24 matches
-
o mare ușurință de a forma cuvinte plecând de la onomatopee și chiar de la simple interjecții. În ansamblul limbilor romanice numai româna are posibilitatea spontană de a acorda interjecției categorie verbală, ba, mai mult, de a-și îmbogăți expresivitatea cu unele infixe și sufixe,practic infinite ca număr” (Prefață la dicționar, pag.10). La fiecare cuvânt redă originea sa cu variantele altor autori de dicționare etimologice . Tributar al teoriei latiniste, nu reușește să dea explicații corecte multor cuvinte, cărora, la multe le
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414529518.html [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
Autorului Sufixul -mák este marca infinitivului pozitiv în turcă. Se adaugă doar rădăcinilor verbale care au în silaba finală o vocală posterioara. Originând în acestă, nominalizatorul deverbal spoitoresc -màk- se alipește rădăcinilor verbelor turcescoide, integrate cu infixul -(V)sar- sau rrome. Substantivele abstractive formate cu acest sufix sunt paroxitone, masculine, cu terminațiile de N. sg. și pl. -os și -oja: (o) (V)màk/os, -oja Referință Bibliografica: SUFIXUL -MAKOS / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN
SUFIXUL -MAKOS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1478362539.html [Corola-blog/BlogPost/372649_a_373978]
-
timpului trecut. În idiomul spoitorilor cu sufixul -m`Vśi se realizează participiul verbelor turcescoide. Virtual, toate verbele de origine turcă adaptate paradigmelor rrome pot face participiul în -m`Vśi. La unele verbe împrumutate și integrate fără infixul verbal -(V)sar se întâlnește formă de participiu cu sufixul -m`Vśi. Pentru sensuri nuanțate, s-a extins pentru unele verbe compuse cu verbul dela (dias) “a da” (al doilea component). Are trei variante fonetice, armonizate cu vocală
SUFIXUL PARTICIPIAL -M`VŚI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1481134208.html [Corola-blog/BlogPost/372653_a_373982]
-
vehicul X.C Certificatul utilizatorului X eliberat de o autoritate de certificare X.CA O autoritate de certificare a utilizatorului X X.CA.PKoX.C Operația de dezvăluire a unui certificat pentru a extrage o cheie publică. Este un operator infix, al cărui operand stâng este cheia publică a unei autorități de certificare, iar operandul drept este certificatul eliberat de acea autoritate de certificare. Rezultatul este cheia publică a utilizatorului X al cărui certificat este operandul drept. X.PK Cheia publică
jrc5803as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90975_a_91762]
-
este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus din 843 inscripții pe bronz, pe plomb, pe piatră, pe unelte, pe arme și pe monede, a fost cules în patru volume sub titlu de "Colecția inscripțiilor galice" (). Cel mai lung text păstrat, plombul de la Larzac a
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
spală". Toate verbele se termină la infinitiv în "-i". Există trei moduri finite: indicativ, condițional și imperativ. La indicativ se face diferența între prezent, trecut și viitor; celelalte moduri nu au timpuri. În plus, există un participiu activ (format cu infixul "-nt-") și unul pasiv ("-ț-") pentru fiecare dintre cele trei timpuri. Ex. "fari" = a face; "făraș" - indicativul prezent pentru toate persoanele; "faris" - trecut pentru toate persoanele; "faros" - viitorul pentru toate persoanele; "farus" - condiționalul pentru toate persoanele; "faru" - imperativul pentru toate
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
exemplu, arată rădacina care înglobează sensul larg de „a bea”, "s-r-q", „a fura”, "‘-k-l", „a mânca” etc. Cuvintele se formează prin atașarea la radăcina triconsonantică (sau, rareori, cvadriconsonantică) a unei structuri [[vocală|vocalice]] și a unor [[morfem|afixe]] (prefixe, sufixe, infixe). În mod tradițional, gramaticienii arabi au folosit rădacina "f-‘-l", „a face”, ca prototip pentru formarea cuvintelor. De la oricare rădacină triconsonantică, se pot forma până la zece forme (în [[limba arabă clasică|araba clasică]] cincisprezece), fiecare cu prototipul său particular. Aceste
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
dar este tradus de Skeat (1883: 42) prin termenul "idle" = "inactiv", "leneș"; este posibil să fi fost derivat de Chatterton de la cuvîntul Lethe, rîul care aduce uitarea în mitul grec, căruia i-a adăugat un sufix adjectival - en, și un infix eufonic - l. Că Chatterton l-a folosit pe Bailey ca pe o hartă lingvistico-istorică-culturală pare sigur dacă privim și la conținutul volumului al doilea al dicționarului, structurat pe principiul clasificării pe materii: cuvinte tehnice, termeni din arte și științe (printre
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
pierdut ulterior, ca în Hamza > Amza, Hariton > Ariton etc. Numele de munți formați de la nume de persoane (probabil proprietarii străvechi ai acestora) sunt numeroase. Unele au în structură chiar sufixul -otă: Albotă, Breotă, Leaota, Șerbota etc. În ceea ce privește sufixul (de fapt, infixul) -n-, el se regăsește și în alte toponime cu bază antroponimică: Borniș, Bozna, Boznea, Coșna, Moșna, Stoina etc. Ascura Este un unicat toponimic în teritoriul romînesc și nu are corespondență nici în teritoriile romanice sau sud-est europene. Apare în Dicționarul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în termenii regionali) provine din antroponimul Bîrcă, răspîndit în toată țara, în diferite variante, dar mai ales la sud de Carpați (în Oltenia este atestat frecvent începînd cu secolul al XVI lea). Acesta poate fi un hipocoristic format cu sufixul (infixul) -cdin tema bîr(prezentă și în alte nume: Bîrcu, Bîrcea, Bîrga, Bîrlea, Bîrda, Bîrdea, Bîrsa, Bîrhotă etc.) sau poate fi un supranume provenit din entopicul bîrcă, bărcă (< bărc „loc cu hățișuri“, „luncă băltoasă“, „locuri mlăștinoase cu apă și nămol pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se pare exagerată fărîmițarea toponimelor cu forme identice și aflate într-un areal restrîns în trei descendențe etimologice posibile, cu atît mai mult cu cît bazele lemn și leamă sunt cam nepotrivite pentru toponimizare, iar finalul a la prima și „infixul“ n la cealaltă sunt explicate neconvingător. Soluția descendenței slave e bine motivată lingvistic și onomasiologic (toponimele Valea Grajdului și Grăjdari, aflate în altă zonă, sprijină o astfel de verosimilitate geografică), cel puțin pentru topicele mai relevante. „Casa izolată“ descrisă ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
singular + cuțit, vi-su = plural + cuțit Flexionara (fuzională): limbile indo-europene, afro-asiatice Tipul flexionar este caracterizat îndeosebi prin următoarele particularități: a) o unitate lexicala este poliforma în vorbire, variațiile formale datorîndu-se unor valori gramaticale diferite și fiind realizate prin afixare (prefixe, infixe, sufixe) sau prin alternante interne (alternante vocalice sau consonantice); b) semnificantul morfemelor gramaticale nu este autonom, acestea fuzionînd între ele sau chiar cu morfemul lexical central, rădăcina; c) numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Sînt influențate mai mult (kannada, malayalam, telugu) sau mai putin (tamil) de sanscrita. Au alfabete proprii, provenind din scrierea indiană grantha. Dintre caracteristicile gramaticale amintim: utilizarea sufixelor, opt cazuri, trei genuri, flexiune verbală foarte bogată. Absența tonurilor, a prefixelor și infixelor, a dualului și a propozițiilor subordonate. Topica adjectiv-substantiv-verb și SOV. Au o tradiție culturală și literară foarte veche și bogată. Kodagu și tulu au devenit abia recent limbi literare, restul rămînînd limbi tribale, fără scriere. Limba tamil este cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sprijină); aglutinarea este procedeul gramatical primar; sufixe posesive la nume; elemente de flexiune - sistem de cazuri locale; trei persoane la singular și plural; sistem dezvoltat de nume verbale; sisteme productive și ramificate de derivare (în general nu au prefixe și infixe, gen gramatical (dar în unele limbi dihotomie animat/inanimat), vocativ, distincție formală între adjectiv și substantiv; prepozițiile - rare); preferă tipul nominal de sintagma; determinantul preceda determinatul; verbul personal stă la sfîrșitul propoziției; construcții adverbiale formate cu ajutorul cazurilor adverbiale și al
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
au o morfologie complexă, în timp ce vietnameza este practic lipsită de morfologie. Limbile munda au că topica predominantă SOV, în timp ce restul au o topica SVO și substantiv-adjectiv. Numeroase limbi din această familie șunt ergative, utilizează frecvent prepozițiile și numărul prefixelor și infixelor îl domină net pe cel al sufixelor. În limba mon, cea mai veche limba literară din Birmania (Myanmar), s-au păstrat inscripții într-un alfabet propriu de origine indică datînd din secolul VI d.C. Majoritatea clasificărilor au în vedere două
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
relațiile de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au doar semnificat instrumental, funcționînd ca modificatori și determinatori gramaticali sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
genului se face, dimpotrivă, prin determinanți). Dacă numărul este întotdeauna marcat în limba engleză, de obicei prin desinența -s la plural (dar uneori prin mijloace nondesinențiale: man-men, woman-women, goos-gees etc.), genul nu are întotdeauna o determinare internă (desinență, sufix sau infix), fiind marcat intern doar în cazul heteronimelor (boy girl), marcat implicit prin relația cu realitatea denumită (book este de genul neutru fiindcă denumește un lucru), dar cu determinare externă în cazuri precum boy-friend, girl-friend (cf. it. amico amica, germ. Freund
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
emoțiile, presupuse a fi localizate în pîntece 2. bowels engl. pl. = intestine, mate; figurativ: rărunchi), care sugerează ideea de interioritate profundă, pornind de la care este posibilă funcția exteriorității (același fenomen este valabil pentru arhetip ca fenomen profund ontic sau cultural); infixul -ahface parte dintre acele particule lingvistice, prezente în onomastica lui Blake (vezi Luv-ah, Beul-ah, etc.), care sugerează ideea de spirit / inspirație / suflare a vietii (cf. ebr. ruah = duh de viață). Sufixul -hoola credem că poate proveni din cuvîntul hula, care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Benithon] (structura fizică umană) constituie fiziologia umană (cf. Damon); Bowlahoola, pronunțat [ba-ulahu:la]: H-ulahula ENGLEZĂ EBRAICA POLINEZIANA HAWAIIANA POLINEZIANA HAWAIIANA Bowl-ah: < bowel subst. sing. parte internă a corpului; parte interioară; (fig.) inima, emoțiile, localizate în pîntece; bowels pl. intestine, mate; infixul -ah: v. Luvah, Beulah Sufixul -hoola: < hula subst. dans polinezian-hawaiian sinuos al ploii, dansat de aborigenele din Hawaii, pe bătăi ritmice de tobe și cîntece; hula-hula v. hula Cathedron: pîntecul femeii, uterul, sau trupul femeii (cf. Damon); se află în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
destul de recent și cu frecvență în creștere - îl constituie verbul a downloada: adaptare tipică a formei englezești (to download) la morfologia românească, prin încadrare în clasa de conjugare cea mai productivă și cea mai regulată: cu infinitivul în -a, cu infixul -ez la prezent indicativ și conjunctiv. Verbul e totuși destul de șocant: nu are justificarea unor înrudiri latine (că a accesa), nici simplitatea pronunției și a scrierii (că a printă); dimpotrivă, apare că un element evident străin, marcat de prezența unei
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
momentul de față forma sa de prezent, în textele contaminate de oralitate populară și familiară (acestea eliminînd de fapt alte abateri de la norma cultă, de exemplu acordul hipercorect în persoană și număr - noi trebuim -, sau forma veche și populară cu infix - trebuiește). Una dintre variantele actuale, clar familiară, este cea deja discutată, apocopa tre': "Tre' să spun" (titlu de melodie). Marcată popular și regional este forma trebe, mai frecventă în texte citate sau parodice; atribuită în genere unor vorbitori din Banat
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
păstrat construcția antipasivă, spre deosebire de alte limbi austroneziene. Are construcție aplicativă marcată morfologic, dar numai pentru verbele tranzitive. Argumentul adăugat ("aplicat") este întotdeauna în absolutiv. Pivot mixt. Sistem bogat de diateze: activă, obiectivă, dativă/locativă, instrumentală. Marca aspectului perfectiv este un infix, care are un tip special de flexiune la diateza activă. După altă interpretare, ergativitatea acestei limbi este discutabilă. TCHAGA − Vezi ENGA. TEXISTEPEC POPOLUCA (TEXISTEPEC ZOQUE) Limbă indigenă, din familia zoquean, cu aproximativ 400 de vorbitori, din regiunea Veracruz, Mexic. Mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
I. Date privind vehiculele Numărul de înmatriculare Statul de înmatriculare CE a Date privind deținătorul vehiculului │ (C.1) Datele se referă la deținătorul certificatului de înmatriculare.│ ├─────────────────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │Numele de familie al deținătorului │ (C.1.1) Se folosesc câmpuri separate pentru nume, infixe, titluri etc. │ │certificatului de înmatriculare/Denumirea Se folosesc câmpuri separate pentru prenume și inițiale. Entitate juridică │ │Persoană fizică, asociație, întreprindere, societate etc. Date privind proprietarul vehiculului │ (C.2)
EUR-Lex () [Corola-website/Law/261434_a_262763]
-
I. Date privind vehiculele Numărul de înmatriculare Statul de înmatriculare CE a Date privind deținătorul vehiculului │ (C.1) Datele se referă la deținătorul certificatului de înmatriculare.│ ├───────────────────────���─────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │Numele de familie al deținătorului │ (C.1.1) Se folosesc câmpuri separate pentru nume, infixe, titluri etc. │ │certificatului de înmatriculare/Denumirea Se folosesc câmpuri separate pentru prenume și inițiale. Entitate juridică │ │Persoană fizică, asociație, întreprindere, societate etc. Date privind proprietarul vehiculului │ (C.2)
EUR-Lex () [Corola-website/Law/271344_a_272673]