56 matches
-
Cosașu ? În al treilea rând, și aici ating un punct nevralgic, problema Angelei Marinescu, marea problemă personală a Angelei Marinescu e aceea că nu a fost și nu e contestată. Că tocmai ea, turbulenta, nu stârnește furii, ci numai, eventual, inimiciții. E de-a dreptul amuzant, apropo de asta, felul cum apar relatate, într-un interviu, un episod de frondă și consecințele lui. Întrebată care au fost reacțiile lumii literare atunci când, dintr-o dată, poeta a apărut rasă în cap (fiind „prima
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Demn_de_consemnat_ii_ioana_voicila_dobre_1349890819.html [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]
-
procesu, numai dacă a scrisu sau a datu consultațiune asupra prigonirii; dacă a participatu la acelu procesu mai-nainte, ca judicatoru, ca arbitru sau că marturu; dacă de la inceputulu procesului a priimitu daruri de la vre-una din părți. 10) Dacă este inimiciția capitale între judicatoru și una din părțile litiganți; dacă din partea judicatorului a urmatu în contra vre unei din părți, în cele sesse luni din-aintea recusatiunii, agresiuni, injurie sau amenințări, verbale sau înscrisu. Articolul 551 Nu va fi casu de recusatiune candu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/157219_a_158548]
-
Popescu, care semnalează concomitent extinderea curiozității cercetătorului dincoace de Milcov și modificarea principalelor unghiuri de abordare. Dedicată ultimului dintre „cronicarii munteni”, lui Radu Popescu - cel aspru judecat de G. Călinescu -, scriitor savant și profesionist al opoziției, pe cât de aprig în inimiciții, în protejarea intereselor „clanului” și a propriei imagini, pe atât de labil în convingeri, monografia nu ocolește nici alte chestiuni nesatisfăcător soluționate, cum ar fi cea a paternității cronicii. Cu totul demnă de relevat este tentativa lui V. de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
în mod special), apoi, în importantele funcții publice pe care le-a deținut atât în țară, cât și mai ales în străinătate. Sincer patriot, a avut și el opțiunile lui politice care i-au determinat o anumită optică, amiciții și inimiciții, de unde, un firesc subiectivism și judecarea prea severă, până la eroare, a unora dintre marii lui contemporani. Ion Bălăceanu aparține vechii familii boierești a Bălăcenilor, atestată documentar în Țara Românească din secolul al XIV-lea. Născut în 1828, a început să
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
îl suplinește pe Hasdeu la Catedra de filologie comparată a Universității din București. Funcționează și ca profesor suplinitor de limba latină la Gimnaziul „Gh. Lazăr” și la Școala Normală Superioară. Numirea în 1890 la o catedră universitară declanșează proteste și inimiciții care, alimentate de-a lungul a doisprezece ani, îl vor împiedica să obțină cetățenia română. Îi apăruseră între timp mai multe lucrări. Printre ele erau numeroase cărți didactice: un dicționar român-german, german-român, o gramatică a limbii latine, volumul Mitologie clasică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
un stil, deosebit de cel al periodicelor din România, cu o anume predilecție pentru retorism, cu o eleganță a argumentării, dar și cu izbucniri polemice. În această manieră vor scrie și Aron Densușianu, ale cărui violențe aveau să-i aducă multe inimiciții, și M. Strajanu, iar mai târziu, I.V. Barcianu, Iosif Blaga și Al. Ciura. O notă nouă, mai îndrăzneață, mai modernă, aduc Ilarie Chendi și I. Scurtu, cărora li se adaugă Septimiu Sever Secula, Iosif Hodoș sau Sextil Pușcariu. Alte colaborări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
și la naționalismul exacerbat al extremei drepte. Dar el va răspunde și apelului lansat în 1925, la reapariția „Neamului românesc literar”, către colaboratori de la „Sămănătorul”, „Floarea darurilor” și de la seria mai veche a „Neamului românesc literar” și, trecând peste marea inimiciție față de redactorul revistei, Ion Sân-Giorgiu, va colabora și la această publicație, dominată de personalitatea lui N. Iorga. Admirator constant și entuziast al lui Iorga, i-a și dedicat un amplu articol referitor la teatrul său. Ilustrând orientarea spre formele literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
adaptabilă, M. se distinge prin sinceritatea și promptitudinea opiniilor, dar stârnește și multe antipatii. În 1838 tipărește în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” o violentă critică a vieții culturale din Țara Românească și își atrage cu acest prilej numeroase inimiciții. În 1842 va fi destituit din învățământ. Chemat în Moldova, acceptă un post de profesor la Seminarul din Iași. Părăsindu-l însă în 1843, în urma unui conflict cu direcția, se întoarce la Craiova, unde este repus în drepturi. În 1847
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
o quattro persone che mi è stato provvidenziale încontrare (21 mai 1931); Grazie della dedică, che spero di ricambiare, se scriverò ancoră qualcosa di decente (18 iulie 1931). Idem. 161 În introducerea la epistolarul Montale Quasimodo, Sebastiano Grasso afirmă că inimiciția dintre cei doi poeți a fost un echivoc generat și întreținut pe de o parte de lipsa documentelor doveditoare, pe de altă parte de lipsa unei dezmințiri din partea ambilor. Originea neînțelegerilor, alimentate de critici, care uneori se hrănesc cu acest
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
orientări ideologice, despre consolidarea limbii atât literare cât și vorbite nici nu poate fi vorba („Familia” 3-4, 2000). Înlăturarea deosebirii dintre „român” și „moldovean” nu e o opțiune doar pentru restabilirea adevărului asupra celor două etnonimii dar și Înlăturarea unei inimiciții. Numai astfel se explică faptul că În partea transnistreană a Regiunii Odesa doar În 3 școli din raionul Ananiev se mai studiază În limba maternă dar și aici numărul elevilor este mereu În scădere. Din anul 1924, raioanele Ananiev, Balta
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , În 1852, În Istoria românilor din Dacia Superioară. Maghiarii, afirmă el, revendică gloria de a fi promotorii civilizațiunii În răsăritul Europei ș...ț Cu o ambițiune proprie caracterului unguresc, ei se bucura de aceasta, această inimiciție adevărată sau prepusă a Rusiei le infla superbia că ei au o misiune mare de a Împlini, că ungurismul e un op grandios providențial, are de a salvare lumea, cum că ungurismul ar fi triumful rațiunii, inteligenței și al libertății
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Superioară n-a fost alta decât o asuprire neîntreruptă a românilor din partea ungurilor: o luptă continuă Între aceste două elemente. Nefericirea națiunii noastre a curs din apăsarea ei; iar dacă cercăm cauzele acestei apăsări, acestea le aflăm nu numai În inimiciția străinilor, ci - să mărturisim adevărul - și În deveretatea românilor. Pe drept putem aplecare la români zisa lui Rousseau: că forța i-a aruncat În servitute, iar lașitatea i-a făcut șerbi perpetui. Papiu XE "Papiu" construiește astfel o istorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Ateneul român”, „Trecutul”, „Tribuna română”, „Dacia”. Numit în 1859 custode al Bibliotecii Școalelor (căreia îi donează patru mii de volume) și la începutul anului 1860 profesor de istorie, geografie și statistică, este revocat în mai puțin de un an din cauza inimicițiilor pe care începuse deja să le stârnească. Înființează un „institut privat de educațiune” la care renunță în 1862, când își reia postul de bibliotecar și pe cel de profesor (la Gimnaziul Central), fiind însă destituit în 1863, în urma unui proces
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
o culpă morală. Totul s-a încheiat cu amnistierea politică a celui încriminat inclusiv cu validarea mandatului de deputat de Soroca. Reintegrarea lui Constantin Stere ca profesor la Facultatea de Drept din Iași, a rămas într-un stadiu confuz, datorită inimicițiilor practicate de către partizanii universitari de extremă dreaptă. E cazul să rememorăm că, la 29.01.1919, Colegiul universitar ieșean hotăra, în baza Decretului Lege din 21.01 a aceluiași an, cercetarea culpabilității fostului rector și profesor. La 15 aprilie 1921
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
corecte. În săptămâna următoare, pe 29 noiembrie, era ziua națională a R.S.F. Iugoslavia, unde ambasadorul, deși nu voia, trebuia să meargă, cedând la insistențele și argumentele mele, că absența sa ar putea fi interpretată la Belgrad ca un semn de inimiciție. Primisem și eu invitație, în urma unui telefon straniu pentru mine de la secretara ambasadorului, prin care se interesa dacă șeful misiunii române era în Lima și dacă poate participa la recepție. Am confirmat și am fost întrebat ce calitate am. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
deloc cu scrisul publicitar. Am, prin urmare, un motiv serios să mă felicit pentru ceea ce consideram a fi prima și cea mai dureroasă ratare din viața mea. *Zvonul despre o iminentă reducere de personal scoate la iveală nebănuite lașități și inimiciții. Degeaba perorez despre ne cesitatea unei conduite demne și avertizez că, pentru a-și ușura sarcina, cei de la „Cultură” și cei de la „Propagandă” vor încerca să ne asmută pe unii contra altora și vor face presiuni să renunțăm la anumite
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ziar. Pe lîngă asta, i-aș mai sugera să-și prelungească „recluziunea” în care, de voie sau de nevoie, se află de o vreme: a consumat prea mult din aerul dat tuturor pentru ultimele decenii literare, provocînd invidii și inimiciții, și a străbătut prea des, dus întors, drumul de la odă la pamflet, pierzîndu-și o parte din credibilitate. Există o economie de ansamblu a prim-planurilor: cine iese prea des în față ajunge să fie detestat. Fraza din urmă m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o culpă morală. Totul s-a Încheiat cu amnistierea politică a celui Încriminat inclusiv cu validarea mandatului de deputat de Soroca. Reintegrarea lui Constantin Stere ca profesor la Facultatea de Drept din Iași, a rămas Într-un stadiu confuz, datorită inimicițiilor practicate de către partizanii universitari de extremă dreaptă. E cazul să rememorăm că, la 29.01.1919, Colegiul universitar ieșean hotăra, În baza Decretului Lege din 21.01 a aceluiași an, cercetarea culpabilității fostului rector și profesor. La 15 aprilie 1921
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
lui Tudor Vianu (nota V. I.) „În timp ce în mijlocul tineretului care se formează astăzi, mă simt purtat de valul iubirii celei mai generoase către sufletul tuturor popoarelor lumii, sunt în lume conducători ai unor cercuri agresive care privesc către noi cu inimiciție, cu dorința de a întrerupe sau de a zădărnici opera de construcție pe care, cu toții, o întreprindem în diferitele domenii ale activității publice. Există astăzi în lume două forțe care se găsesc la lucru. Una din ele încearcă să strângă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dat mâna și i-a mulțumit pentru bunele povețe ce-i dedese. [Atunci d. Hălăceanu, locțiitor de primar, le oferi pâinea și sarea. El auzi pe un conservator zicând: „Tot la el trage“. Nici în aceste clipe solemne nu uitaseră inimicițiile meschine de partid.]( Ediția I, 1937, p. 386.) Trecând pe urmă pe acasă, Ionel ne-a luat cu el la Universitate, unde ni se rezervase un balcon. La una din uși, o fată tânără a recunoscut pe Ionel și, dându
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Grigore Ureche. încercase marele boier să-i ridice pe mereu neliniștiții locuitori din Orhei și Lîpușna 198 și să-și alăture și alți boieri. între ei, pe marele jitnicer Gheorghe Bogdan, căsătorit cu fiica marelui vistiernic Palade, Maria 199. De inimiciția unor voievozi boierii scăpau, uneori, autoexilându-se. Câteodată pribegia era fără întoarcere. Marele vornic Vasile Costachi, cel însurat cu Catrina, fiica lui Iordache Toderașcu Cantacuzino (mare vistiernic la fel cu tatăl său, Iordache Cantacuzino), a pribegit în țara Românească când pe tronul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
declanșate de obicei de rudele defunctului („rudele viclene” - le zicea cineva), de urmașii direcți, de copiii nelegitimi etc. Circumstanțele adesea dramatice în care își duceau viața reprezentanții elitelor românești îi îndemnau pe aceștia să aibă grijă de moștenire. Presimțind consecințele inimiciției lui Petru Cercel, marele paharnic Gonțea (singurul dregător în epocă ocupant al rangului acestuia din 1568 până în 1583) și fiul său Neagul și-au lăsat toată averea jupâniței Vișa, admițând ca „ea să fie volnică să dea averile [...] cui va
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avè oi da; ce, neavând bani să-i dam, ne-am socotit în-de-noi frățește...”) pare a fi fost un destin în neamul Costinilor, căci Nicolae, fiul lui Miron și istoric de bună ținută, a murit în 1712, cu datorii neplătite. Inimiciția unor Voievozi (conservată încă „din boierie”) putea pulveriza averea adversarilor. Era de ajuns o acuză de „hiclenie”, pentru ca bunurile celui învinuit să treacă pe seama Domniei. Așa a pățit marele vistier Stoica din Strâmba (cel însurat cu Dochia), căruia Alexandru Vodă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Teodora Frangulea („sora Frangului”) și, în fine, cu Maria. A urcat, între timp, pe scara rangurilor - ajungând mare spătar în 1674 și deținând aceeași dregătorie între 1679 și 1681 și din nou, din 1690 până în 1706 -, cu întreruperi provocate de inimiciția unor Voievozi (chiar și a lui Gheorghe Duca, pe care l-a susținut și căruia i-a adus și steag de domnie de la Stanbul); a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, în 1682, însoțindu-și mama, și s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se căsătorește cu marele logofăt Radu Crețulescu (el ocupă această dregătorie în vremea lui Șerban Cantacuzino), și el reprezentant al marii aristocrații muntene, amestecat în uneltiri, călător în Creta (unde fusese trimis de turci în surghiun, în 1673), pribeag din pricina inimiciției lui Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar interese materiale - Preda Brâncoveanu a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]