri inexistente, îl pot transforma în pretextul unei filosofări pompoase. Minciuna face parte din regula jocului, întrucât este vorba de ficțiuni critice, de construcții critice în sine, fără legătură cu realitatea textului literar. Un critic care scrie
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
național”. În cultura globalizată e o competiție asemănătoare piețelor de desfacere a conservelor cu sparanghel sau cu fasole roșie. Contează marketingul. Cantitatea e cea mai importantă calitate. Contează faptul că publicul cu cît e mai larg, cu atîta e mai inexpresiv, mai neatent, mai needucat? Nu contează. Uite, îl vezi? A fost tradus în Noua Zeelandă...! Ce contează că e vorba de două, trei textulețe traduse prost, pe un colț de pagină, ca un exemplu de exotism cultural, important e că a
Cultura între universal, național și local by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2666_a_3991]
-
generație optzeci. O regăsim la poeți dintre cei mai diferiți. O problemă reală se ridică în chestiunea densității anumitor poeme din volum. Mai întinse decât ar cere-o formula aceasta bazată pe imagine și flash, ele fie permit spații terne, inexpresive (doar pentru a realiza trecerile mai neted), fie se aglomerează, conducând la o dispersie greu de urmărit (în maniera unui Voronca, de pildă). În ce privește cazul din urmă, Suciu alege o variantă eficientă, dar cam mecanică (oricum, mecanică prin comparație cu
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
din acest vis alcătuim noi arta. Altfel spus emoția e atât de puternică încât, chiar și atunci când se vede redusă la acțiune, acțiunea la care se reduce această emoție nu o poate mulțumi; căci din emoția care depășește, care face inexpresivă viața, se alcătuiește opera de artă. De aici rezultă că există două tipuri de artiști: unul care exprimă ceea ce nu are, iar altul care exprimă ceea ce rămâne din ceea ce are”. Sigur că unele variante ale acestor idei îi sunt deja
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]