45 matches
-
p. 108-113) că preferința pentru decapitare, ciudată la prima vedere, are funcția de a da mărturie că victima a fost ucisă fără vină, asemeni martirilor creștinătății. Noi argumente se găsesc, între altele, în eposul medieval. În Cantar de mio Cid, infanții de Carrión vreau să-și omoare soțiile în bătaie, dar acestea îi imploră: mai bine tăiați-ne capetele, vom fi martire. Mauri și creștini vor trece zicând că nu am meritat-o (lesa 128). În La Chanson de Roland, aflat
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
programului excelent gândit și concretizat de către prof. dr. Rui Soares, gazda reuniunii, s-au făcut și două excursii: una în lungul litoralului până la Capul Săo Vicente, punctul cel mai sud-vestic al Portugaliei, unde funcționa Școala de Navigație de la Sagres a Infantelui Henric (Navigatorul), punct de plecare, neconfirmat însă documentar, a primelor caravele care s-au avântat să cucerească mări necunoscute; și alta în "munți", pe un impecabil și spectaculos drum în serpentine, printre vestigii istorice și arheologice, mori de vânt și
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
sub influența „romanelor filozofice” și a celor cavalerești arabe. Introducerea semnată de Joan Santanach i Suñol reamintește cititorului că Ramon Llull, care după treizeci de ani s-a consacrat exclusiv misionarismului creștin, își trăise prima parte a vieții la Curtea infantelui Jaume de Mallorca, devenit din 1276 regele Iacob al II-lea „Cuceritorul”, și cunoștea foarte bine modul de viață „lumesc”, precum și literaturile vremii. „Romanç”-ul tradus de doamna Jana Balacciu-Matei continuă linia populară a „romanelor îndrăgostiților”, doar că acum e
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
mare al lui Dumitru Trotir, partizan din Munții Mehedințiului, înnebunește în urma torturilor. Cele trei capitole ale cărții poartă același titlu, Amintiri din copilărie, atîta doar că nimic din tonul idilic al raiului juvenil humuleștean nu e de găsit în ele. Infanții din paginile de aici sunt odrasle chinuite în accepția seacă a termenului, dar detaliul semnificativ e că acestor ființe cu copilăria maltratată le datorăm în mare parte memoria actuală a nenorocirii comuniste. Fără ele, letargia românilor în materie de aberație
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
pretextul că s-a rătăcit și începe o conversație cu aceasta. Elisabeta îi mărturisește neliniștea de a fi pe punctul să se căsătorească cu un om pe care nu l-a văzut niciodată. Carlo îi arăta un portret miniatură a Infantelui Spaniei și ea recunoaște în persoana interlocutorului ei pe cel din portret. Cei doi tineri sunt în culmea fericirii provocată de iubirea care le-a invadat sufletele. Ei își declară dragoste unul celuilalt. Sosește Contele de Lerma, ambasadorul Spaniei, care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
solicită să fie numit Guvernator al Flandrei. În momentul în care Filip îi respinge cu asprime solicitarea, Carlo trage sabia din teaca și jură să salveze Flandra. Filip ordona dezarmarea lui Carlo, dar nimeni nu îndrăznește să-i ia sabia Infantelui. Într-un sfârșit, Rodrigo este cel care apucă sabia din mâna lui Carlo, iar acesta, simțindu-se trădat nu opune rezistență. Rodrigo este ridicat de Filip la rangul de Duce în semn de recunoștință pentru loialitatea de care acesta a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
24 de ore care i-au fost acordate înainte de a părăsi Madridul (O don fatale,). Ea va organiza o rebeliune menită să-l elibereze pe Carlo. Scenă 2. Închisoarea unde este deținut Carlo. Posa vine să-i facă o vizită Infantelui. Deși este favoritul regelui, el nu-și face iluzii: documentele compromițătoare au fost găsite asupra lui și el știe că este condamnat la moarte. Într adevăr, în timpul conversației lui cu Carlo, un archebusier ia poziție în spatele gratiilor și îl împușca
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
are un scop bine precis: cel de a pune într-o lumină favorabilă orice element marcant al textului, indiferent de menirea sa reală. Această manieră de a aborda subiecte neplăcute apare ca o necesitate de a crea un text adresat infanților, la nivel macrocosmic fiind reprezentați de totalitatea neofiților, ce nu sunt capabili de a distinge binele de rău; astfel, autorul transpune scenele cu caracter negativ în conjuncturi optimiste din punct de vedere ideologic, prin intermediul tehnicii umoristice, dând astfel impresia că
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
succesorul acestei Coroane nu și-a făcut dovada, în această privință". La 10 martie 1826, Regele moare, - moarte întru totul suspectă, pe care unii istorici moderni o atribuie societăților secrete. Fapt este că Don Joîo VI a deschis, prin mazilirea Infantelui și, mai ales, prin testamentul său obscur, o problemă care a contribuit în bună parte la ruina Portugaliei; căci testamentul a fost cauza războiului civil. Epoca de adevărată glorie a lui Don Joîo VI a fost perioada sa braziliană, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
el mai târziu, la toate se gândise, în afară de regicid. "Am prevăzut totul; am prevăzut chiar moartea mea. Ceea ce n-am prevăzut, a fost asasinarea Regelui, asta niciodată nu mi-a trecut prin minte...". *** Trupurile neînsuflețite ale lui Don Carlos și Infantelui Luiz Filip sunt aduse la Palat. Don Manuel, devenit de câteva ceasuri Suveranul Portugaliei, convoacă chiar în acea seară Consiliul de Coroană. Sosesc pe rând membrii Guvernului, șefii tuturor partidelor și consilierii regali. Palid, demoralizat, apare și Joîo Franco; își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dintâi. Petrece opt ani în seminarul din Vizeu, fosta mănăstire a Nerilor, edificiu cu înfățișare măreață și severă, 1900-1908. Anii de agonie ai Monarhiei, care se scurg între moartea lui Eça de Queiroz și asasinarea Regelui Don Carlos și a Infantelui Don Luiz. Ani dominați de propaganda desfrânată a tuturor ideilor antitradiționale, de la republicanism și masonerie până la insurecție armată și invectivă antireligioasă. Dezgustată de rege și de politicieni, amețită de tribuni și gazetari, intoxicată de propaganda ocultă, cloroformizată de câțiva artiști
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un ciubăr dă stecluțe cu parfom și tiriboambe duhnitoare, da ie ultimu carnaval că s-au văzut. Că i-au pus țol dă lemn și s-a așezat la Quinta del Țato. Da oare ce s-a fi ales dă infanții dă Aragón? Fincă toba inimii mele bate ritmu orașului, șutisem straiu dă urs dă la omu dă la cuhne, care i s-a urât cu lumea și nu merge la milonga, că nu-i dansantă. Dotat cu toată blănăraia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plecat În alt cartier:/ Tocmai la Quinta del Nato“. Aluzie la Întrebarea retorică (după modelul „où sont les neiges d’antan?“ ) din Strofele pe care, În secolul XV-lea, le-a scris poetul Jorge Manrique la moartea tatălui său: „De infanții de Aragon/ Ce s-a ales?/ Ce-au ajuns toți curtezanii?“. În original Paja Brava. Aluzie la scriitorul argentinian de orientare radicală Ricardo Rojas (1882-1957), autor de romane criollistas. Formă stâlcită a expresiei Tigre de Bengala, „Tigrul bengalez“. În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șoseaua cea nouă. Frig și cețos. Ora 4 la castel. Aici Elisabeta, Marie cu copiii ei, Fritz cu Louise, Friedrich, Anette, Aribald și Alexandra, A. Taregi etc. Wilhelm. Leopold, care a sosit ieri. Noi locuim cu toții în aripa cavalerilor, iar infanții și Wilhelm la Antoinette, în aripa prinților, pe care o găsesc destul de bună. Ora 6 mare dineu pentru 35 persoane. Seara la papa. Orele 9-10 ceai. Marți, 2/14 octombrie Vreme destul de bună, rece. Ora 8½ dejunat toți împreună, mama
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
mult mai vast. Secolul al XV-lea aduce după sine nu doar scăderea puterii statelor italiene care controlau comerțul în bazinul Mării Mediterane, dar și mutarea centrului de navigație în zona Atlanticului, unde principala putere maritimă devine Portugalia. Sub protecția infantelui Henric Navigatorul începând cu anul 1413 se stabilește și se realizează la Sagres în apropierea capului Sao Vicente o puternică congregație a navigatorilor care va fi sursa marilor descoperiri. Aceasta se face treptat astfel încât, în prima jumătate a secolului, s-
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
am făcut baie. Ne fugăream prin apă, ne apropiam unul de celălalt, ne depărtam în grabă - și așa de mai multe ori. Ne-am și sărutat chiar. În sfârșit, am traversat lacul pentru a merge acasă... După-amiază i-am răspuns Infantelui și m am dus să expe diez scrisoarea la poștă. Intrat la Monsenior, am pus mâna pe Banchetul lui Platon și am citit vreo patruzeci de pagini. În ceea ce privește programul meu, nu l-am respectat nici măcar pe jumătate. Mâine, poate, voi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aceasta, nu de marasm, dar de lene, de oboseală și de indiferență. Îmi regăsesc inima arzătoare și neliniștită, care este singurul lucru care îmi dă liniște și seninătate. În acest timp din urmă lucrul cel mai remarcabil a fost șederea Infantelui la mine, acest Infante atât de drag... Apoi - acea conversație cu Mihai în care a făcut analiza sănătății mele din toate punctele de vedere, analiză care m-a fascinat prin justețea ei, iar pe deasupra m-a și flatat... și, în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nici că se putea, dar, sigur, nu eram noi - eu sau Florino - cei care am fi putut să i-o facem. și, tot restul vieții sale, timp de douăzeci și șapte de ani, Alice a fost diligentă! Pierre, din București, Infantelui la Galați 2 decembrie 1959 Dragul meu băiat, nu numai rușinea pentru nepunctua litatea mea față de tine m-a făcut să întârzii atât cu scrisoarea, dar mai cu seamă o anumită oboseală și învălmășeală interioară... Calitatea mea de magistru al
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
abdică în doar un an și jumătate, în urma Papei Benedict al XVI-lea (28 februarie 2013), regina Beatrix a Olandei (30 aprilie 2013) și regele Albert al II-lea al Belgiei (21 iulie 2013). Juan Carlos al Spaniei este fiul Infantelui Juan, Conte de Barcelona și al Prințesei María Mercedes de Bourbon-Două-Sicilii și s-a născut la Roma, Italia, unde bunicul său, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei și alți membri ai familiei regale spaniole s-au stabilit după proclamarea
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
Constituția spaniolă din 1812 urmăreau să abolească monarhia absolutistă a vechiului regim și să înființeze un stat liberal. Cele mai tradiționaliste segmente ale spectrului politic spaniol au încercat sistematic să blocheze aceste reforme și să susțină monarhia. Carliștii susținători ai Infantelui Carlos și ai urmașilor acestuia s-au unit sub lozinca „Dumnezeu, Țara și Regele” și au luptat pentru cauza tradiției spaniole (absolutismul și catolicism) împotriva liberalismului și ulterior republicanismului guvernelor spaniole din acea perioadă. Carliștii, uneori (inclusiv în perioada războaielor
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
contact permanent cu alte case regale. În 1930 a participat la Romă la nunta prințului de Piemont (mai tarziu regele Umberto al II-lea al Italiei) cu Prințesa Marie-José a Belgiei, iar în 1935 a participat la Romă la nunta Infantelui Jaime al Spaniei. În 1938 el a aranjat transferul rămășițelor regelui Francisc al II-lea al celor Două Sicilii și a soției lui, regina Maria Sofia a Bavariei de la mănăstirea Tegernsee din Bavaria la Chiesa del Sânto Spirito din Romă
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
18 noiembrie 1887) a fost pretendent carlist la tronul din Spania din 1860 până în 1868 și pretendent legitimist la tronul din Franța din 1883 până în 1887. Juan s-a născut la Palatul Regal din Madrid, ca fiul mai mic al Infantelui Carlos al Spaniei (fratele regelui Ferdinand al VII-lea) și a primei lui soții, Infanta Maria Francisca a Portugaliei. În martie 1833 Juan s-a mutat cu familia în Portugalia. În septembrie, unchiul lui Juan, Ferdinand al VII-lea a
Juan, Conte de Montizón () [Corola-website/Science/320270_a_321599]
-
Modena, era singurul suveran european care nu recunoscuse Monarhia din Iulie. Cu câțiva ani mai înainte, contele de Chambord a vrut să se căsătorească cu sora mai mică a soției sale, Maria Beatrice de Modena, dar aceasta era deja promisă Infantelui Spaniei, pretendentul carlist, Jean de Bourbon. În februarie 1848 a început Revoluția; Louis-Philippe a trebuit să abdice la 24 februarie și se proclamă Republica. Prințul Louis-Napoléon Bonaparte este ales președinte al Republicii în decembrie 1848. În iunie 1848 contele de
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
Manuel I (31 mai 1469 - 13 decembrie 1521), Norocosul () a fost rege al Portugaliei. A fost fiul Infantelui Ferdinand, Duce de Viseu (1433-70) și a soției acestuia, Infanta Beatrice a Portugaliei. Numele său este asociat cu o perioadă de civilizație portugheză distinsă prin realizări semnificative atât în afacerile politice cât și în arte. Mama sa a fost nepoata
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
rege al Etruriei. Avea numai douăzeci de ani când a devenit văduvă și s-au făcut planuri pentru o nouă căsătorie. Franța și Spania doreau să o căsătorească cu vărul ei primar Pedro de Bourbon, fiul de 19 ani a infantelui Gabriel, fratele mai mic al regelui Carol al IV-lea, însă căsătoria nu s-a materizlizat. În timpul regenței, Maria Luisa a fondat o școală pentru predarea științelor la nivel superior, Muzeul de Fizica și Istorie Naturală din Florența. Pentru a
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]