518 matches
-
fi curios să aflu câți se mai abat acum, dacă ajung la Paris, să-i vadă pe cei care, cândva, ne-au ajutat să găsim curaj înlăuntrul fricii și să ne asanăm lașitățile. Mă tem că și în acest caz ingratitudinea se dovedește o trăsătură de caracter în legătură cu care avem oarecari cunoștințe. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca nu vor ști niciodată ce rol au jucat în mitologia anilor ^80 și în destinele noastre. Al meu, în orice caz. În schimb, bănuiesc
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
remediul nedreptăților suferite, suprema mângâiere a celor vrednici, dar și a celor nevrednici, funcționând ca o măsură de consolare a întregii noastre ființe. Alteori însă, uitarea corupe de-a dreptul istoria, semănând - vorba lui Shakespeare - cu "un uriaș monstru de ingratitudine". Iar cea mai amară dintre ingratitudini este negarea gloriei prin uitare. Nu de puține ori memoria ne joacă feste ca într-un joc "de-a v-ați ascunselea", în care parcă mijește ceva, dar, mai abitir, parcă nu. Există însă
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
celor vrednici, dar și a celor nevrednici, funcționând ca o măsură de consolare a întregii noastre ființe. Alteori însă, uitarea corupe de-a dreptul istoria, semănând - vorba lui Shakespeare - cu "un uriaș monstru de ingratitudine". Iar cea mai amară dintre ingratitudini este negarea gloriei prin uitare. Nu de puține ori memoria ne joacă feste ca într-un joc "de-a v-ați ascunselea", în care parcă mijește ceva, dar, mai abitir, parcă nu. Există însă și circumstanțe când uităm din comoditate
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
se ocupă, de exemplu, de cărți de memorialistică. în final, un text savuros intitulat " Despre ce ar fi trebuit să scriu", un fel de meditație glumeață a scriitorului la ziar, dar nu unul încrîncenat, nu unul care se plînge de ingratitudinea față de cultură, ci chiar dimpotrivă. Despre problemele importante se poate vorbi și relaxat: Unii m-au sfătuit insistent să nu ies din sfera doctă și să produc studii cît mai savante, alții, cînd încerc această formulă, îmi spun că se
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
minunată zicală conform căreia din moment ce cauți ceva, înseamnă că ai și găsit, Tudor Octavian găsește. Găsește obiecte și fantasme, lumi uitate, exilate, neglijate și, de multe ori, abia născute, deși vîrsta lor este respectabilă, artiști și opere, destine fascinante și ingratitudini implacabile ca o piatră de mormînt. Rezultatul acestor rătăciri somnambule și al acestor fascinații aproape mistice este recent apăruta sa carte Pictori români uitați, NOI, media print, București 2003, căreia chiar i-am scris o prefață, pentru că eu însumi visez
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
are destui precursori în persoanele lui Anghel Demetriescu, Pompiliu Eliade sau G. Panu, contemporani ai lui Caragiale convinși de perisabilitatea comediilor acestuia o dată cu epuizarea realității social-politice a vremii. Sau, în unul din ultimele capitole, Între legendă și adevăr, așa-numita ingratitudine a autorului față de cei care l-au ajutat în momente grele ale existenței sale este infirmată cu mai multe contraexemple. Deși abundă în documentație și exemplificări, cartea Dorinei Grăsoiu nu cade în păcatul unui text arid, ci reconstituie atmosfera „încărcată
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
morală implicită e însoțită de una estetică explicită: „S-ar putea (...) ca Radu Petrescu, Ștefan Bănulescu sau Ștefan Agopian să «reziste» mai bine decît Augustin Buzura sau Marin Preda, de pildă. Chiar dacă noi am resimți această «reevaluare» ca pe o ingratitudine față de ecoul cărților acestora în anii cînd ele au apărut.” Oare veritabilele revizuiri n-au nevoie și de astfel de ipoteze tranșante, de propoziții energic novatoare, care să alimenteze discuția? În absența lor, nu batem oare pasul pe loc? Cînd
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
Petrescu, înțeles puțin mai târziu decât primele lui manifestări - ceea ce nu înseamnă că nu l-a interesat. Dimpotrivă. Amândoi au fost foarte sensibili unul la reacțiile celuilalt. Între ei era o relație mult mai complexă decât antipatia. A fost o ingratitudine răspunsul violent al lui Camil Petrescu? În principiu - nu, dar prin unele din excesele lui - da. Camil Petrescu are în vedere numai Memoriile lui E. Lovinescu, ca țintă directă, dar își extinde de aici contestarea asupra întregii personalități a criticului
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
p. 60-61). În fond, exasperat de denigrări și de împingerea sa în ridicol, Camil Petrescu se apără, își protejează imaginea (cum am spune astăzi), arătând că portretistul său e (aproape) un impostor. Accentele pamfletare duc răspunsul lui Camil Petrescu spre ingratitudine, atunci când E. Lovinescu e numit "copil dolofan și cărunt al scrisului românesc" (p. 60), "balaur de cauciuc umflat" (p. 63), "amphitrionul voluminos, cu capul mare de copil de săpun unsuros și cărunt" (p. 78). Tușele caricaturale se amplifică repulsiv: "E
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
se întrevede o schemă morală a comunismului, un spectru tulburător al corupției umanului săvîrșit de acesta pe care Pandrea l-a reconstituit prin adiționarea cazurilor particulare. Vom enumera cîteva elemente ale acestei veritabile antimorale ce se degajă din expresive exemple. Ingratitudinea: "Avram Bunaciu s-a întîlnit cu Ana Pauker și s-a prefăcut că n-o cunoaște. Ea l-a scos din anonimat și l-a bombardat ministru de justiție. Ea vizita expozițiile "vieții fericite" organizate de Emma Bunaciu. Ea l-
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
în lumea noastră, stînjenitor de curat, un fel de înger glumeț și băutor de bere, care mai crede în miezul ingenuu și bun ascuns în semeni, deși realitatea îl contrazice mereu. Nu l-am auzit niciodată plîngîndu-se de nedreptate sau ingratitudine la adresa lui, n-are timp și energie pentru asemenea deșertăciuni, altele îi sînt preocupările, altruiste. E prins permanent în proiecte dificile, migăloase și, după avertismentele serioase pe care trupul i le-a dat, grija lui zilnică e să le ducă la
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
prin care proza sadoveniană e redusă la beție, crimă, viol, adulter și bestialitate, demonstrând astfel "atitudinea amorală" dominantă în viziunea asupra satului și caracterul reacționar al poporanismului. Sadoveanu era o victimă într-o bătălie ideologică împotriva lui Iorga. Dincolo de marea ingratitudine săvârșită de H. Sanielevici, e însă de reflectat la faptul că Sadoveanu a avut de la început și de câștigat și de pierdut din înregimentarea sa temporară în sămănătorismul lui Iorga. E. Lovinescu îl va discuta cu insistență în sintezele sale
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
să-și regăsească nepoata, Colomba, tînără funcționară la poșta dintr-un sătuc din Abruzzi, dispărută în mod inexplicabil. Cînd, după îndelungi căutări, ițele se vor fi descurcat - citim în carte - Zaira, prinsă cu treburi domestice, îi întoarce spatele scriitoarei ... cu ingratitudinea tipică personajelor care au parcurs o poveste și sînt pe punctul de a se închide în găoacea lor de fericire domestică. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa. Formula de încheiere a multor basme trimite
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
de reacțiile maselor, pălesc în fața realității. Acestea fiind zise, aș adăuga că întîlnim din cînd în cînd în experiența noastră de zi cu zi și reversul kitsch-ului conformist, un soi de originalitate voită, deghizînd de fapt proasta creștere, brutalitatea, ingratitudinea, pornirile antisociale. La urma urmelor, mai toate formulele de politețe, de atenție mai mult sau mai puțin simulată față de semeni conțin un element de kitsch, de edulcorare superficială a relațiilor adesea dificile dintre oameni. Dar fără ele (fără aceste formule
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
ultimele două decenii. Cu doisprezece ani în urmă, mi-a mărturisit și șocurile extraordinare prin care a trecut când și-a pierdut familia. Mi-a relatat și cum a pierdut toate economiile de o viață. A avut parte de multă ingratitudine din partea unor colaboratori și a unor foști subalterni, chiar și din partea unora care au beneficiat de sprijin din partea lui. La un moment dat, din această cauză, scârbit, a ales calea „exilului” la Craiova. Și acestea au produs efecte devastatoare asupra
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
considera lipsite de temeinicie. În ochii lui, doctrinei platonice îi lipsea "laptele" unor argumentații credibile și al unor explicații bazate pe observații concrete, iar nu pe speculații făcute în aer. Ar fi însă deplasat să-l învinuim pe Aristotel de ingratitudine: în filosofie poți iubi un om fără să trebuiască să-i împărtășești neapărat părerile. În cartea Protrepticul, Aristotel scrie că "toți oamenii se simt ca acasă în filosofie și vor să-și petreacă timpul cu ea." E un prilej de
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
comentându-și fișele de lectură și idiosincraziile, prozatorul nu uită de ficțiune, și în special de comedie, drept care ne-o prezintă caricatural spre grotesc pe secretara Hlorisja, o zgripțuroaică a birocrației, zisă și blânda supraponderală; excedată de muncă și de ingratitudinea beneficiarilor muncii ei, deși nu mișcă un deget, ea este o victimă de fapt a tratatului despre frumusețe al lui Ficino (p. 129). Racordul dintre umanistul-filosof și batoza cu sufletul curat și dulce îl face amoralistul-eseist Hmvaqw, goliardicul delirant și
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
unui personaj detestabil ce vrea să lansez o afacere profitabilă într-o Albanie la pămînt. Debutînd cu secvențe documentare ce recapitulează istoria, filmul demonstrează că "Albania sîntem noi", toți cei ce disprețuim sau ignorăm realitatea incredibilă, neasumîndu-ne culpabilitatea, răspunzînd cu ingratitudine la spectacolul atroce desfășurat în proxima vecinătate. O structură complexă ce se refuză neorealismului face ca prezentul să reverbereze trecutul prin reiterarea aceluiași vechi mit al unui Eldorado ce ucide în masă. În acest context, Marco Bellocchio cu virulenta redusă
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
scos din arhivele fostei Securități, ci lui Virgil Vasiliu, cunoscut al lui Caraion de la începutul anilor '50, deținut politic și exilat parizian. E posibil, nu însă absolut cert. Și, oricum ar fi, schimbarea destinatarului nu înseamnă că dispare cu totul ingratitudinea, pe care eu am constatat-o în prezentarea textelor, a lui Caraion față de dl Ierunca. Există, din nefericire, alte probe. Iar scrisoarea de ruptură adresată de dl Ierunca lui Caraion, reprodusa de noi, vine că o consecință a destule gesturi
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
înăbușe fața cu o pernă. Știu că ar fi trebuit să fiu înțelept. Dar eu cu această stare de lucruri nu mă pot împăca." Iar Octavian Soviany, care nu l-a întîlnit decît în vis, se simte însuși vinovat de ingratitudinea comună: "puțini dintre noi ne-am arătat demni să primim poezia pe care Domnul Nino ne-a oferit-o cu generozitate, nedorind în schimbul ei nici lauri, nici recunoaștere, pentru că ne-o dăruia din iubire, cu ceva din smerenia unui sfînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
o dăruia din iubire, cu ceva din smerenia unui sfînt, dar și cu ceva din detașarea înțeleptului, pătruns de sentimentul deșertăciunii tuturor celor lumești. Și mai sînt convins și de faptul că Domnul Nino ne-a iertat de mult pentru ingratitudinea noastră, pentru lipsa noastră de înțelegere și de sensibilitate." Și pentru Mariana Marin, acest "senior al discreției" are o importanță specială: Ce a adus în poezia română contemporană prezența umană și poetică a lui George Almosnino? Eu cred că un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
sensibilitatea și delicatețea. Notațiile psihologice sînt săvîrșite cu mijloace filmice subtile, îndeosebi prin prim planurile în care portretistul desăvîrșit pe ecran ca și pe simeză excelează (vezi expoziția din foaierul Cinematecii Române "Grafică și fotografie" sau pliantul editat de ANF). Ingratitudinea umană se decantează în esențe tari din istoria tristă a unei surdo-mute ce are norocul să fie ajutată de un medic, care o învață să comunice, dar și nenorocul să fie violată de un don juan, care o condamnă la
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
prin fenomenul individuației, dorește a se reintegra în sine: "!cunosc o Țară-n care pasiunile oamenilor au o violență egală cu ștrangularea, de multe ori pentru lucruri și ființe infinit de nimica de parcă ar vrea să arate odată-n plus ingratitudinea unui Destin, infimitatea dimensiunilor unei lumi în dezacord total cu sufletul lor și de asemeni bunătatea lor infinită care se dăruie cu bună știință chiar Nimicului, al căror aer furibund îți dă senzația că nu te afli printre indivizi trăind
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
părinți și morminte" ce "citesc din scriptură") mitul transilvan, filonul liric anonim, dar nici prezentul ce-i induce sentimentul zădărniciei operei, poezia părându-i o amăgitoare moară de cuvinte, o necontenită urzeală sortită efemerului și destrămării. Părere întreținută și de ingratitudinea contemporanilor ("Pe nimenea nu mai aștepți,/ de tine nu întreabă nime -(...)") pe care poetul nu se sfiește să-i asimileze, vitriolant, unei umanități decăzute în zoolgic: "Printre tertipuri/ și artificii,/ palide chipuri,/ sumbre delicii./ Lume de cloacă,/ legile rânzii,/ uite
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
în volumul citat; în ansamblu, e vorba de texte apărute în perioada 1949-1952 în "Lupta de clasă", "Scînteia", "Cum vorbim", "Studii și cercetări lingvistice" etc. Multe din textele articolelor de critică, direcție și demascare, exprimînd "revoltă", "durere" sau "indignare" față de ingratitudinea lingviștilor care au "înșelat așteptările maselor populare" (p. 76), care "au înșelat nădejdile puse în știință și în devotamentul lor" (p. 85) anunțau sau confirmau represiuni, epurări, suprimări de reviste și interziceri ale apariției unor cărți (tipărirea în forma propusă
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]