5,771 matches
-
tăcerea după ce a fost dat în fapt că se droghează și despre care se știe că e tobă de Dostoievski. Oricum, el este cam același de niște zeci de ani, ajuns un veritabil patriarh și stăpîn al filierei, amintind la infinit să se înscrie pe orbita succesului. El e totodată marginalizatul privilegiat din regimul trecut, care a mîncat o pîine bună rezistînd prin cultură (un adevărat sport național) și care își va juca și dincolo de mormînt șansa de a se universaliza
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
Biserică Catolică - Biserică Ortodoxă (paradoxul, în acest caz, este că originea gândirii și a culturii occidentale, Grecia, este plasată în orient). Dar, tot din punct de vedere religios, estul reprezintă islamul, si budismul, si confucianismul. Am putea să reparcurgem la infinit, ca într-o joacă, aceste topoi. Am ajunge, însă, la convingerea că nu vom reuși niciodată să obținem un cadru unitar în interiorul căruia să putem recompune în mod definitiv relația dintre orient și occident. Nu mai rămâne, în cruntă lupta
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
43. "Forță limitării, intelectul, leagă de edificiul sau, edificiu pe care el îl așează între oameni și absolut, tot ceea ce este valoros și sfânt pentru om, si fortifica acest edificiu cu toate puterile naturii și ale talentului, amplificându-l la infinit. Poate fi găsită în acest edificiu întreaga totalitate a limitărilor, numai însuși absolutul nu poate fi găsit; pierdut în părți, acesta mâna intelectul spre infinită lui dezvoltare a diversității, intelect care, străduindu-se să se amplifice și să devină absolut
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
umplut de penibil, mai bine postai de 10 ori în evz, textul asta cu încălzirea globală!Ai fi dat dovadă de o redundanta benefică, pt că e mai bine să ai o idee bună pe care s-o repeți, la infinit, decît să ai 10 idei stupide cu care nu riști să plictisești mai mult de-o saptamina.Pe de altă parte, e adevărat că pt 10 idei stupide, primești mai mulți bani decît pt o idee buna.Am remarcat, în
Vine, vine incalzirea globala! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83000_a_84325]
-
nu puteam spune în România nimic direct. Vorbeam în forme voalate. Acum pot scrie nevoalat. După care mi s-a părut că și asta este fastidios. Totul se complica, la fel ca în oglinzile paralele unde imaginea se reflectă la infinit. De aceea am început să restructurez complet jurnalul. Încerc să transform totul în niște memorii. Iată la ce lucrez eu acuma. Poezie scrie aproape toată lumea, dar jurnalul ăsta numai eu pot să-l scriu și nu știu cîți ani îmi
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
dimensiunile mai largi ale istoriei. Astfel, Oglinda lui Andrei, filmul cel mai autobiografic și cel mai poetic, și oglinda reconstituită din cioburi în cartea Marinei se întâlnesc după un sfert de veac și își răsfrâng imaginile una într-alta la infinit, căci ambele reflectă impresiile din copilărie ale celor doi frați: războiul, așteptarea înfrigurată a tatălui, dragostea mamei și sacrificiul ei, natura, casa, lumina... Și glasul fiecăruia în parte, ajuns acum matur și căutând nostalgic spre paradisul pierdut, se contopește cu
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
dea viață a doua oară prin personajul Zorba: "ascultîndu-l ai impresia că pămîntul își îndepărtează zările." Cu aceeași pornire spre cuprinderea fără limite, transmite peruanul José Carlos Mariátegui din Lima, impresiile sale despre o artă "hrănită de pasiune, încărcată de infinit." Adrien M. De Jong, scriitor olandez, prieten și traducător al lui Panait Istrati, îl vede ca "un vagabond de-a lungul drumurilor pămîntului", Ilya Ehrenburg adună în caracterizarea sa toate fețele personajelor scriitorului român: "naiv și viclean ca un copil
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
un simbol al solitudinii, odaia se deschide spre lume, tinde a deveni ea însăși o lume: "Noapte de noapte mă trezesc într-o odaie cu formă ciudată/ unde dispar cu totul ca-n lada iluzionistului/ cineva îmi oferă eternitatea și infinitul/ pe care le ating fără să fiu de față/ cineva mă sperie ca pe-un copil/ cu golurile din garduri/ mai e acolo și un orb/ care cheamă copacii și casele la radiografie/ uneori plouă atît de mult/ încît țipetele
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
se poate să nu fii izbit de caracterul absolut arid, non-poetic, al acestui început de poem. Expresie devenită celebră, acest vers cuprinde trei verbe și un adverb: un imperfect al indicativului (nu credeam), un prezent al subjonctivului (să-nvăț), un infinit scurt (a muri) și un adverb de timp (vreodată). Nici o figură de stil, nici o imagine, nici o eufonie. O asemenea textură verbală poate fi numită - fără riscul de a greși prea mult - ca aparținând mai degrabă prozei decât poeziei. Chiar dacă ținem
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
trecatoarea-mi slavă pământeasca ! 6. Scoala-Te, Doamne, În mânia Ta ! Raspunde-le potrivnicilor mei. Trezește-Te. Ajuta-ma. Pe ei La judecata cheama-i. Nu-i ierta ! 7. Popoare, seminții să Te-nconjoare, Să le domini de sus, din infinit. 8. La judecata Domnul a venit. Sentința Lui aștept cu-nfiorare, Cu freamăt, dar și cu nădejde mare, Căci sunt nevinovat, neprihănit... 9. Ah, stinge, Doamne, toata viclenia Și Întărește, Doamne, pe cel drept ! Tu ne cunoști și inima din piept
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
timp se va transforma În iubire profundă și va continuă apoi cu mici Întreruperi până la moarte, și chiar dincolo de granițele vieții, căci, cine știe dacă nu se continuă frumoasa lor iubire În alte zări, Într-o altă dimensiune, dincolo de coloană infinitului, dincolo de răutățile celor care le-au stat Împotrivă. Virginia, fiica Veronicăi, scria despre mama ei: „l-a iubit pe Eminescu cu o iubire nemărginită. Împrejurările și oamenii au făcut ca ei să nu fie uniți niciodată. Veronica a refuzat cererea
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
și tînărul domn, tînărul domn și tînăra doamnă, tînăra doamnă și soțul, soțul și fetița dulce, fetița dulce și poetul, poetul și actrița, actrița și contele, contele și tîrfa. Cercul se închide aici, în spectacol. Dar hora poate continua la infinit. Pînă în zilele noastre, neobosită ca și viciul. Zece tablouri vivante, mereu altele și, într-un fel, aceleași, consumate parcă în același spațiu-alcov, zece zbateri amoroase ce se tăvălesc în același pat al posesiunii și minciunii, o idee materializată extraordinar
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
funcționării în general a mecanismului cultural al oricărei generații de creație: compromitere și împingerea modului artistic al generației anterioare în desuetudine. Realismul și proustianismul și tot ce nu avem în roman nu mai puteau fi contabilizate ca restanțe active la infinit care să țină într-o incertă așteptare literatura ce încerca din nou (a câta oară?) sincronizarea. Nu cred că astăzi un foarte bine scris roman realist despre colectivizare, război, gulag, revoluție etc. n-ar avea succes, chiar dacă ar sta pe
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
traseele romanelor, contextul nașterii lor, intrigile chinuite sub supravegherea orwelliană a cenzurii, portretele morale ale prozatorilor, în fine, bizarul destin al prozei românești sunt - veți vedea - mai interesante decât orice roman literar din epocă. Acest studiu se poate reciti la infinit, romanele despre care vorbește (cu excepțiile de rigoare, bineînțeles), chiar și cele pe care nu le-am parcurs, ne vor atrage tot mai puțin. Prevăd un efect pervers al acestei cărți: ea va scuti generațiile următoare de balastul lecturii a
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
Gina Sebastian Alcalay Cînd anchetatorul din Zero și infinitul, romanul de faimă mondială al lui Arthur Koestler, încerca să-l convingă pe deținutul politic Rubacioff, alias Buharin, să renunțe la scrupulele lui morale și sentimentale mic-burgheze și să-și recunoască activitatea criminală contra-revoluționară, el pleda de pe pozițiile "rațiunii" și
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
dumneavoastră un fragment dintr-un text despre întrebuințări ale timpului și multiculturalitate, semnat de Babacar Sall, sociolog de origine africană, vorbind despre feluri diferite ale plictiselii în culturi diferite. Dar starea aleasă ca temă a cărții se poate multiplica la infinit. Plictiseala de a folosi programul TEX sau de a aștepta să se încarce pagina Web, într-un eseu ușor școlăresc al lui Jean-Paul Delahaye, matematician și informatician. Plictiseala dependentă de telecomnada televizorului în textul lui Olivier Cauly, filosof convins că
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
în mod copilăresc. Pentru că, indiferent de ce "adevăruri" preambalate livrează dl. Geoană în interior, străinătatea, și mai ales Statele Unite, au o extremă sensibilitate la chestiunea securiștilor. Își imaginează cineva că, după 11 Septembrie, când dosarele teroriștilor de pe mapamond sunt purecate până în infinitul mic, chiar se ignoră complicitatea fostelor state comuniste în această chestiune? S-a scris enorm (dar poate că dl. Geoană tocmai era pe terenul de tenis cu "oficialitățile americane") despre ramificațiile rețelelor teroriste în întregul răsărit european (de Moscova nici
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
și cum. Scenele de viață se suprapun perfect sau, poate, sunt (re)construite pornind de la câte un tablou a cărui logică artistică o urmează întocmai. Metafora scrisului Iolandei Malamen se ascunde în jocul dintre nuanța sugestivă și cuvintele înșirate la infinit transgresând cu ajutorul memoriei și al imaginației staticul scenei încremenite pentru totdeauna pe pânză. Tabloul mustește de viață prin cuvinte. în spatele culorii e o lume captivă eliberată doar de cuvinte. Sau invers: cuvintele existenței de zi cu zi se retrag cuminți
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
citînd pur și simplu comentariile specialiștilor de pe CNN sau de pe alte canale, fără să mai aibă întrevederi video sau audio cu Petrișor, care, oricum, știe incomparabil mai puțin decît noi care ne beam cafeaua în fața televizorului și butonam comanda la infinit? Curajul lipsit de cel mai elementar profesionalism e totdeauna puțintel comic. Bietul băiat!, îți venea să exclami, uitîndu-te la Petrișor cum dă din umeri și nu prea știe ce să răspundă la întrebările venite din studio. Îndefinitiv, ce să ne
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
recunosc mai puțin în cărțile lui decât în multe altele, sau decât în stăruitorul vaiet al unei ghitare. Cu ani în urmă, am încercat să mă eliberez de el și am trecut de la mitologia mahalalei la jocul cu timpul sau infinitul, dar și acest joc îi aparține acuma tot lui Borges, astfel încât voi fi silit să imaginez alte lucruri. Viața mea nu este, așadar, decât o goană și, puțin câte puțin, pierd totul și totul trece în stăpânirea uitării sau a
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
mă refer doar la comportamentul politicienilor. La fel de iresponsabili sunt și destui șefi de gazete ori canale de televiziune. A face o largă popularizare provocărilor unor personaje comice precum Daniela Buruiană înseamnă a face exact jocurile Securității. Variantă feminină (să zicem) infinit mai agresivă a lui Vadim, această Venus cu celular tricolor și celulită verbală s-a întrupat din spuma făcută la gură de vechii securiști, aflați pe punctul de-a fi expuși public. Oricum, mișcarea e plină de interes: n-a
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
prin nervul exploziv". Așadar, mai întîi scepticismul. O mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe ea însăși, redobîndind ceva din prestigiul credinței suspectate. Melancolice, golurile poartă vibrația plinurilor abhorate: "O observație mai spinoasă e aceea că jurnalul
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
împrejur. Acea "ironie radicală", în care Ihab Hasan vedea "dezumanizarea" proprie creației postmoderniste, își dezvăluie resursele unei complexități apte a revalorifica tradiția abhorată (de facto însușită pînă la saturație, asimilată în subtext pentru a fi folosită în structurarea deschisă spre infinit a unor noi plăsmuiri poetice). "Biblioteca" lui Ion Stratan nu e pur și simplu "de dinamită", transformîndu-se pe spațiile defrișate de convenții într-un șantier al unei noi construcții discursive. Cu sprijinul intertextualității, actul parodic trece într-unul omagial, altfel
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
atotputernic, așezat deasupra zeilor. E o antidivinitate. În asemenea circumstanțe, Nordul nu e decît o aspirație bovarică. Aspirația unui eu ce-i înscenează o mitologie suspect sofisticată, de-o vacuitate care îngăduie o combinatorie de forme și nuanțe deschisă spre infinit. Direcția dominantă e, firește, cea declinantă, cinic devalorizatoare. Fabulosul depreciat e ca o plastilină din care mîna blazată a meșterului modelează figuri de-o eterogenie caracteristică, întrucît nu omogenitatea, unitatea viziunii îl mai interesează, ci însăși starea deprecierii, devalorizării fără
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
propriei sale limbi: Luther, Voss, Hölderlin și George au extins frontierele limbii germane". " Așa cum tangenta atinge cercul în treacăt într-un singur punct, iar prin această atingere, mai curând decât prin punct, stabilește legea potrivit căreia își continuă calea spre infinit, o traducere atinge originalul în treacăt și numai în punctul infinit de mic al sensului, pentru a-și urma apoi propriul curs, conform legii fidelității în libertatea mișcării limbii". Această teorie, în linia lui Goethe (reflecțiile din Westöstlicher Diwan) și
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]