77 matches
-
au evoluat pentru a umple nișele ecologice specifice. De exemplu, Tigru tasmanian seamănă foarte mult cu canidele; oposumii și veverițele zburătoare au calități similare care le permite adaptarea la un stil de viață arboricol, iar numbat și furnicarii sunt ambii insectivore. Australia are peste 800 specii de păsări, printre care găsim emu și diferite specii de papagali precum nimfele. În Australia sunt cei mai veninoși șerpi (ex: taipanul, șarpele tigru, șarpele cafeniu vestic), șopârle unice adaptate la deșert (ex: diavolul țepos
Fauna Australiei () [Corola-website/Science/316103_a_317432]
-
de oameni mii de ani pentru miere, deși polenizarea culturilor de aceste albine este tot mai importantă pentru apicultori. Viermii de mătase au influențat foarte mult istoria omenirii, drumul mătăsii a stabilit relații comerciale între China și restul lumii. Insectele insectivore, sau insectele care se hrănesc cu alte insecte, sunt benefice pentru oameni deoarece ele mănâncă insecte care ar putea provoca daune în agricultură sau în structuri construite de om. De exemplu, afidele se hrănesc pe culturi și pot cauza probleme
Insectă () [Corola-website/Science/300051_a_301380]
-
de înmulțire. În iazurile aflate pe raza fostei moșii Piticaru - iazul Piticaru și iazul Murguleț, se întâlnesc păsări ca: rața sălbatică ("Anas platyrhynchos"), lișița ("Fulica atra"), sitarul ("Limosa limosa"), pescărușul ("Alcedo athis L."), nagâțul ("Vanellus vanellus L."), stârcul ("Ardea cinerea"). Insectivorele constituie acea grupă a mamiferelor de pe meleagurile Crasnaleucii pentru care în ce mai mare parte insectele constituie hrana lor. Ariciul ("Erinaceus europaeus") este unul dintre animalele din libertate care se bucură de simpatia locuitorilor. Este văzut mai des în apropierea
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
bat într-o tablă pentru a face anumite mișcări fiindu-i considerat jocul preferat. Este cunoscut ca un consumator de insecte, lăcuste, greieri, gândaci, paianjeni, râme, gândaci de bucătărie. Prinde de asemenea șoareci și șobolani. Cârtița ("Talpa europaea") este un insectivor subteran. Deși mănâncă orice vietate pe care o găsește: omizi, fluturi de noapte, coropișnițe, crustacee terestre, șopârle, șoareci și chiar șerpi, este dușmănită de om din cauza mușuroaielor pe care le face îndeosebi în fânețe. În popor, este de multe ori
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți al clasei Chilopoda. Este un chilopod de culoare galben-gri cu 15 perechi de picioare. Inițial specie endemică pentru regiunea mediteraneană, acesta s-a răspândit în toată lumea locuind de obicei în casele oamenilor. Este un insectivor, se hrănește cu alte artropode, cum ar fi insectele și arahnidele. "" este de 25 - 35 mm în lungime și are până la 15 de perechi de picioare extrem de lungi. Cu tot cu antene, aceasta are vizual între 75 mm - 100 mm în lungime
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
ales de cadavre. Totuși, nu trebuie uitat pericolul pe care-l reprezintă speciile ale căror grade de sinantropie sunt favorizate de condițiile social-economice și sanitare ale unor regiuni subdezvoltate.Pe de altă parte, ele constituie fondul alimentar pentru numeroase animale insectivore. Ca adulți, ele hrănesc familii întregi de păsări, arici, cârtițe, broaște, unele reptile, insecte și paianjeni, fiind întrebuințate și de om la pescuit. Ca larve, cultivate în instalații speciale pe carne, ficat de cal sau pe cadavrele animalelor mici, ele
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
mamiferele fără placentă, marsupialele, cu o mare răspândire pe toate continentele și cu o mare varietate de forme, restrâns astăzi doar la Australia și America de Sud. Dintre mamiferele cu placentă, care formează marea majoritate a mamiferelor în general, grupul primitiv al insectivorelor este important, căci din el se trag probabil celelalte placentare. Carnivorele au început cu forme primitive în Paleogen (cum ar fi strămoșii hienei), ajungând până la forme evoluate, ca Machairodus, cel mai temut dușman al erbivorilor, ce avea colți ca niște
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
de asperitățile solului si cățărare. Deplasarea se face prin ondulațiile corpului, șopârla sprijinindu-se pe membrele posterioare și pe coadă. Șopârla se târăște, deci este un animal târâtor. Șopârla se hrănește cu insecte, păienjeni și râme. Este totuși un animal insectivor. Organele digestive sunt bine dezoltate. Are tub digestiv și glande anexe. Respirația este pulmonară. Căile respiratorii sunt bine diferențiate. Plămânii sunt ca niște saci cu pereți cutați. Temperatura corpului este variabilă. Iarna se ascund în gropi și stau în amorțire
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
unele ținuturi în altele, în anumite epoci ale anului, în vederea reproducerii și în căutarea unor condiții prielnice de trai. Latitudinea sudică oferă păsărilor o vreme mai bună în timpul iernii. De asemenea acolo se poate găsi hrană mai multă pentru păsările insectivore și frugivore, hrană ce nu este prezentă în latitudinea nordică în timpul iernii. De ce însă păsările nu rămân definitiv la tropice? În timpul verii, la tropice ziua durează 12 ore, pe când în latitudinile nordice, până la 16 ore, sau chiar mai mult. Astfel
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
ficologie - filogenie - fiziologie - floare - floem - fosfolipidă - fosforilare oxidativă - foton - fotosinteză - frunză - fungi - gamet - genă - genotip - glicoliză - glucoză - grăsime - hemogramă - Hepadnaviridae - hermafrodit - herpetologie - heterotrof - hibernare - hibrid - hidroliză - homeostazie - hormon - ihtiologie - imunologie - in situ - in utero - in vitro - in vivo - inimă - insectă - insectivore - insulină - interfază - intestin - împerechere - kinetoterapie - larvă - lemn - lichen - limnologie - lipide - macroevoluție - malarie - mătase - meioză - memorie - metabolism - metafază - micologie - microbiologie - microevoluție - microscop - mitocondrie - mitoză - mutație - neuron - neurotransmițător - nișă ecologică - nucleotidă - nutriție - operon - organism - originea vieții - os - osmoză - ovar - oxidare - paleontologie - parazitism
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
Cârtița (Talpa europaea) este un mamifer insectivor din familia talpide ("Talpidae") adaptat la viața subterană, săpând în pământ galerii care formează o rețea complicată care converg spre un culcuș central. Pământul din galerii este scos la suprafață, unde formează mușuroaiele caracteristice. Este răspândită în Europa, din Insulele
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
furnici. Se împerechează o dată pe an în aprilie-mai, gestația durează circa 4 săptămâni. Femela fată 3-7 pui golași. Cârtița este folositoare prin distrugerea multor larve din sol, afânarea și îmbunătățirea drenajului intern al apei. Cârtițele sunt animale complet carnivore (vermivore, insectivore). Stăpânite mereu de nevoia și pofta de mâncare mănâncă orice vietate pe care o găsește săpând în pământ sau mai rar pe suprafața solului. Hrana predominantă a cârtiței o constituie râmele, care reprezintă peste 90% din componența hranei. Se hrănește
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
octombrie se retrage în găuri, în locuri destul de ascunse unde intră în hibernare până în luna aprilie, când iese și devine activ. Se hrănește îndeosebi cu reptile (șopârle, chiar de mărimea unui gușter, șerpi tineri), rareori cu mamifere mici rozătoare sau insectivore și păsări. Prada este imobilizată prin încolăcire, pe care o sugrumă și apoi o înghite. Împerecherea are loc în lunile aprilie-mai, masculul imobilizează femela, apucând-o de cap și încolăcindu-se în jurul ei. Este ovovivipar, dar adesea depune ouă din
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
constituit din rezervația propriu-zisă (17,8 ha) și zona din jurul rezervației. Zona din jurul orașului este formată din câmpie, păduri și ierburi. Se găsesc plante rare cum ar fi păpucul doamnei, stânjenelul, căpșunica, șerparița ș.a. Fauna pădurilor cuprinde mamifere, reprezentate de insectivore și rozătoare. Păsările sunt numeroase, având importanță cinegetică (fazanul). Fauna de silvostepă și stepă, prezintă un număr mare de specii de interes cinegetic (iepurele, căprioara, prepelița, potârnichea, fazanul etc.). Teritoriul zonei Timișoara dispune de o bogată rețea hidrografică, formată din
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
un mamifer terestru, este bine adaptat vieții acvatice. Urechile, ochii și nările sunt poziționate pe vârful capului, astfel încât poate vedea, respira și mirosi în timp ce se află în apă. Singurul mamifer care efectiv zboară este liliacul. Liliacul, făcând parte din grupul insectivorelor, are aripile formate din-un pliu tegumentar care leagă membrele anterioare de cele posterioare. Mai există mamifere care se pot deplasa pe calea aerului planând, fără a zbura, însă. Un exemplu este veverița zburătoare. Fie că folosește la apărarea teritoriului
Mamifer () [Corola-website/Science/300071_a_301400]
-
de picnic, compost, gunoaie sau tomberoane, verande, ferestre, sau orice alte echipamente cu crăpături, chiar plante precum anghinare, sunt potențiale locuri unde pot fi găsite. Urechelnițele sunt hrană pentru pasări în special, dar precum majoritatea insectelor sunt pradă pentru mamifere insectivore, amfibieni, șopârle, centipede și păianjeni. Naturalisti europeni au observat lilieci hrănindu-se cu ele. Insectele din speciile parazitice Tachinidae, sunt muște tachinide ale căror larve sunt entoparaziși pentru urechelnițe. O specie de muscă tachinidă "Triarthria setipennis" a fost folosită cu
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
calitate superioară, mai ales dacă este uscat corespunzător. Primăvara, când stejarul adormit se trezește din somnul de iarnă și apar primele frunze, începe ciclul anual. Apare o abundență de insecte în copac, care la rândul său atrage animalele și păsările insectivore. Există 100 de specii de fluturi de noapte mai mari, dintre care mulți și-au primit numele după acest copac. Ex. fluturele alb al stejarului; cârligul stejarului; câinele stejarului. Păsările au zonă de operare specifică: pitulicea mică, pițigoiul albastru și
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
secodontă). Molarii sunt trituberculați sau secodonți. Speciile erbivore sau frugivore au molari cu o suprafața de masticație lată ca și cei de erbivore sau rozătoare euteriene. Cea mai primitivă și mai răspândită dentiție întâlnită la marsupiale este dentiție de tip insectivor, așa cum se găsește, spre exemplu, la dasiuride și didelfide: cu incisivi tăietori, canini conici, puternici și mult mai înalți decât ceilalți dinți, cu premolari triconodonți, tăietori și înțepători, și cu molari trituberculați. Plecând de la acest tip primitiv, dentiția la diferite
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
ceilalți dinți, cu premolari triconodonți, tăietori și înțepători, și cu molari trituberculați. Plecând de la acest tip primitiv, dentiția la diferite familii de marsupiale s-a modificat în raport cu regimul alimentar la care s-a adaptat ulterior. Mai puțin modificată în raport cu tipul insectivor primitiv a rămas dentiția marsupialele carnivorelor și mai mult s-a modificat cea a marsupialele erbivorelor. În aparatul circulator la cele mai multe marsupiale sunt prezente canalele lui Cuvier și vena azigos. Temperatura corpului este mai mică decât la mamiferelor placentare, și
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
în jocuri de luptă șu urmărire. În căldura din miezul zilei ei pot trândăvi pur și simplu în jurul intrărilor vizuinii, stând la soare. Mărimea grupurilor variază de la numai 5 indivizi până 40 sau mai mulți. Multe manguste sunt mai mult insectivore (se hrănesc cu insecte) decăt carnivore (se hrănesc cu carne), dar aproape toate se hrănesc în funcție de împrejurări. Mangusta vărgată se hrăneste cu o varietate de alimente, deși insectele reprezintă peste 80% din regim. Rozătoarele și alte mamifere mici, reptilele și
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
le (Taeniodonta) este un subordin dispărut de mamifere terestre euteriene patrupede care au trăit în paleocen și eocen în America de Nord și care derivă, probabil, din insectivore primitive (protoinsectivore). le n-au lăsat urmași și au multe caractere care le-ar apropia și de edentate. Înrudirile lor sunt greu de stabilit, deoarece de la ele nu s-a păstrat decât scheletul capului și în puține cazuri și cel
Teniodonte () [Corola-website/Science/332768_a_334097]
-
le (Erinaceidae) sau aricii este o familie de mamifere insectivore cu spatele acoperit cu peri aspri (subfamilia "Galericinae") sau modificați în țepi (subfamilia "Erinaceinae"), capabile să se strângă ghem, în caz de pericol. Familia include specii de insectivore relativ mari, a căror talie variază de la cea a unei cârtițe până la
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
le (Erinaceidae) sau aricii este o familie de mamifere insectivore cu spatele acoperit cu peri aspri (subfamilia "Galericinae") sau modificați în țepi (subfamilia "Erinaceinae"), capabile să se strângă ghem, în caz de pericol. Familia include specii de insectivore relativ mari, a căror talie variază de la cea a unei cârtițe până la cea a unei pisici. Au o lungimea cap + trunchi cuprinsă între 10,5 și 44,5 cm; coada = 1-32,5 cm; greutatea = 15-1400 g. Picioarele sunt scurte, cu
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
duc o viață terestră, la nevoie se pot cățăra și pot înota. Când nu sunt în căutarea hranei, stau ascunse pe sub trunchiuri și rădăcinile arborilor, printre pietre, în grămezi de vreascuri, în cuiburile termitelor și chiar în galerii. Spre deosebire de alte insectivore, erinaceidele hibernează în sezonul rece; atunci, bătăile inimii scad de la 188/minut la numai 21/minut. Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și deșert. Se hrănesc mai ales cu insecte, râme, moluște (melci, limacși) , broaște, reptile (șopârle, șerpi), uneori
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
creării în livezile industriale mari a unor oaze biocenotice asemănătoare cu cele din peisajul natural, populate cu păsări și insecte folositoare, care nimicesc vătămătorii și participă la procesul de polenizare și a elaborat diverse recomandări privind atragerea și implicarea păsărilor insectivore în combaterea dăunătorilor în agricultură și silvicultură. Ion Ganea a arătat că utilizarea excesivă a substanțelor chimice în agricultură și distrugerea habitatelor au determinat unele păsări și alte animale să nu mai poată viețui în Moldova, iar alte specii, dimpotrivă
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]