18 matches
-
din oglindă pe unde se ajunge la cealaltă suprafață. Căci cele două cărți sînt cele două dimensiuni ale aceluiași univers supraficțional imaginat de doi poeți cu voci distincte dar compatibile în sonoritatea și policromia lor. Aceste două inepuizabile cărți despre inomabilul incoștient conțin, probabil, cea mai mare densitate de metafore care iau prin surprindere imaginația (formularea lui Borges) dintre toate cărțile de poezie ale literaturii noastre. O simplă enumerare a cîtorva te copleșește și îți poate declanșa reverii; aceste două cărți-balsam
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
Julieta și aranjîndu-le cu grijă într-o cutie elegantă de aluminium, al cărei pocnet, la deschidere și închidere, scotea un sunet elocvent, le împărții pe toate sponsorilor de seamă spre profunda lor surprindere și încîntare. Lăsaseră de-o parte Hondurasul, inomabil, precum și celelalte mărci inferioare, și trăgeau cu nesaț din papiroasa superb răsucită, cum pretindea grecul, pe pulpele fierbinți și asudate ale negreselor.
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de borfeturi și de gioarse inomabile, de căcățișuri pudrate cu mătreață și etalate cu dichis precar, sinistru, fără să fi fost și ele măcar odată curățate ori spălate, după dobândire, ci numai îmbrăcate și dezbrăcate periodic, într-o ordine hotărât oțioasă, după un anume algoritm obscur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a supraviețui ar fi avut, de una singură, destulă forță pentru a încălca hotărârea intelectuală a Scripturii. O descompunere are două ieșiri, cea umedă sau cea uscată, lichefierea sau incinerarea. Cea mai neplăcută vederii unui om viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în timpul dialogului dintre Moise și Dumnezeu este simbolul renunțării la orice reprezentări sensibile ale dumnezeirii. Întâlnirea cu paradoxul divin destituie pretenția subiectului metafizic de a cunoaște, prin apelul la categoriile intelectului, orice idee sau esență de natură transcendentală. Teofania reclamă inomabilul. „Întunericul” sau „noaptea” își găsesc răspunsul adecvat în tăcerea doxologică. Vidul de reprezentări nu înseamnă, deci, absența donației: „Saturația intuitivă nu echivalează niciodată cu a da o mare (sau prea mare) cantitate de intuiție pentru a umple pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se scrie cu lacrimi... / 122 Note / 149 CAPITOLUL 3. O suferință fără speranță? / 159 A muri la Auschwitz pentru Dumnezeu / 161 Dumnezeu însuși a murit la Auschwitz? / 171 Iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii" / 181 Dar creștinii ce spun? / 194 Numirea "inomabilului" / 196 Note / 206 CAPITOLUL 4. O izbăvire laică? Shoah, Israel și evreii / 211 O saga națională care se caută între eroi și victime / 212 "Toată lumea ne vrea răul" / 219 Un joc de oglinzi: victimitatea palestiniană / 230 Convertirea evreilor din Franța
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
întârziat atunci să provoace proteste atât printre creștini, cât și printre evrei 31. Ulterior, abordarea hristică a genocidului conținea diverse elemente capabile să alimenteze sau să consolideze religia (evreiască) "a Holocaustului și a Izbăvirii" care apare în anii 1970. Numirea "inomabilului" Istoria desemnărilor succesive și concurente ale genocidului este, ca și arta, filmul sau teologia, revelatoare pentru evoluțiile observate în abordarea evenimentului. Shoah de Claude Lanzmann, despre care am vorbit deja, nu este alfa și omega acestei istorii, care, prin bogăția
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mi-este rușine de România”, alimentat În primii ani după revoluție și de unii intelectuali de vârf (tânărul și sagacele Patapievici, printre alții!Ă, care au descoperit cu sârg În istoria națională pete și mari lacuri de umilință, Înjosiri penibile, inomabile sau lașități jalnice de tot felul, folosind libertatea de exprimare și de publicare Într-un singur sens. După bucuria de nesuportat a revoluției, a răsturnării instituțiilor și vârfurilor statului polițisto-ceaușist, a apărut „trezirea” În aerul rece social, trezire ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un pasaj care ar suna intolerabil dacă ruptura dintre "omul nou" și vocea povestitorului n-ar fi categorică. Un pasaj care aparent nu trece de nivelul unei filozofii gratuite și caduce, dar pe care - personal - îl văd vascularizat de tot inomabilul care îl precedă și-l urmează. Ca în jocul de scrabble, recompunerea dă sensul, chiar așa fiind, ilizibilă de la un capăt la celălalt: "Așa se spune, o cruce, dar indiferent cum i-ar spune, Rafael n-ar avea cum să
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
universale - o delectatio morosa - se condensează în imaginea demoniei, alegorie a decepțiilor și angoaselor ce se prezintă într-o manieră terifiant-amuzantă. Însă demonii ce bîntuie conștiința poetului (și aci caricatura vizionară își resoarbe ironia), nu se livrează văzului, rămînînd invizibili, inomabili: „Cum mi se-arată fără de vină/ demonii negri de pe colină!/ Tace orașul, ora-i pustie,/ nimeni pe cale se-alătură mie,/ de pe coline pînă sub stele/ demoni visează sub genele mele.// Oare doar mie mi se arată/ neamul lor, veșnic fără de
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
și trebuie să convenim că avem de-a face cu un alexandrin aproape perfect mai degrabă decît cu o fugace analiză psihologică. Comparați însă citatele de mai sus cu această prozopopee lapidară, ,fenomenologică", care lasă să strălucească o ,transcendență goală", inomabilă: Ea ascultă cuvintele, liniștea, zumzetul îndărătul ochilor săi. E ca și absentă. Privește peretele gol. Se numește Vanadé." (Alain Robbe-Grillet, Topologie d'une cité fantôme, 1976). Ar fi o greșeală să înțelegeți că Ludo, Meyer (personajul lui Echenoz) și Vanade
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
melancolic-aristocratică a lui M. Ivănescu nu le-ar putea produce. Ne aflăm într-un spațiu ð„dincolo de bine și de rău”, de „frumos” și „urît”, de-o discreție misterioasă, tensionată, răspîntie, de bună seamă, a unor „taine și mai mari”, inomabile. Într-un spațiu în care, rod cu precădere al ambivalenței, al interstițiilor, al medierilor, înflorește din plin mirabila energie visătoare a poeziei... Mircea Ivănescu: versuri poeme poesii altele aceleași vechi nouă, antologie și prefață de Matei Călinescu, Ed. Polirom, 2003
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
Sau: "și stau cu gîndul, unic obelisc,/ păzit de vasta albă stăruință" (ibidem). Dar viața nu poate fi încatenată nici în "clasicismul" naturii care e piatra, nici în cel al artei care e verbul orfic, decurgînd muzical înspre țelul său inomabil: Viața se scurge printre cuvinte/ ca printre pietre apa din ploi./ Mereu e viața mai înainte,/ cuvintele veșnic mai înapoi./ Mă uit la pietre, ascult cuvinte/ și cum să spun, Doamne, că ele-am fi noi,/ cînd eu simt viața
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
femeie goală. Maarten se simțea și el un astfel de punct de vedere. Dacă el ar fi-nchis ochii, dac-ar fi luat-o la fugă (fapt de neconceput, pentru că globii ochilor noștri nu decid să dispară când abjectul, abominabilul, inomabilul li se arată încifrat în linii și suprafețe; ei nici nu percep imaginea astfel, ci o transmit doar ochiului mai mare din spatele lor, care-o transmite și el, nu ca imagine, ci ca tragedie, Ochiului atoatevăzător, singurul în stare să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aceste iaduri. Nu am timp să-mi pun alte întrebări despre condiția mea. Căci apar Monștrii. Nici ei nu știu cine sânt și de ce putere sânt însuflețiți. N-au instinct de conservare. Păsări de foc, diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin cu zecile, eliberând limbi de jad din magicul caduceu, alunec rapid prin ținutul melancoliei, cu cîte-un copăcel închircit pe alocuri, mă feresc de văpăile dureroase
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cosmos, a unui univers mirabil, la geneza și aspectul căruia, desigur, n-au avut nicio contribuție. — Ce vrei să spui cu asta, întrebă Vasile Elisav. Nora devea tot mai aprinsă, mai lirică, mai pasională, mai inclementă și mai dură cu inomabila religie a atomisticilor fără Dumnezeu și a dezastrofizicienilor de care pululează, azi, planeta noastră, veseli... ș.a.m.d. Carmen o privea cu admirație. Domnul Vasile Elisav, care, fără să fie un habotnic al cultului scientist actual, era, oricum, un palindromolog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
într-o "absență" (la fel cum literatura, pentru Hassan, devine o "literatură a tăcerii"). 5. Neprezentabilul. Nereprezentabilul. Textele postmoderne tind să eludeze referentul extern, să devină autoreferențiale, în dorința de a celebra dispariția conceptului de realitate. Kristeva observă propensiunea spre inomabil (atroce, oribil, obscen etc.) ca fiind o altă fațetă a nereprezentabilului unui discurs postmodern. Hassan face referire la arta postmodernă, unde găsește variate exemple pentru a susține aceste trăsături, și pe care o caracterizează ca fiind aniconică. În contextul interpretării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
forțe Liebenstriebe / Todestriebe care prezidează dinamismul dizolvant al existenței. Departe de a răspunde unor comandamente morale, compoziția relevă dimensiunea unei senzualități morbide, a unui transport voluptos prezidat de o feminitate care-l incorporează ca seducție și exacțiune, a unui fascin inomabil în proximitatea disoluției. Lucrarea invocă invitația la meditație pusă în scenă de un memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]