177 matches
-
vechi susținea, sub barometru, un teanc în formă de piramida de cutii și de cartoane. De ce ne-ar spune Flaubert că e un barometru pe perete? Barthes lansează o sugestie provocatoare. Astfel de obiecte sau gesturi, sau cuvinte pot părea insignifianțe, superflue, lipsite de orice rost, dar de fapt ele au o funcție importantă. Cu siguranta, ele nu denotă nimic, sînt lipsite de justificare naratologica, dar, din punct de vedere semiotic, sînt departe de lipsă de sens. Au un sens și
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
surd// o noapte asimetrică o noapte refuzată gloriei/ o noapte în care trecutul și viitorul meu/ dialoghează incoerent ca doi bețivi/ cu proteza dentară pierdută-n pahare" (Poem idilic). Se regăsește în atari versuri ceva din acel bacovian morb al insignifianței împotriva căruia s-a zis că nu e scăpare (un bacovianism informal, degajat, îl bîntuie, după cum au remarcat comentatorii, și pe părintele lui Mopete). Mai precis, o atmosferă comună din care purced fire imaginative de-o altă factură, mai nuanțat-cinică
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
și-și mai argumentează o dată convingerea: "Notația la modul subiectiv o consider un abuz și am impresia că foarte multe jurnale nu cuprind nimic, pentru că esențialul s-a petrecut între cele două minute notate. (...) Toate mișcările exterioare sunt de o insignifianță dezesperantă. Trupul stă pe loc, numai gândul se învârtește. Acesta trebuie transcris, însă pentru aceasta creația obiectivă e mult mai potrivită. Toate anecdotele fraților Goncourt sunt inutile, pentru că le poate oricine inventa și nu era nevoie de atâtea relații pentru
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
elite și un critic-fotograf (Cistelecan) cu instinctul formulei memorabile " flash-uri incomode și acide care cad pe detaliul esențial al unui portret literar. Trecând la discuția "modern-antimodernist-postmodern", în care artileria grea (Lyotard, Vattimo, Baudrillard) bombardează de zor biata "epopee a insignifianței" instalată în mizerabilul paradis poetic delabrat și derealizat, Al. Cistelecan scoate, la repezeală, din mânecă o "listă a lui Hassan" ad-hoc, numai bună de aplicat în caz de "narcoză (cronică, n.a.) a identificărilor livrești" cu metaforizare narativă acută și nostalgie
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
ei maladiilor naționale. Și cum ar scăpa, când în revistele de specialitate românești "tonul este mohorât, fraza boantă, lexicul imposibil, autismul profesional fără scăpare"? Așadar, problema e mai largă. Specialiști sau publiciști, savanți sau comentatori, cu toții împart responsabilitatea stării de insignifianță și obsolescență a produsului final - cultura publică. Dacă luăm în considerare că în vârful piramidei tronează Marele Vinovat, Statul însuși, "anacronic și imbecil, ș...ț adăugând tuturor acestor clivaje mișcătoare opoziția dintre cultura oficială, care are atributul de națională, și
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
Un delicat poem precum Câteva puncte (probabil cel mai frumos din toată cartea) e fără vârstă, fără gen și dincolo de orice curent. În fond, adevărata sursă a emoției lirice din Refluxul sensurilor este tocmai dureroasa iluzie, efemeritatea tristă, riscul de insignifianță al scrisului poetului în raport cu timpul și cu Istoria: "Trecătoare operă/ ca o foaie de hârtie/ pe o apă curgând/ mereu în altă direcție,/ neavând nici o importanță/ cine a pus hârtia acolo/ și dacă a scris ceva pe ea." (Acest poem
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
totdeauna diferite ca sex. Interesante sunt în proza lui Breban răsturnările de raporturi și rupturile de personalitate, trecerea câte unui personaj de la un mod de manifestare la altul, cu totul diferit, de la slăbiciune la forță, de la rațiune la nebunie, de la insignifianță la opusul acestei condiții. Sunt personaje brebaniene care întâi își arată o față, mai apoi alta, opusă celei dintâi, prin răsuciri care surprind. Nu-și pierd totuși, manifestându-se astfel, consistența tipologică, ba tocmai aceste răsuciri, aceste schimbări abrupte de
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
mare clasă. Și de fapt chiar asta se întîmplă în Obolul visului, o desfășurare de tehnică narativă ce nu se poate plia pe profilul psihologic al personajelor. E o discrepanță vădită între finețea stilului de care se face uz și insignifianța înmărmuritoare a personajelor despre care se vorbește. E ca și cum ai încerca să descrii mersul unui melc făcînd uz de termeni ce amintesc de cavalcada unei cavalerii. Sau e ca atunci cînd ai vrea să descrii spargerea unui geam cu ajutorul unei
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
hipersensibil pe care scrisul îl ademenește și îl dezgustă în egală măsură. "Eșantion de foreză", jurnalul relevă cîteva mari obsesii și stări ale scriitorului ce revin ca un laitmotiv, continuînd fidel liniile primului volum: senzația unei "vieți ulterioare" și a insignifianței identitare ("S-a dus viața vieții mele. Acum sînt într-un film despre mine..."); temerea că nu mai are nimic de spus în literatură, sentiment al inerției, epuizării și sterilității care consonează cu nostalgia exuberanței creatoare din tinerețe, a adrenalinei
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
autorului său, în 1999; avea să fie descoperit și publicat ulterior, un an mai tîrziu, cu un succes enorm, făcînd cu titlu postum din Haffner un autor celebru. Prin ce a devenit Istoria unui german carte de referință? Prin aparenta insignifianță a autorului ei. Să ne imaginăm o clipă că am putea citi relatarea pedestră, zi cu zi, a evenimentelor din Parisul anilor 1789-1795 - totul povestit de un burghez oarecare, contemporan fără voie cu toate tulburările și asasinatele politice și care
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
N-am ce face dacă apar în ochii unora cu boiul Crailor de Curtea Veche. Cartea îmi dă o ținută și apucături anume. Când sunt pe Pod, încerc să consonez cu ele, să trec prin turma bucureșteană ca un leopard; insignifianța nu e deloc potrivită. Rolul nu-mi displace, dar îl duc greu în cafenea, unde nu rumegă respectuoase ierbivore ca afară, latră șacali. Ce vreau să spun? Că fără notarea mea intimă, fără jurnal, nu pot fi dezvăluit, nu pot
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
literaturii române, de clivaj sporit și datorită noii societăți orientate antioccidental, o poetică a romanului existențialist, bizar, absurd, enigmatic și patetic, în universul minor și sentimental al prozei provinciale, cu puternice urme rurale, regionale, ardelenești. O umanitate de o semnificativă insignifianță și de o anumită distincție, în lipsa ei de anvergură și omogenitate, alcătuită din mărunți meseriași, comercianți sau intelectuali bovarici, are ca particularitate generică neputința de a comunica, mutual sau personal. Sunt făpturi infraumane, chinuite ori strivite de gândirea care le
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
de funcționar umil, anxios, inapt de decizie, așadar cu totul nepotrivit epocii și situației ivite, și pus să răspundă de organizarea unui ambițios combinat industrial. El nu rezistă în escaladarea excelenței impostoare, în fapt neînțelese, și revine la umilința și insignifianța comună, atât de potrivită și de omenească, în ceea ce-l privește. Al doilea pasaj, 1975, este tot un roman al industriei, pe structura anchetei. Aici sunt investigate accidentele de la un pasaj de cale ferată. Regăsim aceeași recurentă propensiune către metaromanesc
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
propusese să plece chiar așa, cu ce au pe ei, în ținuta festivă de la banchet, dar ceilalți n-au fost de acord. Albert locuia foarte aproape de Ana-Cristina. Era un șvab blond, ca o prăjină, cu fața ștearsă, purta ochelari. Dar insignifianța chipului ascundea o minte ascuțită și un caracter puternic. Ana-Cristina și Albert au luat același tramvai. Stăteau alături pe bancheta de plastic roșu, tramvaiul circula aproape gol la ora aceea. Albert s-a întunecat deodată, așa cum se înnegurează uneori cerul
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
tineri, acceptau să lucreze fără limită de timp, chiar și opt, chiar și zece ore pe zi! Mai multe luni în șir. A meritat. Verva muzicală, cea scenica, se împlinesc într-o caligrafiere impecabila a întregului spectacol, până la detaliile aparent insignifianțe. Cu o luminozitate, cu o simplitate, cu o forță a comunicării ce aparțin capodoperei absolute în genul teatrului muzical în acest sfârșit de secol. Dinamică însăși a vietii de concert, în Elveția, se realizează în limitele unor conveniente acceptate, quasi
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
dacă acest partid se va crampona de poziția de lider necondiționat al Convenției și va purta discuții în condiții de forță cu PNL-ul și cu ceilalți parteneri s-ar putea ca, politic, asta să ducă la un fel de insignifianță a Convenției, în acest an electoral. Fiindcă din Convenție în, ultima vreme, mai mult s-a ieșit, ca să nu spun că n-a mai intrat nimeni în ea. Faptul că președintele Constantinescu s-a declarat de partea celor care rămîn
Adevărații penețecediști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17345_a_18670]
-
pe G. Călinescu să-și schimbe opiniile în legătură cu "rafinamentul clasic" de care scriitorii noștri nu se puteau prevala, cândva. Eugen Ionescu spunea odată că am devenit prea neînsemnați pentru a mai scrie literatură. Dar nu cumva tocmai din conștiința acestei insignifianțe se nasc și marile cutezanțe? A fost oare "euphorionismul" o simplă utopie? Desigur, o utopie fără de care însă Cercul Literar de la Sibiu, așa cum pertinent au arătat Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann, n-ar mai fi dobândit semnificația pe care o
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
obiectelor de hârtie și carton care se găsesc în librării, biblioteci și depozite, ci identifică, sistematizează, analizează textele care au valoare literară. Ca să nu mai vorbim de faptul că teza privind imensitatea producției editoriale din ultima jumătate de secol și insignifianța valorii literare a acesteia este falsă. Cărți la fel de multe se publicau și înainte de război, numai că odată cu trecerea timpului s-a produs o selecție, pe care Ion Rotaru a găsit-o gata făcută. Pe de altă parte, literatura română contemporană
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
fatală lui Pătrășcanu, care îi va aduce, finalmente, moartea prin împușcare. Deocamdată, în iulie 1951 trimite, prin organele de anchetă, o scrisoare secretarului general, adică inamicului său de moarte, în care relatează, după trei ani și trei luni de la arestare, insignifianța acuzațiilor ce i se aduc, argumentînd, pe larg, nevinovăția lui. Dar tot ce suferise pînă atunci în anchetă (dăduse 250 de declarații, cele mai multe noaptea) erau floare la ureche. În septembrie 1952, un maniac dezumanizat, Șoltuțiu, preia conducerea anchetei, îndeaproape controlat
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
EZ, 25.07. 2000). Trăsătura sa caracteristică e naivitatea ("pactizările oneroase, alianțele contra naturii îl induc în eroare pe nea Gheorghe", România literară, 15.12.1998), semn uneori de cinste, alteori de prostie sau ignoranță. într-o viziune hiperbolică a insignifianței, e vorba de "acel nea Gheorghe dincolo de care nu mai e nimic pe scara socială decît biata și curata biologie" (EZ 30.01.1998). întrebuințat în adresări amicale - "Nea Gheorghe, te-ai ars!... Și mata, nea Gheorghe, trebuie să dovedești
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
internarea forțată a lui Candid într-un ospiciu amintind de celebrul roman 1984 al lui George Orwell. Folosind o astfel de tehnică narativă a avalanșei, a "bulgărelui de zăpadă" autorul reușește să reprezinte, prin ecorșeuri, o întreagă lume. Neconcordanța dintre insignifianța tramei și amploarea fantasmatică, absurdă a faptelor declanșate, deși a generat unele reproșuri din partea criticii, se corelează perfect cu intențiile autorului: lumea, cu imperfecțiunile și utopicele ei perfecțiuni, cu sistemul socio-politic alienant, nu poate fi distrusă, discreditată decât prin supralicitarea
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
drept "un poet bun, cursiv, cu plinătate a frazei lirice". Cumva, pândit de un manierism precoce. Când Alex. Ștefănescu remarcă la poetul Gabriel Chifu omul complet, armonios, capabil să celebreze și orașul și natura și dragostea și singurătatea și măreția insignifianței, ne reîntâlnim cu Gheorghe Grigurcu observând în aceeași lirică prezența atât a îngerilor, cât și a demonilor. Adică, o dualitate mai mult. Identic, Al. Cistelecan salută "o poetică care regăsește sacralitatea nu doar în splendoarea și grandoarea ei, ci și
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
povestitor al marelui istoric francez. În amintirile sale, acesta recunoaște a-și datora pasiunea pentru Evul Mediu lui Walter Scott și romanului său, pe care toți l-am citit în adolescență, Ivanhoe. O mai țineți minte pe Rebecca? Kundera și insignifianța Sărbătoarea insignifianței se intitulează recenta carte a lui Milan Kundera, prozatorul ceh refugiat la Paris după intervenția sovietică din 1968, tradus în română cu întreaga operă, laureat al Marelui Premiu „Ovidius” al Festivalului „Zile și Nopți de Literatură de la Neptun
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]
-
marelui istoric francez. În amintirile sale, acesta recunoaște a-și datora pasiunea pentru Evul Mediu lui Walter Scott și romanului său, pe care toți l-am citit în adolescență, Ivanhoe. O mai țineți minte pe Rebecca? Kundera și insignifianța Sărbătoarea insignifianței se intitulează recenta carte a lui Milan Kundera, prozatorul ceh refugiat la Paris după intervenția sovietică din 1968, tradus în română cu întreaga operă, laureat al Marelui Premiu „Ovidius” al Festivalului „Zile și Nopți de Literatură de la Neptun” în 2011
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]
-
și poți râde de ea”. Cartea aparține unei specii numite sotie (la origine o piesă de teatru jucată de proști), cultivate ulterior de prozatori ca Gide și alții, cu subiecte derizorii, amuzante și frivole, neserioase și comice, pe scurt, insignifiante. „Insignifianța este, prietene, esența existenței. Respiră insignifianța care ne înconjoară, ea e cheia înțelepciunii și a bunei dispoziții”, scrie Kundera. De ce nu are succes romanul polițist în Israel Se pare că nu doar în România, dar și în alte țări, romanul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]