213 matches
-
poate, în această latură, dintre toți „manieriștii” români nu numai de azi este Romulus Vulpescu. Gustul pentru decor, pentru podoabă, spectaculoasa vocație bibliofilă și anticarială în genere îl determină pe acest poet cu daruri de caligraf și miniaturist, pe acest insațiabil degustător de frumuseți artizanale să acorde aspectului tehnico-grafic al cărților pe care le semnează (opere originale și tălmăciri) tot atâta însemnătate, dacă nu chiar mai multă uneori, ca și conținutului lor: să aleagă formatul cel mai agreabil adecvat, să asigure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
de legitimare epistemică) rămâne totuși inevitabil. Ironia acestei situații este ilustrată cel mai bine de promotorul principal al nihilismului: „tehnoștiința”. Savanții geneticieni sau astronomi, gata să lanseze în fiecare deceniu o nouă teorie despre sensul vieții, știu prea bine foamea insațiabilă a omului după mit și logos. Această bulimie întreține de altfel și cultura postmodernă a divertismentului. Timpul crepuscular al modernității oferă însă creștinismului șansa unei reabilitări. Biserica își poate revendica din nou atributul fundamental deținut mai bine de un mileniu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
literatura din jurul acestei idei și, prin ea, personajul formidabil care e P., în felul lui un personaj unic în literatura română și chiar în viața noastră publică. Un Don Quijote însoțit nu de Sancho Panza, ci de un Don Juan locvace și insațiabil, pornit să dezlege pasiunile nobile și fecunde și să îndrepte lumea mistificată, obosită, despiritualizată și stearpă. Pentru a defini exact personalitatea lui mai trebuie invocat un personaj: Saint-Just, simbolul dreptății, spiritul necruțător, omul cauzelor cinstite. Teoretic vorbind, aceste persoanje nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
întregii verticale, ființa își păstra diferența proprie, originalitatea, adînca singularitate. Dar, în condiția lor originară, fiecare dintre aceste organisme unice, perfect ajustate în componentele lor, contemplau aceeași înțelepciune divină, aspirau să se contopească cu același Foc, să-și potolească dorul insațiabil după Același transcendent. Ceea ce diminuase sau distrusese condiția universală în majoritatea făpturilor, ceea ce făcuse să apară ierarhia obiectivată a lumii îngeri, oameni, demoni fusese o posibilitate pe care ființele aleseseră liber să o actualizeze într-o măsură sau alta. Recurgînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și clădirea farmaciei, În cadrul acțiunii de modernizare a orașului. 686 Din păcate, scrisoarea de la Cluj nu mi-a parvenit, iar de răspuns, am răspuns totdeauna. Cred că s-a „rătăcit” În mâinile mânjitorilor de bune intenții, a căror curiozitate e insațiabilă. 687 De o Încurcare a adresei n-aș crede, știindu-l foarte ordonat pe profesorul clujean. 688 E vorba de manuscrisul dactilografiat: Cercetări privind valorificarea muzeistică a unor case și locuri cu profil memorial la Fălticeni (200 p.). 1019 consider
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
întâmplat cu el. La o privire superficială, dar cu totul condamnabilă, l-ai fi putut lua drept unul dintre indivizii azvârliți noaptea în stradă, de către ospătarii vreunei cârciumi nenorocite, sătui de hărmălaia acestor consumatori agresivi, turbulenți și cu apetit alcoolic insațiabil. Haina i se rupsese în spate, căzuse cu capul în miriștea țepoasă și dușmănoasă, care nu-l cunoștea, și-i refuzase apropierea, tăindu-i fața cu murii încârligați și tăioși ca niște lame ascuțite. În părul lui mare și frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
găseau deci pe deplin confirmate și îndreptățite. Crezând că momentul oportun a sosit, Rusia aruncase masca ipocrită sub care ascundea până atunci intențiile ei și arăta lumii că nu interesul și iubirea pentru drept-credincioșii locuitori ai Principatelor, ci numai o insațiabilă lăcomie călăuzise pașii săi până atunci. Și cum rămâne oare acum cu proclamația lui Michelson, citită la 23 decembrie 1806 în Divanurile ambelor țări și cu făgăduințele cuprinse într-însa ? Drept-credincioasa împărăție, într-adevăr, îndepărtase din hotarele lor orice vrăjmaș
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
și visate, dobândită printr-un pact faustic, căci este „aurul care omoară”. Simbolul este reluat, sub altă figurație, de basm popular, în Himera, poem neinclus în volum. Bine reprezentat este și motivul marin. Oceanul este un simbol al spiritului uman insațiabil (Nemulțumitul); în întuneric, farul pare „un Crist umblând pe ape” (În port), iar marea, iubita ce se pregătește de culcare (Nocturnă). Rețin atât impresia directă, cât și jubilația gravă în fața forței originare. Evaziunea din real se face pe calea reveriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
o separare spectaculoasă. Contrastul a fost definit cu o mare forță de expresie de către Nietzsche: Renașterea italiană conținea virtual toate forțele pozitive cărora se datorește civilizația intelectuală modernă... Reforma germană a venit ca o protestare energică a unor spirite înapoiate, insațiabile de ideile Evului Mediu și care, în loc să se bucure, cum s-ar fi cuvenit, de indiciile descompunerii sale și ale unei vieți religioase din ce în ce mai superficiale și mai externe, au resimțit o mare nemulțumire. Cu energia și cu încăpățânarea lor septentrională
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
construi, în a așeza proporțiile edificiului său. " Condiția" umană poate fi reprezentată în simplificare tipologică sau în perpetuarea infinitezimală a individualului, irepetabil și acut particular. Eroii romanului "static" sînt atrași în sfera observației cu forța unei curiozități răbdătoare și inalterabile. Insațiabile. Roman "fără subiect", după declarația autorului însuși, "static" potrivit chiar taxinomiilor lui Anton Holban, Ioana se compune aglutinant, pe traseele digresiunii și ale parantezelor de discurs narativ, care dispersează materia ficțiunii. Mod camilpetrescian, împrumutat de la modernii vremii, în fruntea cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fluxul narativ e un melanj indiscernabil de realitate, vis și halucinație. A treia carte a scriitoarei, romanul Steaua robilor (1934), apologetic recenzat de Mihail Sebastian, judecat aspru de G. Călinescu, mărturisește frecventarea lui Dostoievski. Protagonista, Maria Maneanu, e o femeie insațiabilă erotic. Dezamăgită de primul iubit, Alexandru Velescu (Sașa), care, influențat de mama lui, nu o cere în căsătorie, cedează, în scârbă, logodnicului surorii ei, un individ plat, apoi unui pictor, pe care, de asemenea, nu îl iubește. Se mărită cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
curțile regale, de unde puteau combate hotărîrile și decretele care proveneau de la aceste concilii, făcîndu-le să devină nule și împiedicînd astfel abuzurile 125. Episcopii se bucurau de plăcerile vieții de la curte și se foloseau de toate ocaziile pentru a-și satisface insațiabila dorință de avere, vanitate, onoruri și demnități, care erau ținta lor; luau parte la crudele dispute politice și făceau război cu însăși Biserica, cu învățăturile sale și cu disciplina sa. Au devenit ticăloși informatori, uneori de dragul răzbunării împotriva fraților lor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
perioadă. Evident, mă uitam nu la filme, câte s-or fi dat pe micul ecran pe atunci, și cu atât mai puțin la firavele emisiuni distractive de care oricum n-aveam nici un chef, ci numai și numai, cu o aviditate insațiabilă, la programele cu conținut politic sau - la nevoie le acceptam și pe astea - doar politizant. Mă transformasem într-un nerușinat, din cale afară de lacom zoon politikon. În seara aceea, la oră târzie, de miez de noapte, ni se servea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
of the Carribean (arhitectură navală tipică pentru GAP) (commons.wikimedia.org) oriunde, a te bucura de orice plăcere) au fost evacuate exclusiv în spațiul ficțiunii, speranțele au rămas prizo nierele spectacolului improvizat anume. Fiindcă între adevă rurile obiective demistificatoare și insațiabila voință de a fi, constitutivă omului, se instaurează libertatea poetică, libertatea «remitifiantă». Mai mult ca niciodată resimțim că o știință fără conștiință, adică fără afirmare mitică a vreunei Speranțe, ar marca declinul definitiv al civiliza țiilor noastre, a subliniat, cândva
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
muzică sau, împinși de necesitate, în terapie și sprijin psihologic. Toate acestea se cer luate în seamă. Mi se pare totuși că, în ciuda tuturor acestor experiențe de sens parțiale, rămâne oricum deși adesea ignorată, reprimată, sufocată, înnecată sau "sedată" dorința insațiabilă a unui sens ce cuprinde tot. Este chestiunea nerezolvată despre sensul a toate, al vieții și morții noastre, al lumii noastre. Sunt întrebări privitoare la dimensiunea spirituală, la sensul "mare". Nu fără sens în cadrul terapiei psihologice, pe lângă Freud, Adler și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
indivizii „nevinovați” care-l Înconjoară. Nu, nu am reușit; În primii ani petrecuți În orgolioasa capitală europeană a literaturii, Paris, eram, la cei patruzeci și ceva de ani, prea bătrân. Nu mai aveam „elasticitatea psihică” necesară, nu mai aveam aceeași insațiabilă motivație pe care o avusesem În anii ’50 În Bucureștii invadați de noroiul stalinist, deși atunci și acolo barierele care mi se opuneau, mie, fiului de preot greco-catolic, exclus din UTM și de două ori de la Filozofie, absolut incapabil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de furie ale colericului clinic sau față de surescitarea perpetuă a desfrânaților insațiabili, te simți mai degrabă neinteresant, minor, scuzabil. Tu nu ai vicii. Ai „slăbiciuni“. „Omenești.“ Dar uită-te mai atent: deconstruiește-ți, cu o minimă luciditate, respectabilita tea, ia notă de toate câte îți trec uneori prin cap, fă inventarul a tot
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca autor de episoade sexuale începe bine. Personajele iubesc natural, uneori crud, dar verosimil. În finalul carierei însă, în Cel mai iubit dintre pământeni, intervine o revărsare de scene de acest gen. Personajele, deși din mediul urban și intelectuale, par insațiabile și blocate în ideea de sex. Un personaj teoretizează: femeia are nevoie alternativ de sex și de bătaie. Femeile „nu trebuie iertate”. O nevastă e bătută cu cureaua în chip de preludiu și chiuie ca la nuntă de inedita plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
fericire pentru el, e chiar un coșmar, consecință a unei beții din ziua precedentă. La Dumitru Ungureanu, originar din Argeș, apar Prunele electrice care crează o țuică de voltaj înalt. Ținând seama că personajele literaturii române au o sete epocală, insațiabilă, acest capitol ar putea continua mult și bine. Dar cum și în scris, ca și în băutură, e bine să avem măsură, îl voi încheia aici pentru a merge, evident, la o bere. Agresiuni, încăierări și arme ...Fără paloș, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
față de prietenii adunați la el, șeful de gară își mărturisi neliniștea: "De ce să-l mai întărâtăm oleacă pe Marele Urs? În vremurile astea nenorocite, drepturile noastre ar putea să nu atârne cine știe ce față de dreptul celui mai puternic." Locotenentul nădăjduia că insațiabilul vecin era deja destul de ocupat în nord, unde finlandezii îi dădeau de furcă, ca să se mai ocupe și de noi. "Exact, replică șeful de gară, încă o țară care plătește daunele acestei vecinătăți incomode. Și, pentru că e ocupat în nord
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pot să mă desprind din încremenirea mea ca să ajung unde vreau să ajung? De ce nu am curajul să depășesc groaza desprinderii? Să fie de vină mintea mea mereu trează, care stă de veghe și care mușcă întruna, cu o furie insațiabilă, din mine? Să fie de vină singurătatea străvezie ca o meduză de care mă las mereu însoțită, de bunăvoie? Să fie vorba doar de o depresie trecă toare, cum îmi spuneam adineauri? Sau să fie cumva doar o melancolie stătută
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sfârșit de săptămână. Nu se putuse întoarce la cel care fusese. Privea totul și pe toți din toate unghiurile. Se vede treaba că mintea lui, me reu trează în ultima vreme, stătea de veghe și mușca întruna, cu o furie insațiabilă, din el. Numai Bobo nu plecase. Eduard îl convinsese să ia un tren de noapte. Sperase, într-ascuns, să îl convingă să vină la casa bunicilor și poate, dacă se brodea ca mama lor să fie acasă, să se restabilească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de dom' Ciucurel. Acesta plănuia, practic, o hecatombă în rândul cetățenilor pe care-i păstoream. Iar toate acestea s-ar fi petrecut nu fiindcă acel om ar fi fost animat de dorința de a ne distruge, ci de o poftă insațiabilă de noi și noi comisioane, adică, pe românește, șpăgi. Trebuia deci să iau, cum ar spune un prim-ministru românesc, "cât mai grabnic cele mai urgente măsuri și să le aplic rapid, într-o viteză cât mai sporită". Am acționat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și pergamente. Pot să spun fără să exagerez că am studiat, am citit sau cel puțin am răsfoit fiecare carte aflată în locurile care m-au primit, fie ea scrisă în greacă, latină sau ebraică. Foamea de a ști era insațiabilă. Mai ales că, atunci când mi se părea că am dezlegat o enigmă, descopeream întotdeauna altele noi, ascunse în spatele primeia. La început doream doar să stau în umbra lui Dumnezeu, apoi am râvnit să-l ating cu un deget. Teologii catolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât de repede îi permitea calul pentru a aduce doctori. Era noapte; nu găsi. O căruță mizerabilă îl aduse pe bietul centaur la spital. Mare vâlvă a doua
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]