977 matches
-
său personal”(adică notorietatea obținută arbitrar) a făcut că ideile sale să “fie” valoroase. Și mai e și reverența pe care un brand relativ insignifiant o face în fața unui BRAND EXEMPLAR, fabulos, în primul rînd, pentru că natura lui e întotdeauna insesizabila de cei asupra cărora își exercită fascinația. ce mare e bucurenci, asta? .... l-a băgat Plesu-n seama. bravo domnule, tine-o tot așa. și îți doresc sincer să reușești să faci să se scrie și ceva de calitate despre tine
Manele vs Rahmaninov by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82942_a_84267]
-
religiilor și antropologia religioasă, alunecînd chiar către discursul de tip etnologic prin lectura unor date de teren înregistrate în 1993, material al unui interesant studiu de caz prilejuit de reîntemeierea mănăstirii transilvane de la Parva-Rebra. E captivant felul în care, aproape insesizabil, Anca Manolescu trece de la un tip de discurs la altul, cu atît mai mult cu cît analiza temei pare inseparabilă de analiza textelor patristice. Și totuși în cartea aceasta cititorul va găsi multiple drumuri către subiect, către ceea ce autoarea numește
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
un discurs vizual cu o epică subiacentă de-a dreptul spectaculoasă. Premisa acestui scenariu, adică zestrea, deși aparent o simplă abstracțiune pentru că ea desemnează mai mult un ceremonial și o lume dispersă decît o realitate ușor perceptibilă, a fost transformată insesizabil într-o fascinantă demonstrație de bogăție și de vitalitate a vieții individuale și a organismului social. Amestec de precepte morale, de filosofii practice, de instinct al continuității și de obiecte concrete, de substanțe și de forme uneori halucinante, zestrea a
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
e prevăzută cu trusă de scule. într-adevăr, n-a fost cazul, timp de cinci ani. Iar la service m-am dus o singură dată, ca să aflu dacă mașina nu are nevoie totuși de o reparație, pentru cine știe ce defect subtil, insesizabil de către mine. Nu avea. Renault-ul meu e ușor de condus, dar eu m-am obișnuit greu cu el. (De fapt, cu ea, pentru că în intimitate îi spun, răsfățând-o, franțuzoaica.) în trafic, în primele săptămâni, la fiecare o sută de
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
există." S-ar putea emite numeroase ipoteze cu privire la resorturile gîndirii poetice și la modul în care mecanismele perceptive - mereu imprevizibile - redimensionează realul prin prisma unei sensibilități hipertrofiate. Glisînd între mai multe registre ale senzorialului, poetul nostru urmărește să surprindă acele insesizabile mutații ale gîndului provocate de impactul obiectelor asupra subiectivității. Iată-l notînd neutru, tern, indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează - bănuim - cu o intensitate alarmantă. Gesturile prozaice și umile ne trimit cu gîndul la Bacovia ("îmi scot ciorapii și-i
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
certă aluzie psihanalitică, perspectiva construcției rămîne în continuare genuină, marcată evident de percepțiile copilăriei, și împinge decis într-un plan secund întregul eșafodaj conceptual și savant. Acest orizont infantil-arhaic, în care copilăria individuală, copilăria speciei și copilăria limbajului se amestecă insesizabil și inseparabil, indiferent de fluiditatea lui și de instabilitatea sa formală, rămîne unul aproape obiectiv, ingenuu prin însăși natura lui, adică nemarcat de voința explicită a pictorului și incapabil să exprime vreo intenție didactică sau vreo atitudine etică. Stilistic, această
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
uniformului. Petru Cimpoeșu distinge subtil tremurul ca o revelație a unei atingeri cu un lucru nepermis " S-ar putea oare spune că în clipele acelea ființa lui se vărsase în alt conținut?". Pe grefier îl speriase putința dedublării cu repercusiuni insesizabile. "ar fi putut fi un străin pe care-l purtase ani la rînd în cîrcă, pentru a-i înfrunta, din cele din urmă eșecurile și precaritatea...". Era o stare de excepție, un drum către transcendență, odată cu sucombarea fizică: "Uitase unde
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
întâmplătoare, liber dispusă a acestor sunete, cum ar fi, spre exemplu: bobeobi sau dâr bul scil, sau Manci! Manci! (sau) ci breo zo! - vocabulele în cauză nu aparțin nici unei limbi, în același timp însă ele spunând ceva anume, fie și insesizabil, dar care există, totuși. Dacă în jocul nostru omenesc sonora păpușă soare ne îngăduie să tragem de urechi și mustăți minunatul astru, ciupindu-l cu mâinile unor bieți muritori, declinându-l prin diverse dative și genitive, lucru cu care adevăratul
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Grigore H. Grandea, sau aceea dintre Grigorescu și Stăncescu, îi mai pot oferi o vecinătate convingătoare. Nu același lucru se poate spune și despre marile culturi occidentale, acolo unde diferența dintre primul eșalon și nivelul mediu este de multe ori insesizabilă. Aceste culturi sînt cu adevărat mari nu din pricina personalităților exemplare pe care le-au dat, ci din pricina solidității și a performanțelor nivelului lor de mijloc. Iar cînd acest nivel mediu este înalt, nici performanța nu poartă nume chiar lipsite de
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
ceva în continuă mișcare te obligă uneori să renunți. E, dacă vreți, ca principiul relației de incertitudine al lui Heisenberg: cu cât vrei să definești un lucru, să-l determini, studiindu-l la microscop, cu atât mai mult lucrul devine insesizabil, anevoie de prins, microscopul însuși, propria lui energie deplasând obiectul de cercetat, deformându-l, îngreunând dacă nu relativizând cunoașterea lui obiectivă, strict științifică. Așadar, cititorilor, cărora le place să fie mințiți frumos, n-ai ce să le faci, așa sunt
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
bun cu poezia are negustoria în sânge. Mai mult, are geniu." Cam neconvingător. Rămân textele cu propoziții scurte, percutante, implacabile. Oamenii schițați în tușe nervoase, înfrigurate. Rămân exemplarele de vieți aiuritor de ciudate, neverosimile, arestații politic (Pan M. Vizirescu) murind insesizabil după o biografie călcată de istorie. Paradoxalii acestei realități bucureștene citadine, aparent plate, dar cu cotloane de sens, cu frânturi anonime și anodine de viață, cu greutate. Minunate sunt feliile de viață de scriitori, colegi de generație cu autorul și
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
și chiar crucea poate deveni instrumentul ei de perpetuare și deznodământul concentrează toate firele acțiunii. Crima se naște în spațiul dintre melancolia lui Arden și amețeala etilică a ucigașilor. După ce am fost martori la toate pregătirile crimei, omorul se ascunde insesizabil în toate cutele spațiului și în meandrele vieții. Actorilor li s-a cerut să expună gramatica stării de excitație și reacțiile la ea, nu există nici un plan doi al intențiilor sau la gândurilor, totul e pe față, de la început până la
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
materia textilă, convențiile picturii, vitalitatea sentimenteleor și percepția aproape senzorială a spațiului culturii constituie substanța nemijlocită a creației Teodorei Stendl. Iar împreună, cei doi artiști construiesc o lume unică și fascinantă; una în care adversitățile dispar și contrariile se armonizează insesizabil. Ludic și melancolie La galeria Prometeus, una dintre galeriile bucureștene cu un enorm potențial de susținere și de promovare a artei noastre contemporane, expune pictură tînărul Gili Mocanu. Absolvent al clasei Mihai Mănescu / Stela Lie, adică al unei clase de
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
au fost niciodată interzise sau înregistrate, după sistemul practicat în România. Dar Securitatea avea controlul asupra vînzării mașinilor de scris și diferite metode de a menține acest control fără ca posesorii mașinilor s-o știe. De pildă, încă din magazin modificau insesizabil caracteristicile claviaturii, deplasau ușor o literă, sau mai multe. Pentru mașinile deja achiziționate, pătrundeau în apartamente în lipsa locatarilor și băteau cîteva rînduri. Aveau astfel un fișier cu cartotecile tuturor mașinilor de scris din Praga. Fiecare mașină era cunoscută și deci
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
metalurgiei a avut consecințe nebănuite. Prima a fost de natură peisagistică și funciară întrucît au răsărit dintr-o dată, pe coasta dealului, pe malul Dunării sau în inima Bărăganului, niște schelării apocaliptice de metal negricios - în care ficțiunea științifico-fantastică se amesteca insesizabil cu viziunile coșmarești medievale - ce au dizlocat dintr-o singură lovitură sute de hectare de pămînt arabil, a cărui scoatere din circuitul agricol trebuia compensată de productivitaea sporită a spațiilor verzi din fața blocurilor și a rondurilor pentru flori din fața caselor
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
nici un fel de pisălogeală didacticistă, că orizontul creației nu este o victorie definitivă asupra dezordinii constitutive a propriei noastre ființe, ci intervalul enorm dintre existență și neant. O lume ingenuă, una în care copilăria speciei și cea individuală se amestecă insesizabil și se sprijină reciproc, pulsează în construcțiile aproape acromatice ale lui Percă și reușește să se adreseze în egală măsură, prin înseși strategiile inocenței, și privirilor neprevenite, și așteptărilor capricioase și exigente. Spre deosebire de Mihai Percă, sulptorul Maxim Dumitraș este un
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
crez; - / Eu cred că munții gândesc" sau "Acum / Înalță-te / prin Fașa Destinului / Îmbrâncușază-te sus" O astfel de lectură pervertește și dacă, prin absurd, un singur vers bun s-ar strecura într-un poem, acesta are toate șansele să rămână insesizabil. Dintr-un inexplicabil instinct masochist, reușesc rareori să părăsesc astfel de cărți înainte de final. Nu mă pot împăca cu gândul că nu există acel singur vers reușit cât de cât. Uneori, strădania și bunăvoința mea rămân nerăsplătite. Alteori nu sunt
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
merit important al acestei enciclopedii, care sare în ochi încă de la răsfoirea ei preliminară, este că acordă o mare atenție și un spațiu corespunzător acestor structuri mai mult sau mai puțin instituționalizate care nu sînt numai importante, dar și mai insesizabile, mai greu de cunoscut în conținuturile și orientările lor, autorul oferind de fapt mici monografii sistematice ale societăților, fundațiilor și comitetelor culturale și literare; se înregistrează conducătorii și se sugerează ponderea lor în viața exilului, orientarea politică și culturală, tipurile
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
cioplite, integrate ambientului natural ori gîndite la scara unor spații interioare, lucrările sale refac traseul unor procese formative naturale. Materia genuină, accidentată și impură, desfășurată orizontal sau țîșnită brusc în spațiu ca un germene vegetal în căutarea luminii, se coagulează insesizabil și conservă toate stările și tensiunile evoluției sale către forma finală. Arta lui Alexandru Chira nu se naște din efuziune, ci din calculul rece al unui geometru. Figură solitară în arta noastră de astăzi, pictor și sculptor deopotrivă, el nu
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
nu prea există pauze de respirație. Or, se știe mersul pe sârmă devine de la un moment dat încolo obositor pentru cel care îl practică, dar și pentru cel care privește. Poate tema este prea aproape de noi, iar infuzia de ficțiune, insesizabilă. Fiindcă vedem cu groază că toate personajele și întâmplările din această carte fac parte din coșmarul nostru cotidian. (Mai) Nimic nu este ficțiune, toți ne izbim de nesimțirea tot mai agresivă a semenilor care tinde să ne transforme viața într-
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
mai bine decât orice analiză, stările de suflet ale personajelor. Citite în succesiunea lor, scrisorile sunt revelatoare ale ființei umane care înregistrează cu maximă precizie stările de surescitare amoroasă, dar și îndoielile, temerile, obsesiile, frământările protagoniștilor. Tonul unei scrisori, aproape insesizabilele nuanțe stilistice, timpul scurs între primirea unei scrisori și redactarea răspunsului sunt primele care înregistrează eventuale modificări de nivel într-o relație amoroasă, ele pot oferi instantaneu răspunsuri la chestiuni despre care cei doi parteneri de dialog evită deocamdată să
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
timp de mulți ani, ca și cum scopul fusese atins și restul venea de la sine. Așa că am tăcut urcând scara până la ultimul etaj în fiecare săptămână, am tăcut mult și bine, dar cu fiecare comentariu căruia i-am fost martoră, am devenit insesizabil pe atunci, dar foarte clar mie acum, dintre cei care mergeau la Martin. Prin '88, când a apărut și volumașul meu, în cartea cea mai mică, aveam deja sentimentul de apartenență la un grup mai mare, amestecând optzeciști și nouăzeciști
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
Caracterul” unui popor - ca și caracterul unui singur ins - se compune din toate viziunile pe care observatorii lui le au, fiecare din punctul lui subiectiv de vedere, care poate fi foarte diferit față de alte puncte de vedere. Adevăratul “caracter” este insesizabil, la fel ca “lucrul în sine” al lui Kant. Nu se poate sesiza ca atare, mereu filtrat fiind printr-o subiectivitate. Cartea mea nu pretinde deloc a fi un portret al “ființei” românești. Nu vrea să fie altceva decît o
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
facultățile de jurnalistică), eseist (autor al unui important studiu despre opera lui Alexandru Philippide) și poet. A venit însă anul 1982 care a schimbat din temelie destinul scriitorului George Arion. După publicarea romanului Atac în bibliotecă, scriere aflată la granița insesizabilă dintre romanul polițist și parodie, nu s-a mai vorbit aproape niciodată despre "poetul" și "eseistul" George Arion. Romancierul a trecut definitiv pe primul plan. În acest roman și în cele care vor urma (Profesionistul, 1985, Trucaj, 1986, Pe ce
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
esteticul pur. Nu disciplina, rigoarea, raționalitatea rece și spiritul geometric m-au captivat, ci exegeza voluptoasă, eseistica plăcerii" (p. 6). Între criticul Dan C. Mihăilescu din anii '80 și cel de azi diferențele stilistice și de metodă critică sînt aproape insesizabile. Același stil rococo, aceeași tornadă de referințe din domenii care, teoretic, nu ar avea cum să se interfereze, aceeași voluptoasă scufundare a autorului într-un jacuzzi cu bule reconfortante ce deschid gîndirii porți spre universuri pline de delicioase promisiuni. Într-
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]