495 matches
-
din cursul filmului, e doar o încarnare temporară a unei stafii. Vestea bună este că orice țăran medieval știa să facă respirație artificială. Finalul îți dă informații lămuritoare despre ciuma neagră. Nu înțelegi de ce, pentru că prezența ei în lungmetraj e infinitezimală. Păcat de actrița Lena Heady, că are potențial și nu merită ca highlight-ul rolului ei să fie o masturbare pe lângă o centură de castitate. Care, oricum, nu pare prea greu de înlăturat când e nevoie. Cuvântul "aiurea" pare inventat pentru
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
interbelice și postbelice concepe monografia despre romanul Animale bolnave al lui Nicolae Breban folosindu-se de un instrumentar critic creat de el însuși, onto-retorica, de reorientare post-structuralistă și post-deconstrucționistă. Această onto-retorică presupune o dialectică interpretativă, nuanțată până la detaliul și relația infinitezimale, având drept scop cunoașterea identității retorice și poetologice a operelor. Domnul M. V. Buciu se apropie, prin urmare, de creația literară, cu un alt obraz și cu un alt glas: Naratorul își reprimă privilegiul certitudinii, refuzându-l deopotrivă naratorului - destinatarul narațiunii
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
precum "dulceața de afine atârnă pe zid / prinsă în câteva cuie /... aproape dincolo de pereții arterelor /până la cea mai îndepărtată oglindă", maschează la un nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de suflet de infinitezimală, matematică nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
muzică profund serioasă, cu un deosebit simț al sonorității. Nelipsitele și previzibilele pauze aduc cu ele impresia inevitabilă de neîndurare, de neînduplecare. E o muzică tăioasă (chiar în nuanțe reduse), cu țâșniri vulcanice și dispariții hieratice. Imprevizibilitatea apare la nivel infinitezimal, în diferențele complexe dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
la coloanele de foc vulcanice, la incandescența lavei. O știință secretă de a alia metale instrumentale diverse într-o sonoritate compactă și terifiantă pare a fi la originea tuturor acestor calități: o știință a combinatoricii și analogiei, a corespondențelor sonore infinitezimale, a dublajelor rafinate și a tensiunilor intervalice relative. De altfel, calitățile numite sunt constante ale muzicii lui Ștefan Niculescu. Li s-ar cuveni o abordare analitică și estetică mai susținută și mai de profunzime. Poate cu ocazia unui simpozion centrat
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
blajinii din eres, ei erau cam proști de buni. Oameni de acest fel, de o bunătate vecină cu prostia, nu ajung în rîndurile sfinților, chiar dacă toate însușirile lor îi recomandă pentru asta. Ei trăiesc printre noi, în număr mic, aproape infinitezimal. Sînt inteligenți, de obicei multișor peste medie, și își trăiesc bunătatea fără a o pune în slujba unei credințe speciale, dăruiesc celor din jur ceea ce știu, cu o bunătate inflexibilă, care pare, adesea, de pe altă lume. Am cunoscut cîțiva astfel
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
încă unul care oricând poate sta în față), este posesor al unei apreciabile culturi de specialitate ( rezultatul a mii de ore de audiții), are răbdare și curiozitate, inspirație și intuiție. În plus urechea sa fină poate pretinde subtilități îmbietoare ori infinitezimale corecții. La "ațâtările" și "protestele" computerului răspunde invariabil cu abilitate și stăruință. Mai toți compozitorii români distinși sau mediocri, tineri sau vârstnici și-au înregistrat opusurile alături de el. Interpreți români și străini, mai mult sau mai puțin de notorietate și-
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
cu mici foșneli de pungi totuși) pentru un film unde nu se-ntîmplă mai nimic... De ce e - atunci - atît de extraordinar acest Gerry? Pentru că e cel mai lung suspans din istoria cinematografului; pentru că e cel mai fizic thriller metafizic; pentru că detaliile infinitezimale (broboanele de sudoare etc.) devin evenimente; pentru că actorii (Matt Damon, Casey Affleck) sînt puși să facă lucruri (să meargă, să se cațere etc.) în loc să le "interpreteze"; pentru că ne țne - timp de 103 minute - în această dilemă bazică: scapă (și-atunci
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
o zonă la alta, 25 decembrie pentru Europa medievală, 1 septembrie pentru Bizanț (de aici a trecut azi în "calendarul cu sfinți"), 1 martie pentru Rusia. Sensul sărbătoririi comune a unui nou început încheie reflecțiile pe temă ale Anei Blandiana: "Infinitezimala, dar conștienta oprire pe muchia dintre ani dă trecerii noastre mai departe sensul unei, chiar dacă discutabile, opțiuni și transformă ceea ce ar putea părea numai silnică trecere prin mașina fără oprire a timpului, în curajul, chiar riscant, de a o lua
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Ce năuceală! Șuvoaie de cuvinte, de imagini, de emoții, de sentimente, de durere - mă durea, încă, tot corpul - de extaz plenar și profund în fața unei opere de artă cu totul și cu totul desăvîrșită. Pînă la cel mai mic și infinitezimal detaliu. Cine a văzut filmul mă înțelege. Cine nu a reușit să-l vadă să meargă degrabă. Iar prietenii mei au trăit din plin, împreună cu mine, transa mea numită “von Trier”. Tare tipu’! Ce vreau să spun însă. Povestea este
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
în care mă aflam eu atunci nu e în stare să se concentreze asupra vreunui lucru.“ Traducerea acestei cărți aparține reputatului Nicolae Iliescu, fin cunoscător al literaturii ruse și traducător cu vastă experiență, ce reușește să redea cu fidelitate mișcările infinitezimale ale memoriei precum și nuanțele sentimentale, de la cele mai acute la cele mai vagi. Pentru că este o carte complexă, nu doar un volum de memorii, ci și un poem elegiac și o meditație pe tema morții și a istoriei. Meditațiile scriitoarei
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
mici-mici, anume, spre a fi amplificate prin proporțiile, prin grandoarea spiritului lor inventiv, capabil de strategii colosale... Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum și gândul ispititor al posterității mă îndeamnă să o pun pe hârtie. Fiind o mică, o infinitezimală zgaibă de culoare, nu chiar întregind, însă făcând eventual să tresară un pic fizionomia Subiectului. Paralel cu locuința criticului, se afla o căsuță modestă, în care locuia singură o tânără nepoată a lui Călinescu, pe nume Ioana Trifu, ramura ieșană
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
s-a tradus eseul despre Gogol, apărut la editura L'Age d'homme. Previzibil, cu puțin ecou. Spun previzibil fiindcă Lucian Raicu e la fel de greu de trecut în altă limbă ca un poet. în versiunea franceză s-au pierdut efectele infinitezimale ale unui stil de o supremă subtilitate și semnele discrete ale tensiunii spirituale. în lipsa acestora, fraza sună mut. Mai promițătoare e colaborarea recentă cu Dominique Ilea, în traducerea căreia tocmai s-a publicat în "Revue des Deux Mondes" un capitol
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
Gesturile mele foarte concrete - să mă duc la farmacie, să le cumpăr, cu bani adevărați, să vin, să încui mașina și să descui poarta ș.a.m.d. - sînt aruncate în aer. Spulberate. Văd cum plutesc prin lumina becului chior bucățele infinitezimale. Eu cine sînt? Și, mai ales, unde trăiesc? }ara asta, unde îmi închipui eu că poposesc, nu există. Este o invenție, ea este suspendată undeva între realitate și ficțiune! Ea nu există! Decît în părerile noastre. Aud, cu punga mea
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
artist din Italia". II. Paul Klee Poate că nici un alt artist, de la Leonardo și pînă astăzi, nu și-a pus atîtea probleme, nu a lansat atîtea întrebări, nu s-a adîncit în duhul creator al naturii și în lumea celulară, infinitezimală, a semnului primar care fundamentează cele mai elaborate limbaje, așa cum a făcut-o Paul Klee. Cu forța lui senzorială ieșită din comun și cu enorma sa percepție a concretului, care făceau posibile, ca în gîndirea de tip magic sau ca
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor și considerațiilor de ordin bibliografic, istoric, documentar, comparând ediții între ele, cercetând variante și varietăți, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptoriu; spectacolul vechilor pustnici ce voiau să-și înfrângă tentațiile trupului sub asprimea ciliciului"(opt. cit., ed. cit., p. 63; sublinierea îmi aparține - G.P.). Sub penița lui G. Călinescu, tonul depreciativ la adresa textologiei și
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
Fiindcă protagonistul e mai întâi static, vegetativ, legumă umană ascunsă după frunzele late ale ipohondriei; iar apoi activ, dinamic, în plină acțiune, în aerul greu al realității provinciale. Pe cât de natural în mișcări, pe atât de atent elaborat (până la detaliul infinitezimal), "funcționarul neantului" e transpus și văzut în decoruri, registre și lumini diferite, compus multidimensional. Oricât de curios ar părea, el este o rezultantă a romanului, iar nu un punct fix al lui, o tipologie clară și ordonatoare. Ce diferență față de
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul continuu și sistematic, în exactitatea infinitezimală a desenului, în rigoarea halucinantă a modulărilor, suferă, în mod miraculos, o conversie în opusul lor. Acribia devine aluviune barocă, enunțul miniatural capătă proporții monumentale, iar materia, fragmentată și fasetată în funcție de imprevizibilele unghiuri ale privirii, se preschimbă, la rîndu-i, în
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
a fi expuse pentru un public străin, la propriu, de cultura română. În Mai are timpul răbdare?, Liviu Papadima survolează aproape întreaga literatură română modernă și, fără să-și refuze o anumită pornire didactică, îi cartografiază relieful, uneori până la detalii infinitezimale, ignorate de oricare alt "ochi" critic.
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
acea familiaritate care nu are nicio legătură cu termenul 'civil', ci este o familiaritate cu sensul de 'catarsis'. Este important să nu te decizi, să nu joci ce ți se cere ci ceea ce vrei tu să dai, aducând, cu gesturi infinitezimale, publicul acolo unde vrei tu. Nu e vorba aici de a forța sau de a fi moralizator. Trebuie găsită acea parte interioară neîntinata care, de fapt, pe toți ne unește.” Dan Puric are o parte interioară care atinge profunzimi de
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
autentic. Mai puțin se vorbește, însă, despre cealaltă deformare, mult mai gravă, pe care o poate provoca adăugarea în text a intențiilor personale de micro-frazare, micro-dinamică și agogică. Acestea nu sunt numai personale dar, de regulă, în procesul execuției, sunt infinitezimale, adeseori mai puțin decât atât, pure tendințe interne, ceea ce am numit dinamică internă. Notate, acestea iau deodată proporții mult mai mari, invită la a scoate în evidență ceea ce trebuie să rămână sugerat, putând conduce spre o caligrafie ce imită caricatural
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
de lâncezeală, de abulie senzorială de care se lasă marcați eroii lirici. Cuvintele, gesturile și mișcările au o lentoare extremă, dinamismul este minim, iar rezonanța afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-aș spune-ncet: "Dămi mâna..." și poate că mi-ai da-o/ Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane/ în care-n moi fotolii leșină dulci cocoane/ Vărsând pe sâni ceșcuța de lapte cu cacao"). Finalul poeziei marchează
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
în așezarea lor. Fraza cântă. Un fel de tristețe acceptată, luminoasă, o lacrimă atârnând grea de litera fericită a clipei. "Ce aer curat, spunea unchiul Rubin, a spălat Dumnezeu lumea." Această "lume spălată", strălucitoare, nesfârșit de frumoasă-n perisabilitatea ei infinitezimală, regretul ascuns într-un fel de voioșie a regionalismelor atât de artist strunite, o senzualitate difuză țesută fin în text ca-n goblenuri, un "amestec" ațâțător de mici întâmplări cu tâlcul șters de vreme, îngroșat sau subțiat de-amintire. Cum
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
romanul său, în sfârșit (pentru că se simțea lipsa), o ,direcție", ca să nu-i spun chiar ,curent", ce poate rezolva impasul în care a intrat proza românească, după căderea, prin lovitură de grație, a grasului subiect comunist, ce era atacat prin infinitezimale și mult prea gustate, iar acum decăzute ,aluzii" (prilej de inteligente eschive, fandări, șmecherii de stil pentru a tăinui și ascunde frazele directe de atac la societate, la sistemul politic). Nu mai este trebuincios nici romanul extrem de filozofic, stufos, greoi
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
identifici cu personajele - sutura e o miză declarată a cineastului - nu doar să rîzi de ele în stil caragialian. Mi-e greu să pomenesc umorul de situație, pentru că, filmul fiind minimalist, ar fi mai corect să menționez existența unor umori infinitezimale - da, la termenul lui Alexander Pope mă raportez - de mini-situații. O ilustrare a acestei ipoteze constă în cele două bărci de hîrtie ale lui Pișcoci. Există un calcul care zice că, defalcînd comunicarea, 55% e non-verbală, 38% este para-verbală și
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]