1,822 matches
-
l-a avut în anularea competiției tinerilor cântăreți. Rămâne, deocamdată, o enigmă pe care îmi propun a o dezlega. Căci explicațiile date de domnia sa au un temei voluntarist greu de acceptat. Se aud, ici și colo, în background, întrebări care insinuează că, față de situația actuală a țării, Festivalul ar costa prea mult. Reamintesc faptul că în Berlin, după bombardamentele anului 1945, atât muzicienii filarmoniști - conduși atunci de tânărul Sergiu Celibidache - cât și publicul meloman scăpat de raidurile forțelor aliate, se strecurau
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
permette una servile sicurezza nel non darsi e nel restare unico, mă solo (nel senso di einsam). Ecco perché îl rifiuto della grazia în Cristo pervade l'uomo della sua onnipotenza che și sgretola ineludibile quando, alla libertà rigettata, s'insinua îl ricorso a un rinvio come disperato strumento di rassicurazione: "prima o poi la mia prigione și riempirà ed io potrò assolvere al mio compito". Tuttavia non è detto che ciò sia sperabile, perché nel momento stesso în cui ciò
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
stesso, proprio nell' inverare îl luogo comune dell' iracondia 'moresca': "A queste parole più irato rispose îl moro" (ivi). Mă la vera svolta cade nel punto în cui l'Alfieri, come argomento decisivo per far esplodere la gelosia del Capitano, insinua che Disdemona lo avesse tradito perché le era "venuta a noia questa vostra nerezza" (23): perché stâncă, insomma, del suo essere Moro, si potrebbe commentare. Parole che danno corpo a un pregiudizio razziale, mă che, nonostante la loro falsità, commenta
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
tuturor oamenilor care folosesc această expresie să renunțe la ea. Și să le facă vânt cu această ocazie și introducerii “părerea mea proprie și personală” și agasantelor preveniri “nu vreau să spun că”, “nu vreau să par”, “nu vreau să insinuez că”. Toate aceste decorațiuni verbale sunt că bretelele transparente de la sutien: pretind că nu vor să fie văzute, deși nimeni nu le-a cerut așa ceva, si eșuează tocmai în sarcina pe care și-au propus-o pentru că prostul gust sare
Cu sinceritate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82874_a_84199]
-
de vreo 2 săptămâni și mă gândesc ce înseamna motto-ul ăla pe care l-ai scris acolo sus: “first come the gay, then the schoolgirls, then the industry”... am mai multe variante, toate lipsite de coerență 1. vrei să insinuezi că ești gay sau bisexual (asta e cea mai imbecila ipoteză... căci ar fi prea ușor, nu?) 2. vrei să spui că sunt 3 lucruri pe care le urăști foarte tare: gay-ii, shcolaritzele și industria (asta e din nou imbecila
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]
-
maur, iar , de unde ar fi plecat Vasco da Gamă și Amerigo Vespucci, e o colecție de bibiluri, unele înduioșătoare, altele doar stridente: case acoperite cu faianța colorată, stricate de invazia kitsch a magazinelor de souveniruri. Noroc cu oceanul, care se insinuează mereu în peisaj și compensează pentru urâțenia turismului necontrolat cu iz de Vama Veche. Cu ce aparat ai facut pozele Dragoș? e mult spus aparat... e un Nokia 6280 Mă gindeam eu. Mi-a fost lene să salvez pozele și
Orasul maur. Fara mauri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83003_a_84328]
-
drept "un arsenal inepuizabil al instrumentelor de tortură". Unul din aceste instrumente este, firește, cultura golului interior, care apare uneori desemnat prin termenii de plictis ori spleen, alteori doar difuz în masa textuală ca o ceață a Neantului ce se insinuează pretutindeni. Dar deznădejdea nu e totdeauna absolută. Porțile Neantului, chiar ele, se ornamentează, sugerînd o contrapondere, fie și derivată, a categoriilor productive abhorate, prin intermediul barocului, bizuit pe o dispoziție vitală, stenică. Sînt autori la care mecanismele temperamentale funcționează în direcția
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Nu din gelozie sau tristețe își părăsește femeia casa, ci mai mult dintr-un capriciu artistic, estetic: nu mai suportă să vadă în fiecare zi de la balcon venirea și plecarea unui bătrîn: "Cu fiecare nouă dimineață în sufletul meu se insinua o tristețe copleșitoare. Și totul mi se trăgea de la casa părăsită din colțul străzii. Acolo, un bărbat în vîrstă sosea zilnic în jurul orei nouă, călare pe o bicicletă ruginită pe ale cărei coarne se bălăbăneau agățate două pungi de plastic
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
și viziunea din poemul intitulat apocalipsa de gheață : "mari roți de fum arteziene de hîrtie mîzgălită cu laudă/ pe ecrane enorme soarele vișiniu ca fierea/ pe străzile înțepenite în dezastre/ chipurile amestecate devin arsuri similare/ cînd pe gaura cheii se insinuau vocile de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un singur/ copac de carne."(p. 33) Totul stă, ca în poemele unor Trakl sau Benn, sub semnul continuei înfruntări
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
a lumii de azi, însă nu mai puțin pasibil de interpretări negative, căci pe de o parte pragmatismul și mercantilismul specifice lui homo americanus s-ar părea că restrîng orizontul spiritualității, al creației, iar pe de alta s-ar putea insinua că intervine, tocmai în virtutea unui asemenea climat local "materialist", un interes pur existențial, exprimat de formula latină ubi bene, ibi patria. Dacă prima obiecție se menține, măcar în linii mari, în unele conștiințe oneste (s-ar zice că pentru ele
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
finala Cupei Mondiale de fotbal, desfășurate în 1998 chiar în Franța. Știm cu toții că România a ieșit mult mai devreme din competiție... Marele meci beneficiază și de o cronică scrisă de Paul Goma (personajul) în Libération, în care chiar se insinuează existența unui blat... Altă stranie întîmplare: Autorul poartă după el în călătoria spre Maramureș, un pitic de grădină care seamănă foarte bine cu... Paul Goma, iarăși... Sexul ocupă un loc important în roman. Este binevenită și surprinzătoare descrierea dezinhibată a
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
de deschisă și de tolerantă ar fi emergenta generație de scriitori români, se pare că va mai trece încă ceva vreme pînă să poată fi scrisă cu naturalețe o poveste de iubire homosexuală. Femeile se întîlnesc "între ele" din singurătate, insinuează numeroase dintre textele volumului; cînd iubitul plecat în străinătate se întoarce, cuplul se sparge (vezi XXXV. Mania vitezei). Mult mai reușite sînt textele în care Mira Feticu construiește un dialog de perspective, cum este XXXI. Bătrîna doamnă, probabil unul dintre
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
și cu sufletul...". E o îndrăzneală la Cimpoeșu de a sări peste bariere, intuind discontinuități psihice, în concurență cu faimoase scrieri europene, care patrulează terenuri similare. "E sigur că printre nenumăratele vise care ne colindă de-a lungul vieții se insinuează fraudulos și anonim visul propriei noastre morți, cel care ni se va împlini la urmă de tot, iar grefierul crezu cu toată convingerea că se află în fața împlinirii acelui vis neștiut". Oamenii se lăsau dirijați de prevestiri și superstiții, de
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
plăcerilor, al cedărilor, al iluziilor și căderilor, al sentimentului unicității și intensității clipei. Dansul are un ritm continuu și sacadat, dar și ruperi învolburate. Tăcerile protagoniștilor sînt capcane pentru liniștea spectatorilor. Jazz-ul, șoaptele unor voci ale anilor 30' se insinuează de peste tot. Jazz și sex. Și jocul calculat și minunat al actorilor. În această ștafetă a păcatului este împrumutat, de fiecare dată, un element de costum, de regulă materialul (o stofă elegantă, în dungi) care se regăsește, altfel și altfel
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
interesant și bogat, ca totdeauna, în documente zguduitoare. O replică lipsită de o elementară cuviință dă dl Michael Shafir în OBSERVATOR CULTURAL (nr. 146) cronicii semnate în revista 22 de dl Mircea Iorgulescu la cartea Întîlniri la Ierusalim. Dl Shafir insinuează că există martori care cunosc felul în care dl I. se exprima acum cîțiva ani la adresa dnei Monica Lovinescu. Îl ameniță apoi pe dl I. că va divulga împrejurările în care s-a desfăcut colegialitatea lor la "Europa liberă". Încheierea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
răcorea, avînd pe cine să înjure. Acum sîntem într-o situație și mai și! Cu o arestare am împușcat trei iepuri. Unul legat de prețul încălzirii. Al doilea, legat de frigul din apartamente. Vinovat: Dabela (despre care nu vreau să insinuez cîtuși de puțin că ar fi ușă de biserică. Ba dimpotrivă!). Al treilea iepure împușcat, e drept, mai pîrlit, e din turma anticorupției." Cronicarul înțelege unde bate Cornel Nistorescu, totuși ce e mai important, că un personaj corupt a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
la Bacovia, angoasa ni se descoperă coborîtă la stratul primar, la originea ei confuză, emoțional-senzorială, în afara oricărui aparat explicativ. Neîndoios, partitura e a unui "final de partidă", însă pe cont propriu. În absența unei armături idealiste, apocalipsa e perfid discretă, insinuată în prozaicele ritualuri habituale aidoma unei igrasii: "plînsul fără lacrimi e la ordinea zilei/ întins pe spate îl aud cu o voluptate care-mi deschide/ venele simt nebunia cum ridică grinzile și sparge/ geamurile acum totul se vede și plimbărețul
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
am fixat pentru cronica de față și altul, poate mai sporit în expresivitate, Culise și scenă, dar nu atât de util pentru austeritatea și emblema statuară a ediției. A doua motivare se susține pe argumentele sublimate: "Cu ce drept ne insinuăm în viața intimă a unor uriași, care s-au simțit bine lângă niște făpturi obișnuite?", continuând pe ideea inutilității amestecului într-o dispunere de viață, perfect asumată și cu nimic dăunătoare "rosturilor celor din jurul său". Volumul cuprinde în structura sa
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
în ultimul rînd, teatral, al tipului de relații, modificat, care se naște în acest context. Colonelul este fără îndoială reprezentantul puterii, al ordinii și ierarhiei armate. Dar este, totodată, și singurul bărbat printre cele șase femei. Iubirea și adorația se insinuează, firesc, în text, încălzindu-i registrul poetic, exploatîndu-l mai îndelung într-o atmosferă cazonă mult mai hazlie sau mai ridicolă pentru pacientele-soldați, asta și pentru faptul că armata nu este cel mai feminin atribut al experiențelor traversate, într-o viață
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
negre din cutia toracică a zmeului sur de văgăună? Scrie Eliade despre așa ceva? Poate Delumeau? Cum îi pot fi atribuite Animicștiutorului (ce mai nume!) „numeroase vorbe de înțelepciune"? Hasmațuchi, se știe bine, e un ingredient culinar francez. Ce vrea să insinueze autorul? Iar în ceea ce privește descrierea Tărâmului Celălalt de sub arcul carpatin, bănuiesc un plagiat după Jules Verne (Călătorie spre centrul Pământului, Ed. Ion Creangă, p. 314, traducere de Gellu Naum). Pretinsul savant se sprijină pe comunicările congresului internațional cu tema „Zmeul, contemporanul
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
în interviul din FLACĂRA pe februarie. Are și libertatea reversul ei. Cunoscutul actor nu se înșeală. Mai ales dacă ne gîndim cam în ce a constat în primul rînd libertatea de exprimare din arta de după 1989: pornografie. Nu vrem să insinuăm nimic. Dar puține alte "cuceriri" ale libertății cuvîntului, imaginii ori a sunetului din deceniul postcomunist sînt la fel de evidente ca trivialitățile de limbaj (artistic, în general). Păcat. Spre meritul lui Șt. Iordache el a reușit să fie un Humbert deloc trivial
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
În zorii zilei va fi brumă/ Și păsările nu vor mai zbura." Cu accente mai jubilative: "Dați bice cailor, băieți! / «nu mai e mult până departe»!/ Să trecem dincolo de moarte/ cu ale noastre șapte vieți." Numai că, succedând armoniilor, se insinuează aceea care va stăpâni mai apoi, tăcerea: "Adâncă liniște urmează./ Pune urechea și ascultă/ că a-nceput tăcere multă/ și-abia trecurăm de amiază.// Dar ziua s-a făcut mai scurtă/ și nu se vede nici o rază/ Adâncă liniște urmează
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
aproape isterorid pro-N.A.T.O. înseamnă cel puțin cecitate politică. Lucru cu atât mai surprinzător cu cât între corifeii antonescianismului se numără câțiva dintre marii lingăi ai ceaușismului, comuniști pur-sânge care te-ar fi sfâșiat dac-ai fi insinuat că naționalismul lor grețos nu e decât o varietate de fascism. Iată că democrația originală românească verifică faimoasa aserțiune a lui Spinoza, conform căreia �extremele se ating". A face pe prostul convins că nu există deștept mai mare decât tine
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
din partea relației de rudenie și se bazau cu adevărat pe principiul contractului - un contract între persoane libere. într-un fel, îl reciteam pe Rousseau, cu al său Contract social... Iată, deci, cum se înscria istoria în structurile tradiționale... Ea se insinuează, fiindcă e repetată în fiecare an, contractul social e reînnoit an de an, se reactualizează, și tocmai acest lucru contribuie la asigurarea vitalității sale... Bineînțeles, aveam de observat și altceva, cu totul diferit. în 1970, ne aflam sub regim comunist
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
figurativă și memoria narativă. Dacă Muzeul a fost recuperat, Biblioteca a murit asemenea străbunicii sale din Alexandria. Și în acest context, expozițiile consacrate în ultimii ani obiectualității Cărții au oferit imaginea gravă a ceremonialurilor comemorative. În discursul artistic s-au insinuat infoliul cernit, obiectul bituminos, fila rătăcită și textul masacrat. Jubilația, jocul, comentariul liber sau subtilele glose borgesiene, prezențe invariabile în orice acțiune pe marginea Cărții-obiect, au devenit, pentru o clipă, denunț, strigăt și avertisment. Sculptura pre-apocalipsei În momentele ei depline
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]