2,412 matches
-
tot ce s-a spus în aproximativ 15 ore. în ziua a doua, chiar în săli diferite, în familia pe care încercam să o surprind sunt cercetătorii care revin la opera Oedipe. Unda preocupărilor este a fiecăruia dintre ei. ,Călătoria inițiatică" a eroului mitic până la crângul sacru (Despina Petecel), culori orchestrale în Oedipe (Mihaela Caranica Fulea), lectura în termenii psihanalizei, termeni ,tabu" ca Eros și Thanatos (Marin Marian). Cei trei recidivează cu reflecțiile despre operă, cum spuneam, pe paliere autonome. Cândva
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
și (sau mai ales) cu neamurile: am venit la nunta ta, mă jignești dacă nu vii la nunta mea (mai ales dacă nu ne și simpatizam, nu avem mai nimic de împărțit că oameni)! Altfel, câți pun preț pe latura inițiatica a ritualurilor nupțiale și câți pe latura ludica a petrecerii? Fericit a fost cameramanul care a filmat nuntă de la http://ecarteanuntii.wordpress.com/. Așa cum spunem și pe blog (www.ecarteanuntii.wordpress.com), noi am fugit de șablon, de pozițiile clasice
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
nouă, inedită, ci rămâne la stadiul de pastișă. Imnurile către Dulcinea.... este o carte de două ori barocă. O dată, prin tradiția literară de la care se revendică, și a doua oară, prin felul însuși în care este alcătuită. Linia narativă simplă, inițiatică, se complică prin dedublare, marcând grafic disjuncția din titlu; ceea ce desăvârșește, însă, senzația de supralicitare barocă sunt ilustrațiile, inspirat integrate grafic, tipărite pe foiță de calc. Preluate din cele mai diverse surse și grele de conotații erudite, ele au darul
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
memorie culturală a acestei categorii folclorice care permite deducerea unor semnificații astăzi ocultate. E interesant faptul că pretext de analiză devin basme foarte cunoscute în spatele cărora apar nebănuite motivații simbolice: Scufița roșie ascunde gesturi erotice, reflexe ale unor vechi rituri inițiatice. Lucrarea oferă la fiecare pas deschideri către noi subiecte de cercetare antropologică, acolo unde exista poate sentimentul că s-a spus totul. Lucia Terzea-Ofrim, Ce mi-e drag nu mi-e urît. O antropologie a emoției, cuvînt înainte de acad. Constantin
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
de rezonanță. Acest context e dat de istoria și de geografia Franței, de monumentele revizitate ale trecutului și de peisajele prezentului. O sută și ceva de bărbați curajoși pedalează două săptămîni la rînd, aproape zi de zi, urmînd un traseu inițiatic care urcă din cîmpie la munte și recoboară spre mare, traversînd ca un sistem circulator, toate provinciile Franței, spre a ajunge în Paris, pe Champs-Elysées, în vecinătatea Arcului de Triumf. Caravana își are cavalerii și servanții. În jurul lui Armstrong sau
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
dinăuntru" (Nu pe dinăuntru) și mai toate textele în care, aproape că nu mai interesează faptele narațiunii, pentru că important este ce se adună ca sentimente și unde se oprește palpabilul ca să fie preluat de vis, într-o notă romantică și inițiatică. Ideile iradiază toate din condiția exilului. Năvălirile, invaziile, cotropirea distrug civilizațiile. Valorile etice sunt deasupra valorilor estetice și cele religioase deasupra celor etice. Totuși, pietatea este lucidă. Fără tremolo sentimental, Vintilă Horia preface o zbatere interioară în larg spațiu de
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
întâi de toate ca o determinantă a discuțiilor și a disputelor psihanalitice în genere. Pentru că trebuie spus că nici operele acestei științe comprehensive de o mare subtilitate nu sunt, de foarte multe ori, cele mai univoce, nici conceptele ei mai inițiatice nu excelează adesea prin transparență. însă ceea ce provoacă într-un mod chiar mai direct competențele autohtone rămâne echivalarea terminologiei. Situația emblematică se dovedește în acest caz transpunerea din limba germană a celor trei instanțe fundate de Freud potrivit cu cea de-
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
în Lalita Vistara. Nu vom stărui însă asupra acestor lucruri cu atât mai mult cu cât există, chiar în spațiul românesc - vezi cărțile prof. Dan Horia Mazilu - lucrări și cercetări solide asupra acestei cărți de "căpătâi" pentru creștinism, meditativă și inițiatică în același timp. Făcând abstracție de statutul special al acestei scrieri, putem încerca o analiză literară a romanului prin lentilele unui cititor modern. Poveste este simplă: Avenir, împăratul Indiei, află de la astrologii haldeeni că fiul său Ioasaf va fi ispitit
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
trebuie și europeni de asemenea, ei putând servi, la o adică, oricând ca model. În final un minunat capitol ne propune percepția unui "vizionar" din secolul trecut asupra Europei: marele povestitor H.C. Andersen care pe la 1840 face o călătorie aproape inițiatică de la nord spre sud-estul continentului pentru a cunoaște alte culturi. Iar una dintre țintele lui va fi Valahia. Parabola e limpede și e valabilă și astăzi: nu putem să ne definim decât prin raportare la altceva, prin cunoașterea și acceptarea
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
discuție, pentru prima oară la o asemenea scară, una dintre cele mai spectaculoase și mai profunde sinteze artistice și sufletești din întreaga noastră cultură. Concepută ca o regresie paradiziacă în memorie și în copilărie, ca o fugă înapoi pe traseele inițiatice ale unor însemne ieșite de mult din planul comensurabil al realului, confesiunea Balcicăi Măciucă încearcă, prin diversitatea mijloacelor deja amintită, să înțeleagă mai întîi ea însăși, iar mai apoi să-i împărtășească și cititorului, care este sursa misterioasă a fascinației
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
sine însăși natura incoruptibilă și eternă a creației, spiritul nocturn, mediumnic, al lui Victor Brauner se scufundă pînă în capilarele cele mai intime ale existenței și reiterează aici, pe căile visului pur și simplu, dar și pe acelea ale visului inițiatic, ale visului alchimic, ale visului cabalistic și ale visului magic, în general, acel moment unic în care totul conține totul, în care virtualitatea se mișcă o clipă, apoi se redresează și o apucă în altă parte, în care exterioritatea este
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
Perspectivei teologice i se substituie una de tip magic, iar principiului coerenței absolute și al determinismului demiurgic îi este preferat orizontul alchimic al corespondențelor subtile. Romantic în sensul cel mai exact al cuvîntului și narativ în accepțiunea creatorului de scenarii inițiatice, el conservă ceva, în ordine morală, dar și în gîndirea sa artistică și în expresia plastică, din traseul de-a lungul speciilor pe care un embrion îl parcurge pînă la exprimarea deplină a proprei identități. Numai că în timp ce imaginea evoluționistă
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
iar din prima frază deducem esențialul: „Mama m-a rugat să merg cu ea ca să vândă casa". Casa însemnând: copilăria, persoanele dragi, bogăția spirituală contrastând cu sărăcia materială, prietenii, muzica, politica, dragostea. Drumul la Aracataca împreună cu mama devine o călătorie inițiatică. Gabo își retrăiește copilăria, cu satul bunicilor materni, un sat aidoma acelui Macondo mitic din Veacul de singurătate (Macondo există de fapt în realitate, fiind o mică haltă în drum spre Aracataca), cu plantațiile de bananieri, cu legendele locului, cu
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
avizați. "Amatorii" își dau în fel și chip cu părerea, se împart în admiratori și delatori, unii invocă geniul, alții nebunia, alții teribilismul și dorința de a epata cu orice preț. Vânătorii de simboluri oculte ar putea descoperi un substrat inițiatic al textului, indicat de anumite repere vizibile pentru un "ochi exersat": "dimineața ieșeam pe regretul acela de ușă, cu capul în jos, cu ochii închiși, și răspundeam la întrebările lor (...) politicos, dar anapoda, adică tot de-a-ndoaselea". O alegorie există, cu
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
sau marionetelor, apar de data asta măști, de tot felul, create de Adriana Grand, pe care actorii le mînuiesc cu grijă, încercînd să construiască dimensiunea unei călătorii fabuloase ce începe cu nașterea și sfîrșește, totuși, în moarte. Tot acest traseu inițiatic - de la costum și mască, la felul în care sînt gîndite teatral peripețiile lui Făt Frumos - este elaborat de Victor Ioan Frunză și de Adriana Grand în spațiul fantasticului care se naște la vedere, în fața ochilor încîntați și participativi ai spectatorilor
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
surdă și continuă între un anumit "spirit al benzilor desenate" și o "voință de stil" care nu i se potrivește sau îl trage, mereu, în altă parte... Sînt multe lucruri absolut memorabile în Drumul spre pierzanie - văzut ca un drum inițiatic, "inițierea în infern" a unui puști care își trăiește viața conectat la condiția de "animal mafiot" a tatălui... În finalul splendid (chiar dacă previzibil), într-o imagine paradisiacă, ieșirea din infern nu poate trece decît prin vama morții. E interesant cum
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
Crăciun a anului 1989, tot de comuniști. Cei care l-au sfătuit cu perversitate În ultima perioadă, trebuiau și ei ciuruiți pentre faptul că nu au fost sinceri. Cel puțin la final, nu i-au spus ce trebuie. Fără laudele inițiatice ale acestora, sinistra și megalomanul nu aveau cum să ajungă pe soclul Înalt al tiraniei. O parte dintre trepăduși s-au Învelit cu repeziciune În mantia oportunismului abject. Dulceața trădării a funcționat perfect, la fel ca și În cazul lui
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
a-și nega imaginea arhetipală. Fiecare din ele își are propria povestire care o cuprinde și pe a celuilalt, ajungîndu-se astfel la povestirea unei povestiri. Scriitorul sîrb resacralizează acest poem liric pe care îl transpune în epic printr-o tehnică inițiatică, apelînd la intertextualitate. Cele două personaje complementare și predestinate își urmăresc destinul dincolo de experiența temporală, trăindu-și "mitul" într-o realitate istoric-mitică. Romancierul tasmanian Richard Flanagan este unul din romancierii favoriți ai australienilor. Născut în 1961 în Tasmania, într-o
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
de păr. Dar exaltă acest trup numai în măsura în care el este o construcție estetică. Devine vădită în acest punct minuțiozitatea cu care Hadrian ajunge, prin intermediul lui Antinous, un gurmand de frumusețe, fiindcă aceasta este unică, intensă, concentrată. Alături de Antinous, Hadrian călătorește inițiatic, dar călătoria sa este, previzibil deja, o călătorie spre centru. De-abia acum, împăratul își conștientizează opera de consolidare a cunoașterii frumuseții: îl rafinează pe Antonius, îl transformă dintr-un păstor într-un prinț, dintr-o frumusețe primitivă și nedăltuită
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
Dinescu m-a dezamăgit cumplit în Helena. Că strădania celor mai multora dintre cei distribuiți s-a cheltuit în- tr-un spectacol Shakespeare din care a fost izgonit amestecul rafinat dintre oniric și realitate care înseamnă însăși substanța piesei, iar caracterul inițiatic al aventurii nocturne e eliminat din ecuație în favoarea unei sexualități cam prea agresiv expuse nu e deloc vina interpreților.
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
roman, același Athos pleacă să îl găsească pe călău, în plină noapte, peste o apă, după ce a ezitat la o răscruce și a întrebat trei trecători pe unde să o ia, e limpede că povestirea se transformă într-un basm inițiatic. Sînt mult prea multe semne spre a putea fi ignorate. În După douăzeci de ani, narațiunea face două bucle mitice. Prima: întrevederea dintre Athos și ducesa de Chevreuse. Se povestește acolo cum Raoul de Bragelonne e fiul unui preot (Athos
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
arbitrariul acestei interpretări n-ar fi suficient, Lavastine identifică în opera științifică a lui Eliade un al doilea motiv, al rătăcitorului Ulise. O psihanaliză de doi bani o împinge să scrie: "(Ulise) era bun navigator, dar soarta, altfel spus probele inițiatice pe care trebuia să le treacă - altfel spus, experiența legionară a lui Eliade - îl obligă să amîne indefinit întoarcerea acasă" (p. 422). În fine, motivul Minotaurului din operă: "Este tot un mit al uitării", remarcă Lavastine (p. 423). Oare Eliade
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
doar cel Sfînt), Tatăl Ceresc a trimis către România, prin punctul de contact Babele, un nou transport de slavă etc. etc.?" Evident că nu! Dar exact acest conținut se vehiculează frecvent în presă ca opinie, ca expresie a unei lecturi inițiatice căreia îi sînt supuse faptele diurne. Mutatis mutandis, în- tr-un registru similar este sacrificată și informația culturală, sobră și neutră după rigorile meseriei, în beneficiul opiniei, al unei opinii voluntariste, inflamate și, în cele mai multe cazuri, semidocte. În locul unei știri folositoare
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
George Banu Printr-un accident fericit am trăit „o zi la Dublin” asemeni lui Leopold Bloom, eroul lui Joyce din Ulysse care pe sute de pagini se rătăcește și se regăsește în capitala irlandeză. Voiaj inițiatic, a cărei dimensiune puțini au făcut-o în secol. La Centrul Joyce mă opresc în fața unei fraze înscrise pe zid: „Ce-ați făcut în timpul primului război mondial? Am scris Ulysse” răspuns al geniului care a uitat lumea pentru a construi
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
această carte a apărut într-un moment prielnic. Așa cum o arată și titlul, Tricephalos este un triptic narativ, fiecare parte constituindu-se în jurul câte unei călătorii: Paris, New York și propriul corp/Creta. Trei călătorii fără un scop declarat, conjuncturale, voit inițiatice, fiecare narațiune încercând să se închege cumva, căci nu e foarte clar ce anume declanșează istorisirea, care e miza și finalitatea ei. Aici e și partea șubredă care face ca acest roman să se clatine la fiecare pagină. Cartea începe
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]