620 matches
-
numele familiei de Gramont. Titlul complet al acestei lucrări apocrife este: Complementum Fortunatarum Insularum, sive Galathea Vaticinans; being part of an epithalamium upon the auspicious match of the most puissant and most serene Charles II., and the most illustrious Catharina, Infanta of Portugal; with a description of the Fortunate Islands. Written originally in French, by P. D. C., Gent and since translated by him into Latin and English. With the translations also of the Description of S. James's Park, and
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de Franța. [...] Acest târg corupt dintre Carol și Ludovic...“ Tot la sfaturile celor cinci membrii ai Cabalei, Anglia a încheiat o alianță cu Portugalia, în vederea eliberării sale de sub coroana spaniolă, iar această alianță a fost întărită prin căsătoria regelui cu infanta Portugaliei, Catherine de Braganza. În aceeași perioadă, drept mulțumire pentru ajutorul acordat în perioada exilului său, regele a oferit la opt nobili teritoriile din Carolina, teritorii numite astfel în memoria tatălui său. Regina Catherine a avut patru sarcini, însă nici unul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
adoptat o poziție politică precaută, respectând Edictul de la Nantes. Dorința Reginei era să armonizeze relațiile dintre Spania și Austria, iar pentru a cimenta pactul de neagresiune cu aceste țări, a decis ca Ludovic al XIII-lea să se căsătorească cu infanta Spaniei, Ana de Austria. Următorii ani au fost tulburați de lupte politice și intrigi, atmosfera de la curtea regală marcându-l pe Ludovic, un copil timid și introvertit. Jean Heroard, medicul particular al lui Ludovic al XIII-lea oferă date deosebit de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să protesteze împotriva deciziilor parlamentului, Ludovic a acuzat-o de les majeste și a exilat-o la castelul Blois. Apoi a decis să se alieze cu ducele de Savoia împotriva armatei spaniole - să nu uităm că Ludovic era căsătorit cu infanta Spaniei - pe care a înfrânt-o. Incapabilă de a reacționa, regina mamă privea uimită cum fragilul și labilul său fiu, Ludovic, scoate la lumină o nouă ipostază a personalității sale, aceea de rege autoritar, lucru întărit de hotărârea regelui de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Posibila căsătorie dintre cei doi fusese discutată cu mulți ani înainte, iar tânăra fată crescuse înconjurată de poveștile despre vărul ei. Din păcate exista o incompatibilitate între cei doi. Ludovic crescuse la curtea Franței, unde moravurile erau suficient de permisive. Infanta, crescută în atmosfera rigidă și austeră de la curtea Spaniei nu avea nici o idee despre simțul umorului. În memoriile apocrife, a rămas celebră o discuție dintre Infanta și o măicuță. Întrebată de către aceasta dacă nu dorește să-i distreze pe tinerii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
între cei doi. Ludovic crescuse la curtea Franței, unde moravurile erau suficient de permisive. Infanta, crescută în atmosfera rigidă și austeră de la curtea Spaniei nu avea nici o idee despre simțul umorului. În memoriile apocrife, a rămas celebră o discuție dintre Infanta și o măicuță. Întrebată de către aceasta dacă nu dorește să-i distreze pe tinerii de la curtea tatălui său, prințesa a răspuns că nu are nici o intenție să facă acest lucru, deoarece nu exista nici-un rege printre ei. Dorim să reamintim
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a răspuns că nu are nici o intenție să facă acest lucru, deoarece nu exista nici-un rege printre ei. Dorim să reamintim că Ana de Austria era sora lui Filip al IV-lea al Spaniei, prin urmare era mătușa dreaptă a Infantei. După treizeci de ani în care fratele și sora nu s-au întâlnit, Ana de Austria a decis să-l însoțească pe Ludovic în Spania, pentru a participa la negocierile finale privind căsătoria tinerilor. La întâlnirea emoționantă dintre cei doi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
interzis să se strângă în brațe. Deși cu ochii în lacrimi, sau salutat printr-o simplă înclinare a capului. în timpul discuțiilor dintre cei doi frați, Ludovic al XIV-lea a avut permisiunea să treacă prin fața ferestrelor camerei unde se afla Infanta pentru ca cei doi să se poată privi. în lucrările apocrife, se povestește cum Ludovic a încălcat această permisiune și a stabilit cu cardinalul Mazarin să o vadă pe tânără înainte. Astfel, avea să intre în sala de conferințe dându-se
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
poată privi. în lucrările apocrife, se povestește cum Ludovic a încălcat această permisiune și a stabilit cu cardinalul Mazarin să o vadă pe tânără înainte. Astfel, avea să intre în sala de conferințe dându-se drept un curtean obișnuit, în timp ce Infanta aștepta nerăbdătoare în ușa palatului. Privind-o, tânărul rege a declarat că ușa i se pare foarte bună, această afirmație fiind un semnal discret transmis Cardinalului că este de acord ca Maria Tereza să-i devină soție. Tot conform surselor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
J. Holsti, op. cit., p. 35. 244 Ibidem, pp. 36-37. 245 Spania învinsă ceda Franței localitățile Roussillon și Artois. Chiar dacă tânărul rege al Franței, Ludovic al XIV-lea, se căsătorea cu fiica cea mai mare a lui Filip al II-lea, infanta Maria-Tereza, el era nevoit să renunțe pentru 500.000 de scuzi de aur la toate drepturile eventuale asupra succesiunii Spaniei. De asemenea, încheiată sub auspiciile lui Mazarin în 1660, pacea de la Oliva punea capăt războiului dus de tânăra putere suedeză
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
timpului. Plebiscitată deja de primii cititori, anunțîndu-se deci ca favorită a recoltei de toamnă, Chantal Thomas dezvăluie, în L'Echange des princesses (Schimbul de prințese), povestea incredibilă a negoțului franco-spaniol, din 1722, de căsătorii aranjate de juna Montpensier și de Infantă, ceea ce prinde foarte bine într-o perioadă fascinată de Suleyman Magnificul și alte aventuri de exotice de alcov. Sigur, vedetele literare sunt numeroase Jean Rolin, Marie Darrieussecq, Christophe Ono-dit-Biot sau Dany Laferrière, între mulți alții să mai semnalăm doar și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a întăririlor spaniole comandate de Alexandro Farnese (aprilie-septembrie 1590). Totuși, în capitală, nu întîrzie să apară disensiuni între partizanii Ligii. Dacă toți sînt de acord să refuze un rege eretic, unii, puțin numeroși, sînt gata să accepte un prinț străin (infanta Isabella, fiica lui Filip al II-lea și nepoata lui Henric al II-lea, sau ducele de Savoia), în timp ce alții doresc un prinț francez (cardinalul de Bourbon, unchiul lui Henric al IV-lea, un moment recunoscut rege sub numele de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Dunkerque, îl forțează pe regele Spaniei să semneze, la 7 noiembrie 1659, pacea din Pirinei. El abandonează Franței provinciile Roussillon și Artois, obține reintrarea în grații a lui Condé și-i acordă lui Ludovic al XIV-lea mîna fiicei sale, infanta Maria Tereza, care renunță la toate drepturile ei la coroana Spaniei, prin intermediul plătirii unei dote de 500.000 de scuzi de aur. La moartea sa, la 9 martie 1661, Mazarin îi lasă lui Ludovic al XIV-lea un regat pacificat
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
plină cu aur. Adus în Europa de către cuceritorii spanioli, sub denumirea de „Indiaco", jocul s-a răspândit foarte repede, nu numai în Spania, ci și în Franța, Italia și alte țări apusene. Dintr-o conversație între marchizul de Posa și infantă, în piesa „Don Carlos" de Schiller, reiese că jocul acesta era una din distracțiile curtenilor („... Odată, în timpul jocului, s-a întâmplat că mingea cu pene a lovit ochii sorei mele, regina cehilor...") (Demeter-Erdei, Z. 1983). Cele mai apropiate versiuni ale
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
Camilli, Nicolae Iosif / 160-161, 193, 199 Caminschi, Gheorghe / 266 Camp am Rhein / 199 Cancel, Nicolae / 162 Caracași / 191 Carada, Theodorian / 128-129, 250, 257, 266 Caralevschi, B.P. / 222 Carat, J. / 97 Carbonero y Sol / 76 le Cardonnel, Louis / 199 don Carlos (infante) / 51 Carol I, / 106, 123, 141, 150-151, 161, 166, 275 Carol II / 131 Carronza / 169 Carpati, Grațian / 177, 197 Carpați / 128 Casella / 92 Casoria / 90 Câmpulung / 147, 152, 156 Cehoslovacia / 221 Cernăuți / 113, 117-118 Cherso / 192, 197 Chiaudamo, Giuseppe / 28
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
se preocupe de legătura dintre ele. Pentru clasicism, în schimb, acțiunile secundare trebuie în mod necesar să exercite o influență directă asupra acțiunii principale. Ele sunt excluse dacă nu întrețin o strânsă legătură cu ea. D'Aubignac a criticat rolul Infantei în Cidul, care introduce o intrigă paralelă cu acțiunea principală. Dragostea pe care i-o poartă Infanta lui Rodrigue, de nemărturisit la începutul piesei, căci Rodrigue este de un rang inferior ei, nu mai este așa când Cidul, învingătorul Maurilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exercite o influență directă asupra acțiunii principale. Ele sunt excluse dacă nu întrețin o strânsă legătură cu ea. D'Aubignac a criticat rolul Infantei în Cidul, care introduce o intrigă paralelă cu acțiunea principală. Dragostea pe care i-o poartă Infanta lui Rodrigue, de nemărturisit la începutul piesei, căci Rodrigue este de un rang inferior ei, nu mai este așa când Cidul, învingătorul Maurilor, a salvat regatul Castiliei. Totuși Infanta își înăbușă pasiunea arzătoare. Această acțiune secundară nu are deci nicio
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
intrigă paralelă cu acțiunea principală. Dragostea pe care i-o poartă Infanta lui Rodrigue, de nemărturisit la începutul piesei, căci Rodrigue este de un rang inferior ei, nu mai este așa când Cidul, învingătorul Maurilor, a salvat regatul Castiliei. Totuși Infanta își înăbușă pasiunea arzătoare. Această acțiune secundară nu are deci nicio incidență asupra dragostei dintre Rodrigue și Ximena, care constituie acțiunea principală. Unitatea de acțiune nu este deci respectată în piesă. La fel se întâmplă cu personajul Sabinei în Horace
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Își va explica procedeul în 1660, în Discurul despre cele trei unități, publicat în fruntea tomului III al Operelor sale: "Cidul multiplică și mai mult locurile speciale fără să părăsească Sevilla; teatrul, chiar din actul întâi, este casa Ximenei, apartamentul Infantei în palatul Regelui, și piața publică; cel de-al doilea mai adaugă și camera Regelui; și fără îndoială în această licență este ceva excesiv." De-abia cu Horațiu, în 1640, Corneille adoptă pentru prima oară unitatea de loc, regulă la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu atât mai surprinzătoare. Caracteristică se învederează o anume tehnică a compunerii peisajului, straniu și fragmentar ca într-un caleidoscop al amintirii, alteori oniric ca sub o vrajă de basm. Imageria este medievalizantă - castele, creneluri, porți și ziduri uriașe, turniruri, infante, madrigaluri (Amintiri neverosimile, 1983) - sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]