206 matches
-
anume folosirea abuzivă a verbului a colabora: "În limbile europene, colaboraționistul e cel ce colaborează cu criminalii. Or, "colaborarea" (relativă!) cu Augustus, cu Regele-Soare ori cu prinții vienezi nu poate fi pusă în nici un caz pe același plan cu colaborările infamante, fie că ele s-au numit Hitler, Stalin ori Ceaușescu. "Spune-mi cu cine ai colaborat ca să-ți spun cine ești": emblema ar trebui înscrisă pe frontispiciul templelor închinate Artei." Cît privește aprehensiunea d-lui Zamfir, ea ni se pare
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
deținător de rubrică permanentă la Săptămâna culturală a Capitalei, tribună de unde moraliza stratosferic, alesese libertatea. Articolul în replică, ieșit ca din țeava pistolului, al directorului publicației, se intitula Un chelner la Paris și dădea pe față o groază de fapte infamante săvârșite de fugarul Corlaciu, pe când răufăcătoarea în țară - între care furtul unor fețe de masă de la restaurantul Casei Scriitorilor. În esență, zicea Eugen Barbu: "Le știam pe toate acestea, și câte și mai câte altele, dar închideam ochii, fiindcă erai
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
alt neam în orașele noastre". Că obiceiul era practicat de cei înstăriți, era cumva de înțeles pentru P. Ispirescu, dar pericolul cel mare îl vedea în faptul că obiceiul cobora între cei mulți. Petre Ispirescu nu face economie de comparații infamante pentru a exorciza obiceiul venetic: "eu îl văz ca o piază rea, ca o cobe, ca unul ce înfățișează semnul jalei și se vâră tocmai în sărbătorile educative de veselie ale românului." Vinovați pentru importarea pomului de Crăciun erau, în
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
în pericol politica oficială a statului român. Adică li se cerea, la modul cel mai direct, să trădeze. Și au trădat. De toată această perdea de ceață profită, alături de securiști, un singur om. Numele lui e Gheorghe Onișoru. Orice adjectiv infamant la adresa acestui individ mi se pare prea slab. În lunga și nu tocmai imaginara listă a celor care-au făcut de rușine ideea de intelectual și de român el ocupă de pe acum un loc de frunte. Dacă se străduie, va
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
bine să mă expulzeze ca pe-o măsea stricată ce sunt!); și al doilea, pentru nerușinarea de-a fi compus câteva rânduri dezagreabile stăpânului său, Adrian Păunescu. Ghinion, însă: dl Negrea sporește, cu de la sine inspirație, lista sintagmelor și expresiilor "infamante" cu una care nu-mi aparține: "râmătorul de curte al lui Ceaușescu". Mult mai modest, eu scrisesem doar "rimătorul de curte al lui Ceaușescu". Cunoscându-l, probabil, mai bine decât mine, dl Negrea (sau subconștientul domniei sale) a pus lucrurile la
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
țările musulmane și, în lipsă de ceva mai bun, pesedeii au pus la cale un fel de sinucidere colectivă. M-am întrebat de ce ține morțiș Năstase să atârne de gâtul partidului pe care-l conduce tăblițe care de care mai infamante: corupție, nepotism, abuzuri, incompetență, nerușinare. Nu am decât un răspuns: pentru că nu e partidul lui! Conștient că peste un an va pierde frâiele puterii, el are tot interesul să-i livreze lui Iliescu un cadavru politic, incapabil să-l stânjenească
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
violența animalică a atâtora dintre reprezentanții săi a obnubilat, pentru o vreme, adevăratul raport de forțe din cadrul sistemului. Securitatea, așa după cum iese tot mai mult la iveală, nu făcea absolut nimic fără acordul partidului. Acesta comanda torturile, acesta inventa probele infamante la adresa adversarilor, acesta înscena procese și stabilea pedepse. Știu că e prea târziu pentru un proces al comunismului, și nu neapărat pentru că forțele interne s-ar opune unei astfel de vaste operațiuni, care i-ar cuprinde, de-a valma, și
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
Aci eseistul s-ar fi cuvenit să se oprească mult mai mult, să-și demonstreze punctual „decepția enormă” printr-o analiză atentă, care l-ar fi făcut poate să șovăie, oricîte rezerve ar fi acumulat, în fața unei concluzii atît de infamantă. Credem că probitatea preopinentului nostru rămîne debitoare cu o asemenea analiză a unui subiect „exploziv”. Dar aderăm la alte foarte numeroase aprecieri ale lui Gelu Ionescu asupra scriitorilor contemporani, neconvenționale, mordante în justețea lor, care contravin clișeelor încă puternice. Așa cum
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
peste pozițiile emoționale arhetipale, limpede exprimate, ale lui Pierre (despre "unicitatea și incomparabilitatea suferințelor celor prigoniți de veacuri și exterminați cu sînge rece în sec. XX, pentru singura vină de a se fi născut evrei") relevînd în mod trunchiat relativismul infamant al Nataliei: răul văzut în două înfățișări singulare și unice în felul lor, cu deosebiri și asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă neobservat
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
de stăpânire prostească care l-a pierdut și pe bărbierul regelui Midas. Cum aceluia îi crescuseră niște urechi gigantice, neputând ține doar pentru sine taina urechilor de măgar monarhice, bărbierul a făcut o gaură în pământ și a rostit acolo infamantul adevăr. Pesedeii nu se mai complică cu săparea gropilor (decât, eventual, pentru adversarii și jurnaliștii incomozi). Pentru ei, aroganța de mahala și lăudăroșenia de neam-prost fac parte din job-description-ul impus de partid. Nu e o întâmplare că unii dintre ei
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
-i trateze, nici mai mult, nici mai puțin, ca pe o echipă compactă de "Călușari" jucând de mama focului, în Epocă, pe la festivalurile Cântarea României. Ba chiar amâna, evita să scrie despre cărțile lor. l Odată însemnați cu această pecete infamantă, pe care probabil că unii, dar nu mulți, o și meritau, cei care au avut proasta inspirație să scrie și să se afirme imediat după proletcult, când granița dintre bine și rău nu se alesese încă, sunt și acum în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
macabru-libido". Opera lui "întrupând cele mai frumoase sugestii și sentimente lichefiate într-un decoct zemos de mucilagii" se găsește pe "drumul descompunerii morale burgheze". Și repetând parcă obsesiv: "o întrupare tipică a decadentismului culturii burgheze românești." Odată lipită această etichetă infamantă pe versurile lui T. Arghezi, critica proletcultistă își atingea apogeul. Opus igne auctor patibulo dignus. Poetul era eliminat pentru o bună bucată de vreme (6 ani) din literatura română. Ana Selejan trage concluzia că studiul-pamflet al lui Sorin Toma a
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
Micu despre volumul De la Zalmoxe la Gengis-Han (p. 584). De ce oare nu ne informează că prefața versiunii românești a acestei cărți a fost semnată de Emil Condurachi (1912-1987), tatăl Dnei Zoe Petre. Nu i-ar putea aplica autorului prefeței același infamant epitet? Exemplific: "Marele prestigiu de care se bucură de multă vreme și pe drept cuvânt Mircea Eliade... O metodologie științifică severă și bine articulată...operă magistrală... mari maeștri ai antropologiei culturale" (p. 5)... "Prin bogăția informației, ca și prin logica
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
colimator prezentul, săgetează cu sarcasm interminabila, demagogica, repulsiva "tranziție". Un triumf al inconsecvenței, utopiei ridicole, neputinței, logoreei: Noi vedem poarta legată, voi n-o vedeți, sînteți chiori; ce-o fi/ dincolo de ea?// Dincolo de poartă sînt ruinele lăsate de această vreme/ infamantă... Ruine... Ruine ale singurătății noastre/ trădate.(...) Călcînd pe urmele păsărilor din rai./ Rai din carte. Din cartea aceea - / a revoluției/ Animaluluiť, care-și schimbă/ culoarea. Bănuiți de prea multă depresie amestecată cu/ melancolie. Melancolie// a neputinței. Bănuiți de pîrjol și
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
administrative? Asta visa Mihai Eminescu? Asta visa Nichita Stănescu? Creația valoroasă nu poate fi înăbușită de nimic (și, în plus, constituie prin ea însăși un mijloc - cel mai bun - de combatere a imposturii). Foarte grav este și faptul că ștampila infamantă este aplicată asupra personalităților (sau falselor personalități) de către oameni din mulțime, neidentificabili. Trebuie să fii cu totul lipsit de sensibilitate ca să nu te cutremuri văzând cum un nimeni (care semnează cu un pseudonim și care în viața de fiecare zi
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
aduc probe. Niciuna. Se vorbește acolo doar de faptul că la USR membrii Consiliului au hotărât să-și ceară dosarele de la CNSAS, cum au făcut și alte uniuni de creatori. Despre asta e vorba în articolul cu titlu inflamat (și infamant) și despre nimic mai mult. Din întâmplarea povestită mai sus Cronicarul s-a ales totuși cu o învățătură: ce este rău la alții (la Jurnalul național) poate fi bun la noi (la Cotidianul). Și invers. între timp, în Cotidianul, a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]
-
difuză”, în 2000, la aceeași editură. Consideră că cea mai mare realizare a ei este că a reușit să facă dintr-un subiect de scandal, de fapt divers, unul onorabil. Opinia publică din România consideră mitul lui Dracula drept unul infamant. Otilia spune că Dracula este un personaj mult mai complex. Cât de interesant este însă subiectul despre strigoi o poate spune doar Internetul: motorul de căutare Google dădea zilele trecute nu mai puțin decât 5 270 de adrese de Internet
Agenda2003-42-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281606_a_282935]
-
a etichetat insolent pe oamenii de cultură ai nației drept Golani. Transformînd România într-o țară a violenței și a eclipsei civice, Ion Iliescu a făcut imposibilă normalitatea chiar ca ipoteză imaginară, azvîrlind cinic în obrazul societății civile o etichetă infamantă - abia puțin mai lustruită decît cea de huligani, pentru care Ceaușescu a plătit finalmente cu viața. E incredibil ce ușor se uită și ce puțin se spune că, de fapt, în Piața Universității, cei ce urmau să fie puși la
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
Mircea Mihăieș La începutul anilor ’90, una din acuzațiile infamante la adresa noastră, a românilor, a fost aceea de „mâncători de lebede”. Presa occidentală, îndeosebi cea austriacă, era plină de exemple, de mărturii, de evocări (și, dacă nu mă înșel, și de fotografii) care dovedeau obiceiurile barbare ale populației de la revărsarea
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
de familie, p. 13). Să fim o clipă atenți la acel „în realitate” pe care criticul îl strecoară în punctul de inflexiune al celor două portrete, diferite doar printr-o nuanță (dar ce nuanță !). El nu spune, în fond, nimic infamant despre autorul Galeriei cu viță sălbatică. În schimb, tranșează cu tâlc limitele dintre ficțiune (care e, prin natură, o „deviere”, un „derapaj” condiționat de factori conjuncturali de tot felul) și adevărul istoric. O separație pe care nu doar Țoiu și
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
simplă trăsătură specifică, ci de un obicei provenit din ritual, și azi practicat în mediile evreiești bigote, din Israel și alte țări. Cît privește ideea că evreul are ca trăsături fizice specifice părul roșu și pistruii, acesta e un clișeu infamant de vreme ce și nemții, și britanicii prezintă astfel de particularități. Și, totuși, "culoarea roșcată a părului, a bărbii și a pielii (datorită pistruilor) este percepută de mentalitatea populară ca fiind o anomalie fizică; una care denotă o anomalie psihică sau morală
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
dar vrednic de semnalat: sângele mixt începe să ridice glasul! Noi, ardelenii, nu obișnuim să acceptăm lecții de Ťromânismť din partea nimănui, cu atât mai puțin din partea unor oameni cu ascendență amestecată!" Blaga invocă informația (adevărată, dar, în fond, prin nimic infamantă) că Dan Botta este corsican pe linie maternă, deci impur etnic: "Oricare ar fi rezultatul unui atare examen, rămâne ascendența amestecată, care vrea să ne dea lecții de românism! Sângele meu refuză să stea de vorbă cu semi-români în chestiuni
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
după care, pe timpul războiului, se află în țară, devenind în 1939 profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj. Deși colabora la "Gândirea", e plauzibilă, după cum va mărturisi în 1941, ipoteza că, ocupat cu treburile diplomatice, i-a scăpat notița infamantă a lui Dan Botta. S-ar putea să o fi ignorat cu bună știință, dintr-un calcul: Dan Botta era simpatizant declarat al extremei drepte, aflată în ascensiune, iar diplomatul Blaga evita înțelept implicațiile politice, fie și printr-un nedorit
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
și anume că CTP este ”mort” pentru el. CT Popescu neagă că l-ar fi numit pe Mircea Badea mincinos și îl acuză pe moderator că a ”interpretat, "tradus" prin "deducții" proprii, pentru uzul telespectatorilor, ca să ajungă să pronunțe cuvântul infamant de mai sus”. Dacă acum 2-3 ani, subsemnatul mă adresam în calitate de bătrân naiv d-lui Mircea Badea, acum mă văd silit s-o fac în calitate de cadavru. Căci dl Badea m-a declarat aseară mort, în forul său interior. Prin urmare
Replica lui CTP: Rugămintea unui strigoi către dl Mircea Badea () [Corola-journal/Journalistic/23537_a_24862]
-
stă mărturie interviul în cauză, din care, de altfel, dl Badea a reprodus în emisiunea sa fragmentul care îl privea. Fragment pe care, însă, l-a și interpretat, "tradus" prin "deducții" proprii, pentru uzul telespectatorilor, ca să ajungă să pronunțe cuvântul infamant de mai sus. A făcut astfel lucrul pe care chiar îl spun despre dânsul, nu că minte: a indus publicului, cu mijloace nonjurnalistice, ideea că Popescu îl face mincinos. Adică, un fals.”, scrie CTP într-un editorial. Apoi urmează o
Replica lui CTP: Rugămintea unui strigoi către dl Mircea Badea () [Corola-journal/Journalistic/23537_a_24862]