88 matches
-
culte, având punctul de plecare în adorarea Soarelui, legate de fertilitatea pământului, animalelor și oamenilor, concepte care primesc o înfățișare materială - idoli antropomorfi, adorați în sanctuare. De asemenea, se modifică ritul și ritualurile de înmormântare, se trece la ritul de inhumație cu ofrande: vase, unelte, podoabe, statuete din lut ars etc.24 Neoliticul reprezintă o „revoluție” în modul de viață al comunităților preistorice. Acestea trec de la stadiul seminomad la cel sedentar, amenajând așezări 28 agrare cu rețea stradală, în care se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din ultimele secole ale mileniului I d.Hr. Resturile de cultură materială descoperite pe teritoriul Moldovei, inclusiv în zona Colinelor Tutovei, se încadrează tipologic culturii Dridu (sec. VIII-XI), urmată de cultura Rădăcineni. Culturii târzii Dridu îi sunt atribuite 11 morminte de inhumație de la Arsura, județul Vaslui, care conțin obiecte de podoabă.37 Din punctul de vedere al dispunerii în teritoriu a populației locale (nu numai românești!), se observă că în secolul al XIIIlea cele mai multe așezări ale comunităților locale polarizează spre centrul și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
capac au fost lucrate la mână, în tehnica La Tèneului geto-dacic, sau la roata olrului. Urnele funerare de la Băișoara are analogii cu cele descoperite la Poenești, la Bărboasa unde ritul funerar este incinerația, la Poenești este atât incinerația, cât și inhumația. Semnificativ este faptul că în niciunul dintre morminte nu au fost găsite obiecte aparținând altor populații, numai cele specifice carpodacice care reprezenta elementul autohton. Pe baza descoperirilor arheologice din zona Colinelor Tutovei și din zona bazinului Berheciului și Dunavățului se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-lea: Soporu de Câmpie, Iernut, Baciu-Cluj, Bratei-Sibiu. Sub aspectul ritualului și al practicilor funerare, se practică atât incinerația cât și înhumarea morților; în mediul rural, până în secolul al V-lea, predomină incinerația (vechiul ritual zalmoxian), însă după aceea se generalizează inhumația, în urma răspândirii creștinismului. Riturile funerare daco-romane diferă de cele ale migratorilor (noilor veniți) sarmați, goți, gepizi. Persistența în Dacia, după 275, a principalelor tipuri de morminte din epoca romană, demonstrează continuitatea de viață și tradiții a populației daco-romane, latinofonă și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Necropolele din preajma așezărilor descoperite erau de dimensiuni mari (500 de morminte), la Bârlad-Valea Seacă și Mihălășeni, și altele de 300 de morminte, la Dăncești și Târgșor. În necropolele aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov (275-375) erau practicate atât incinerația cât și inhumația. La început, incinerația era răspândită, iar inhumația era modestă, dar spre sfârșitul acestei civilizații, inhumația era tot mai răspândită, dovadă a progresului noii religii creștine. Cele două rituri funerare se explică prin prezența în cadrul acestei culturi a unor grupuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mari (500 de morminte), la Bârlad-Valea Seacă și Mihălășeni, și altele de 300 de morminte, la Dăncești și Târgșor. În necropolele aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov (275-375) erau practicate atât incinerația cât și inhumația. La început, incinerația era răspândită, iar inhumația era modestă, dar spre sfârșitul acestei civilizații, inhumația era tot mai răspândită, dovadă a progresului noii religii creștine. Cele două rituri funerare se explică prin prezența în cadrul acestei culturi a unor grupuri de populații diferite sub aspect etnic, dar spre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mihălășeni, și altele de 300 de morminte, la Dăncești și Târgșor. În necropolele aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov (275-375) erau practicate atât incinerația cât și inhumația. La început, incinerația era răspândită, iar inhumația era modestă, dar spre sfârșitul acestei civilizații, inhumația era tot mai răspândită, dovadă a progresului noii religii creștine. Cele două rituri funerare se explică prin prezența în cadrul acestei culturi a unor grupuri de populații diferite sub aspect etnic, dar spre sfârșitul secolului al IV-lea, ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Callatis, Bizone, Tropaeum Traiani, șase, iar alte biserici la Ulmetum, Zaldapa, Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Dinogetia, Noviodunum, Aegysssus, Salsovia, Halmyris. Provincia episcopală Scythia a rămas profund atașată valorilor ortodoxe: sărbătorile sfinților, cultul martirilor, cinstirea relicvelor, ritul funerar răspândit acum era inhumația. Ca în toată lumea mediteraneană, epigrafia funerară a Scythiei Minor era un bun exemplu de continuitate a limbajelor culturale și de integrare a formulelor vechi în concepte noi. Dincolo de dogmă, practici și simboluri, gândirea creștină păstrează o importantă zestre de idei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de conducere și organizare autonome. Și în secolele V-VI, bisericile din fosta provincie Dacia s-au aflat în sfera de autoritate a Romei-această realitate bisericească a fost benefică, deoarece a conservat latinitatea nord-danubiană. Ritul funerar predominant a fost inhumația în tot arealul romanic. Ca o concluzie, în secolele V-VI, dovezile privind răspândirea creștinismului în spațiul carpato-dunărean sunt mai numeroase, dar multe elemente ale vechii spiritualități erau încă active, însă stabilirea proporției dintre creștinism și atavismele păgâne este imposibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
X-XI, cimitire tumulare de incinerație ale slavilor, la Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și necropole birituale din secolele VII-IX. Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenței etnice și religioase incinerația era practicată de slavi, iar inhumația de autohtonii creștini afirmația că mormintele de incinerație aparțin populației romanizate, cum susține Eugenia Zaharia, este falsă. Dar menținerea unor adepți ai ritului ancestral până în secolele VII-VIII este plauzibilă, iar în anumite regiuni se poate să fi fost resturi de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mării Negre, goții erau păgâni, fapt atestat de lipsa totală din așezări și necropole a obiectelor creștine. În plus, obiceiurile (ritul) de înmormântare erau în contradicție cu cele creștine, goții practicau pe scară largă incinerația, iar într-o măsură mai redusă inhumația, însă după alte reguli decât cele creștine. Pătrunderea creștinismului în spațiul sud-est european dominat de goți se datorează contactelor dintre populația acestor teritorii și lumea romană. 14 Una din cauzele importante care au dus la creștinarea goților și altor popoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
râul Buzău, prin hotărârea aristocrației gotice păgâne. Convertirea la creștinism a goților și a altor populații din nordul Dunării este confirmată nu numai de surse scrise, dar și de descoperiri arheologice. În acest fel, practica incinerării este treptat abandonată, iar inhumația este tot mai frecventă în necropolele descoperite. Convertirea la creștinism se generalizează și are loc la nivelul tuturor comunităților sătești, în acest sens, misionarii creștini au avut un rol covârșitor, veniți din sudul Dunării și fiind latini. Pacea din 332
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflate în nordul Dunării, Dacia romană și extracarpatică -descoperirile arheologice dobândesc o importanță aparte. Însă este dificil de stabilit componenta etnică a descoperirilor, a purtătorilor culturii (civilizației) respective. Civilizația hunică poate fi cunoscută exclusiv pe baza cercetării mormintelor acesteiahunii practicau inhumația, iar bunurile, armele și podoabele erau arse și se înmormântau separat. Elementele de civilizație (cultură materială) aduse de huni din Asia sunt puține, arcul hunic din plăci de os, săgeți de fier, sabia dreaptă, cazane pentru sacrificii, numeroase obiecte de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în zonele subcarpatice. Dintre cele 250 de localități cercetate, unele au fost studiate integral: Comana de Jos (jud. Brașov), Fundu Herții (jud. Botoșani), Izvoare-Bahna (jud. Neamț), Dodești (jud. Vaslui), Hansca-Chișinău. Au fost cercetate apoi peste 100 de necropole (cimitire) de inhumație, birituale și tumulare (de incinerație), au fost sistematic cercetate cimitirele de la Castelu (jud. Constanța), Izvoru (jud. Giurgiu), Bârșia Nouă (jud. Olt), Ocna Sibiului și Brateiu (jud. Sibiu). Au fost descoperite tezaure monetare, depozite de unelte agricole, obiecte de metal și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
transilvană. În Moldova, în secolele VII-X, așezările se aflau în bazinul Bahluiului, cel inferior al Prutului, în Câmpia Jijiei, în Podișul Sucevei, în Podișul Central Moldovenesc și în zona Hâncești (Basarabia), așezările sunt mai rare. Au fost cercetate cimitirele de inhumație, incinerație, birituale aflate aproape de așezări, dar fiecare așezare își are cimitirul său propriu. Populația autohtonă, daco-romană și românească, aflată de-a lungul văilor principale, nu s-a retras în zonele împădurite sau montane decât după primul val distrugător, apoi revenea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arheologice și problemele ce se impun unei prezentări istorice pertinente, destul de ample, după cum se poate vedea și din ilustrațiile ce însoțesc prezentarea. Ultimul capitol, dedicat examinării problemelor generale referitoare la necropolele paleocreștine din Sciția Minor, analizează riturile funerare (incinerația și inhumația) în secolele IV-VI, unde va fi prezentată și o tipologie a mormintelor de inhumație (cele considerate a fi creștine), tipurile de morminte în care s-au descoperit elemente paleocreștine, mormintele în groapă simplă, monumentele funerare. În Descoperiri arheologice extra-coemeteriale
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
vedea și din ilustrațiile ce însoțesc prezentarea. Ultimul capitol, dedicat examinării problemelor generale referitoare la necropolele paleocreștine din Sciția Minor, analizează riturile funerare (incinerația și inhumația) în secolele IV-VI, unde va fi prezentată și o tipologie a mormintelor de inhumație (cele considerate a fi creștine), tipurile de morminte în care s-au descoperit elemente paleocreștine, mormintele în groapă simplă, monumentele funerare. În Descoperiri arheologice extra-coemeteriale sunt analizate elementele din bazilicile paleocreștine și din locurile izolate. Capitolul se încheie cu o
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
se ridica atunci la 786. Primele săpături sistematice au fost efectuate în această stațiune de pe limesul dunărean între 1958-1971, perioadă în care s-au săpat în total 1.139 de morminte - dintre care 228 datând din secolele II-VII (majoritatea de inhumație și 5 de incinerație), celelalte din secolele IX-XII. Descoperirea unei bazilici creștine, cu criptă, în acest sit arheologic, a fost completată și de prezența unor obiecte specifice aceleiași religii monoteiste în mormintele din epoca romano-bizantină (cruciulițe de bronz în M236d
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cercel cu cruce în M238d) etc. toate acestea constituind doar câteva din mulțimea de indicii referitoare la răspândirea creștinismului printre cei înhumați în această necropolă, unde există de altfel și o bazilică cimiterială. Caracteristica generală a necropolei o constituie ritul inhumației folosit aproape exclusiv, iar scheletele au orientări V-E. Este și un mormânt de incinerație în groapă ovală în care s-a găsit cenușă, cărbune și foarte puține oase calcinate; în acest sector al necropolei, ritul incinerației apare cu totul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
secolele II-VII p.Chr.; 2) înmormântări care aparțin secolelor X-XII. 3.2. Rit și ritual Deși cronologic necropola de la Beroe (Piatra Frecăței) se întinde pe mai multe secole, totuși, cu excepția a 5 morminte de incinerație, ritul general este cel al inhumației iar poziția dominantă este dată de orientarea capului spre est și a picioarelor spre vest, cu câteva cazuri de orientare N-S și invers. Posesorii obiectelor non romane, din secolele, din secolele IV-VII își așează mormintele în interiorul necropolei organizate, căpătând
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
căruță provincială romană; 3) 12 monede de la împăratul Aurelian (270-275) și până la Maximinus Hercules (286-305). O statistică a mormintelor cu inventar, din secolul V, ne arată că cele mai multe pot fi atribuite lumii de cultură provincială romană. În acest secol inventarul inhumațiilor (morminte de tip roman) se reduce la prezența unui singur obiect, vas, fibulă, cataramă. Pe suprafața necropolei sunt plasate și morminte de caracter „barbar“. Astfel, inventarul mormântului unei femei, al cărei schelet a fost deranjat de un alt mormânt din
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
s-au efectuat sporadic și unele înmormântări de epocă romano-bizantină. Primele date despre existența necropolei romano-bizantine din Callatis, au fost oferite de unele descoperiri întâmplătoare din 1937, cu prilejul săpării unor gropi pentru plantat vița de vie (2 morminte de inhumație alăturate, din dale și blocuri de piatră). Cu ocazia construirii șoselei Mangalia-Albești, în 1943, au fost descoperite alte 5 morminte de inhumație din epoca romană. Primele descoperiri sigure (întâmplătoare!) în această necropolă situată în marginea de vest a orașului Mangalia
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
unele descoperiri întâmplătoare din 1937, cu prilejul săpării unor gropi pentru plantat vița de vie (2 morminte de inhumație alăturate, din dale și blocuri de piatră). Cu ocazia construirii șoselei Mangalia-Albești, în 1943, au fost descoperite alte 5 morminte de inhumație din epoca romană. Primele descoperiri sigure (întâmplătoare!) în această necropolă situată în marginea de vest a orașului Mangalia, dincolo de calea ferată) s-au făcut în anul 1959. Cu ocazia unor lucrări de canalizare, de-a lungul părții drepte a șoselei
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
această necropolă situată în marginea de vest a orașului Mangalia, dincolo de calea ferată) s-au făcut în anul 1959. Cu ocazia unor lucrări de canalizare, de-a lungul părții drepte a șoselei Mangalia-Albești, au fost descoperite 32 de morminte de inhumație, iar majoritatea acestora erau construite din dale de piatră; materialele recuperate din cele 16 morminte și rezultatele investigațiilor au format obiectul unui studiu separat. Cimitirul de la Mangalia acestei perioade a fost, unul dintre cele mai remarcabile monumente paleocreștine de pe teritoriul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
importanța obiectivului arheologic a determinat începerea săpăturilor sistematice, desfășurate pe durata a 10 campanii de săpături (între anii 1963-1975). Tot lor le aparține și săpătura de salvare din 1968, efectuată în partea de sud a șoselei Mangalia-Albești (8 morminte de inhumație). În urma unor descoperiri întâmplătoare s-au scos la lumină diferite vestigia: 1) o stelă funerară creștină, scrisă în grecește, care menționează existența unui jurist de origine siriană (secolele IV-V); 2) o cruce de calcar peste care este înscris numele
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]