203 matches
-
fumam în medie șaizeci de țigări pe zi. Unul din simptoamele (sau, dacă vreți, simptomurile) sevrajului nicotinic este că ai tendința să relativizezi lucrurile pentru a evita conflictele și nervii asociați lor: cedezi, în numele consensului, majoritatea certitudinilor, te auto-evacuezi din inexpugnabilele poziții, ești gata să accepți la orice oră că realitatea merge și-așa (sau, dacă vreți, că n-a mers niciodată altminteri). Așa că bănuiesc că și răspunsul la îndoială mea cu privire la generația spontană de “abtinatori” (sau, dacă vreți, “renuntieri“) se
Primavara se poarta Zen by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83077_a_84402]
-
bărbat care te-a tulburat. Crezi oare că, reluându-ți vechile exerciții, vei repune lucrurile în vechea lor matcă? Haide, reintră în tine, în viața pe care ți-ai confecționat-o cu habotnicie, ca într-o abație izolată de ziduri inexpugnabile!" Din păcate, ceea ce jocul narativ postmodern aduce textului ca tensiune interioară este invalidat de mânuirea inabilă a fluxului informației: sunt momente în carte când se explică prea multe, când se fac prea multe generalizări; sunt unele monologuri interioare prin care
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
care este deasupra, și de esența religioasă. O, farisei, farisei - duplicitate joasă și susă, rafinată și grosolană, - torent de vorbe, de priviri furișe, la pândă - joc de șah. - Ce bine e să domini acestea inclus într-un punct incasabil și inexpugnabil. Umilește-te tu însuți și domină totul de acolo. Fii necruțător și inofensiv, lasă-i să joace hora. < 27 iunie 1970 ? > Secundele cele mai fascinante sunt acelea în care auzi zumzetul viitoarelor tale lucrări. Atunci o mare stăpânire de sine
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
secolului trecut bătălia pe care o duceau un Bukovski, Soljenițîn, Saranski, Amalrik, Zaharov și alții împotriva unui sistem pe care generația mea l-a cunoscut în plin. Mărturisesc că nu aveam speranța că acești luptători vor fi învingători: sistemul părea inexpugnabil. Și iată că miracolul s-a produs: târziu, mult prea târziu și încă nu complet, sistemul construit de Lenin și Stalin a ajuns o ruină, o ruină încă periculoasă care se zvârcolește din răsputeri să salveze ce se mai poate
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
privat și public în cazul unui poet a cărui operă, greu de separat de viața sa, a devenit obiect de dezbatere, are frontiere nesigure într-o societate stăpînită de medii și că nici un obstacol legal nu le va putea face inexpugnabile. Un exemplu simptomatic pentru dificultățile, socotite de mulți cercetători drept frustrante, ce apar în analiza operelor presupusului amor dintre Celan și Ingeborg Bachmann, unde moștenitorii acesteia au interzis pur și simplu orice acces la urmele documentare ale respectivei relații. Nu
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
aplice un baston peste cocoașă dacă te plângi c-ai fost furat la cântar. Întâmplarea face ca, de câteva luni, să trec aproape zilnic pe lângă sediul unei „agenții de badigarzi" celebră pentru isprava de-acum un an, când din seiful inexpugnabil au dispărut trei miliarde de lei. În loc să-ți inspire încredere, locul te bagă în sperieți. „Firma" e plasată într-o casă obișnuită, pe-o stradă laterală. Dacă n-ar fi câinii feroci care-și arată colții prin gardurile cam dărăpănate
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
două ore ca să-mi spună niște prostii docte. Ce curios! Deși îi miroase gura îngrozitor, are o voce baritonală, nespus de frumoasă. Această voce acoperă aproape în întregime toate defectele și imperfecțiunile, îi înconjoară făptura cu un ambalaj rezistent, făcîndu-i-o inexpugnabilă. Dacă ar dispare, n-ar mai rămîne din el decît un gălbenuș de ou răsturnat pe jos." De fapt, chichirezul jurnalului e portretul. Personajul diarist, contrat tandru de erudițianul din subsol, trudește la o carte cu asemenea lucrări în acuarelă
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
zice, dacă până acum băiatu’ ăsta n-a rupt gura târgului locuit de moderatori, ca psiholog îți garantez că a produs câteva semipareze cauzate de zâmbete jimbarice. Plus că o parte dintre politicieni se simte trădată, lezată în infatuarea ei inexpugnabilă și lovită crunt în orgoliu, fiindcă n-a fost invitată să povestească politico-responsabil cum și-a petrecut sărbătorile de iarnă. Pentru mneatale, fratre, e-o treabă cușeră că acest Turcescu, la începutul unui an electoral, își pierde vremea invitând la
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
civilitatea înnăscută, urbanitatea tonului i-ar putea face pe unii naivi să confunde echilibrul și moderația cu excesul de generozitate), a lăsat pentru o clipă locul unui artist sentimental și melancolic. În aceste texte confesive, Gabriel Dimisianu a renunțat la inexpugnabila platoșă a criticului dezvăluind cîte ceva din atît de sublimele slăbiciuni ale omului. Încurajat de buna primire făcută de critică acestor fragmente memorialistice, Gabriel Dimisianu a făcut ceea ce trebuia să facă: a tipărit un admirabil volum de Amintiri și portrete
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
plenitudinea ei mai mult sau mai puțin convențională, fără nici o umbră de incertitudine, neezitînd a-l trece prin vămi analitice, a-l testa dintr-o mare varietate de unghiuri, Ana Blandiana îl umanizează, grație harului poetic, îi acordă o armură inexpugnabilă. Datorită abordării libere care-i dizolvă caracterul apodictic, vulnerabilitatea i se preface în forță. Imperativul categoric e transpus în codul, universal la rîndu-i, al plăsmuirii lirice.
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
în idealul Revoluției cu majusculă, în numele căruia s-au înfăptuit și răsturnările radicale din Rusia, apreciind doar că acest ideal a fost deformat și trădat. În ciuda a toate, Uniunea Sovietică trebuie să rămână pentru proletariatul mondial ceea ce este în realitate: fortăreața inexpugnabilă, contra căreia capitalismul va trebui să se prăbușească într-o zi. (...) Dar, o dată spus asta categoric, pentru totdeauna, am dreptul să mă întorc spre putreziciunea birocratică și să-i strig: lepădătură" (Ibidem, p. 25; cum se vede, traducerea lui Al.
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
adică un gen literar unde, sub oblăduirea câtorva metafore - unele prăpăstioase și jignitoare pentru lingvistică - își putea dezlănțui sentimentele sub forma unor... suspine elucubrante... Bineînțeles, și pentru asigurarea unei platoșe cât de cât salvatoare, majoritatea produselor erau aruncate în recipientul inexpugnabil al suprarealismului, postmodernismului, ermetismului sau al filozofiei, fapt care putea să-l proiecteze în mijlocul marilor și neînțeleselor spirite ale lumii... Ca orice pui de dac (cum l-au susținut entuziaștii, patriotarzii și, mai ales, răuvoitorii), cele câteva poezele insipide, le-
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
însă o anume ezitare. Pe de-o parte, rebeliunea autorului aduce o solidarizare crispată cu ființa sa somatică, reprezentînd un refugiu în carnea și sîngele său ca într-o certitudine la care n-ar putea renunța, ca într-un nucleu inexpugnabil al simțămîntului de sine. E o "confesiune prin corp", cum ar spune O. V. de Lubnicz Milesz. Pîndit de primejdie, corpul își extinde cîmpul semantic asupra materiei anorganice, încearcă a și-o anexa în deznădejdea ce l-a cuprins, a
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
mică înțelegere. Paradigme universale II. Pornind de la un zîmbet este o carte la capătul căreia te trezești îngenuncheat. Cititorul cu pregătire umanistă nu-l va putea urmări pe autor decît în trei sferturi din paginile cărții, restul rîndurilor fiind fortărețele inexpugnabile ale unei filozofii a științei pe care nu știu cîți intelectuali umaniști au pregătirea să o înțeleagă. Considerațiile matematice ale lui Solomon Marcus, cu prezentarea unor ecuații sau formule algebrice, cu indicarea unor scheme și cu punerea în lumină a
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
multă simpatie, apropiindu-mă de toți cei coborați, scăpați din luptele din Crimeea. M-am dat și mai aproape de cei doi vânători de munte, țărani, după aparentă, bărbați împliniți, împovărați de atâtea arme și unelte. Erau ca niște "fortărețe vii", inexpugnabile, cu zăngănelile armelor și bagajelor lor, gârboviți de atâta greutate, când, deodată la un metru de mine, pe iarbă aerodromului, așteptând mai întâi să treacă nemții, au îngenunchiat, s-au aplecat cu un zgomot colosal spre pământ, au sărutat amândoi
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,/ să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os/ și să dezmint zăpadă pierdut în pirueta." (Sunt tânăr, Doamnă...) Alți poeți apar în fața publicului asemenea cavalerilor medievali, îmbrăcați într-o greoaie și inexpugnabila armura de referințe livrești. Mircea Dinescu ni se înfățișează cu mâinile goale și reușește totuși să ne cucerească. Se remarcă, în această perioadă, și tonul poeziei lui Mircea Dinescu. Este o poezie care seamănă cu un plâns melodios: "Mama ta
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
Constatinescu -, actualul președinte a mai comis una. Poate încă mai gravă: a întors, ciocoiește, spatele tuturor celor care ar fi putut contribui substanțial la schimbarea societății românești. Odată proclamat câștigător, el s-a refugiat la Cotroceni ca într-o cazemată inexpugnabilă, tăind orice dialog cu societatea civilă - principala susținătoare în campania din 1996. Prost sfătuit ori incapabil să vadă dincolo de lungul nasului, dl. Constantinescu a devenit, în timp record, aproape la fel de antipatic precum Iliescu. Mica trupă de profitori din jurul său, nepotismul
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
de șef de secție la Secția de Propagandă a P.M.R., membru în prezidiul Academiei, directorul Institutului de Istorie a partidului, controlînd și Institutul de Istorie care mult mai tîrziu va căpăta numele lui N. Iorga. De pe aceste poziții ce păreau inexpugnabile stăpînea totul, nimic important nepetrecîndu-se fără avizul lui. Manualul de istorie unică, din 1948 și 1952, valabil în licee și facultăți, purtau semnătura lui sinistră, după precizarea de circumstanță "elaborat de un colectiv coordonat de...". Institutul de Istorie, unde funcționau
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
Mă uit la el neîncrezător. - Atunci la ce mai servește Constituția? - La nimic, din păcate. Cel mai adesea depinde de ce-l care o interpretează, de un om sau de un grup de oameni constituiți, ca acum, într-un sistem mafiot, inexpugnabil. Culmea e că reușesc să-și propage o imagine bună și în afară! - Cum? - Prin tupeu. Dacă îți imaginezi că politicienii din afară sunt altfel decât cei dinăuntru, te înșeli. Aș zice chiar că sunt mai răi! - Mă îngrozești! - Da
DRUMUL APELOR, 18 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382751_a_384080]
-
de imens ar fi un balon, o cît de mică înțepătură îl dezumflă. Așadar, sincerității și adevărului nu li se puteau acorda concesii, căci acestea ar fi fost egale cu sinuciderea. Minciuna trebuia să fie - și a fost - compactă, totală, inexpugnabilă. Paginile care urmează vor etala o seamă de exemple, utile eventual revigorării memoriei noastre, de multe ori infidelă sau obosită. „Acum îl avem pe Nicolae Ceaușescu!“ Fenomenul intrat în istorie sub denumirea de „cult al personalității” (după opinia lui Lilly
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
a dat naștere la zvonul că fusese vrăjit. Dar nu era decât un artist exaltat. Căci doar un astfel de exaltat putea pleca, pe moarte fiind, în campanie de cucerire, determinând prin prezența sa pe câmpul de luptă căderea unei inexpugnabile cetăți (Szigetvár). Cât au durat luptele, aproape o lună de zile, moartea sa a fost ținută secretă (a fost îmbălsămat și îngropat sub tron, iar cineva i-a mimat în tot acest timp locul pe patul de moarte). Sfârșit demn
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
nota cinci”, a și fost demis prin fax. Demiterea la distanță a devenit deja o practică. Să ne amintim de premierul-minune Boc, demis prin telefon. Doar bancherul nemuritor, cocoțat de un sfert de veac în vîrful piramidei B.N.R, rămîne inexpugnabil, încă în grațiile bilderbergilor, care l-au vizitat recent, pentru a-i da ordine precise. Nici în ruptul capului nu străbătea vicontele Étienne Davignon, liderul Grupului Bilderberg, atîta drum doar că să dea mîna cu uneltele statale de la București. A
Uneltele de la Bucureşti ale vicontelui Étienne D. Bilderberg [Corola-blog/BlogPost/94156_a_95448]
-
facă uitat trecutul de ticăloșie, umilințe și frustrări. Ajunși multimilionari, n-ar accepta în ruptul capului că sunt alcătuiți din același aluat cu ceilalți oameni. Ce e valabil pentru aceia - să zicem, egalitatea în fața justiției - se oprește la poarta castelelor inexpugnabile construite, desigur, pe merite proprii, și nu din șmangleli nerușinate. Deși au furat pe rupte, n-ar accepta nici picurați cu ceară c-ar trebui să plătească pentru potlogăriile comise. Aproape douăzeci de ani de experiență a "democrației" i-au
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
întâmplă atunci când e înfrântă ideea de pluralitate, când spiritul primar agresiv iese din bârlog și-ți dă cu ghioaga în cap pentru că nu recunoști Unicitatea. Când, în urmă cu câțiva ani, am avut insolența să cobor de pe soclul ce părea inexpugnabil „cel mai mare roman românesc” - așa cum a fost declarat de mulți critici contemporani -, și anume, Craii de Curtea Veche, am devenit subiectul unor atacuri năucitoare. Firește că, îngroșându-mi vocea, plusasem eu însumi, etichetând cartea lui Mateiu Caragiale drept „cel
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
și mai solemni. De asemenea, fiecare ființă umană are un spațiu al său, pe care și-l creează, oriunde s-ar afla, un câmp reprezentativ, unde se simte în siguranță. Este ca o scenă cu granițe invizibile, construită ad-hoc, dar inexpugnabilă. Când un intrus se aproprie prea mult, apare dezechilibrul. Scena și întreaga reprezentație sunt în pericol. Trebuie urmărit acel moment pentru a înțelege care este limita, care este toleranța omului față de lume. În cazul unui spectacol de teatru, spațiul consacrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]