652 matches
-
o căutare a luminii în tunel, o tânjire după destindere și grație. Acest episod e așadar un pisc al literaturii germane. Opinia că TM e doar exterior strălucit, un virtuoz al declamației narative nu e valabilă pentru că se bizuie pe insinuarea că scriitorul nu tresare la suferință și că simulează doar atașamentul. Aproape de moarte Se putea adăuga la episodul din Iosif și frații săi și alte file unde e descrisă anxietatea în fața amenințării fatale. Am pomenit în treacăt panica pe care
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Iar alături de epica imaginii, de mistica subînțeleasă a formelor și de contrastele spectaculoase ale paginii în sine (alb-negru, cald - rece, argintiu - ocru auriu), textul Aureliei Mocanu, scris într-o prelungă șoaptă clamoroasă, pe un ton în care efuziunea lirică și insinuarea esoterică se unesc spre a țese văluri de penumbre în jurul unui mister abia penetrat, este el însuși o componentă a jocului, imponderabil și voluptuos în același timp, pe care Ilfoveanu îl regizează cu o mare energie lăuntrică și cu o
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
dușmănesc// Și o să dorești să lingușești cu porumbei piețele/ Să te învețe un singur adevăr din istoria amurgului măcar/ Iar toamnelor sterpe ucide-le/ Cînd o să pricepi - fercheșul vierme de dar" (Viermele). Nu mai puțin caracteristică se prezintă apocalipsa cotidianului, insinuare a absurdului în cutele cele mai familiare ale vieții, între micile gesturi și întîmplări, magnetic atrase de caricatură: "Pe drum se aude trecînd căruța/ cu pepeni/ ca o groapă comună a capetelor" (Încăperea). Ori: "Prin sertar îmi căutam ideile/ Piticii
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
semnalează o lectură ironică; citatul din Neculce poate indica un sincer efort al autorului de a atenua greutatea unei acuzații (e vorba de suspiciunea unui asasinat), dar e cel puțin la fel de posibil a-i atribui intenția ironică de a sublinia insinuarea. într-o acumulare cu evidentă intenție glumeață și parodică - la Creangă - , cam apare ca unul din elementele excesului de bîrfe și aluzii incerte: "îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa (...)" (finalul la Povestea
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
că adversarii lui H.-R. Patapievici sunt xenofobi și antisemiți, în virtutea originii etnice complexe a autorului. Cum ar acționa Ion Bogdan Lefter în fața unei astfel de ipoteze, nu neapărat sci-fi? N-ar cădea în ridicol tot eșafodajul de supoziții și insinuări deloc inocente referitoare la persoana și ideile lui H.-R. Patapievici? Observ că eu însumi încep să alunec pe panta sterilă unde s-au baricadat deja câțiva dintre oameni pentru care am suficientă stimă pentru a nu-i cruța. în
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
există oare/ persoana care poate să spună "îmi pasă, George!"". Textul nu rămîne un simplu colaj, pentru că îl destructurează comentariile subiective și deraierile ficționale: monotonia unui limbaj (autenticitatea mesajelor în ton patetic sau cinic, în notă Kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă: limbajul e barochizat de jocul de cuvinte și mai ales de complicarea sintactică, adesea și de perturbarea ordinii temporale (din păcate, spațiul nu permite reproducerea unor
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
cu mătura pe o scenă pe care nu s-a cocoțat bine. A doua presupoziție, la fel de urîtă, se citește printre rîndurile articolelor semnate de dnii Adrian Miroiu și Gabriel Andreescu. Acesta din urmă, specializat de la o vreme în afirmații și insinuări calomnioase, nu merită ni cet excčs d'honneur, ni cette indignité. E pur și simplu odios și ar trebui lăsat să-și consume de unul singur veninul. Dl Miroiu e, cel puțin, clar în privința corectitudinii politice pe care Observatorul ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
său a trecut de două ori) ca... legionar și pe noi ne amenință cu "pensionarea" că l-am "introdus" la FE! În România literară, Vasile Băran îl atacă pe Tănase (și pe noi). Mai înainte Lăncrănjan îl atacase pe Manolescu (insinuări cu Rodica Iulian), iar în Luceafărul un "colocviu" de "critici" în frunte cu Ungheanu, la fel". Acțiunea cozilor de topor poate căpăta o alură detectivistică, de avangardă a vizitelor Securității: "Cornel Popescu (de la Cartea Românească) a fost în vizită la
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
papanași", adică indivizi care concep mersul lumii în termenii tribalității de care nu vrem să ne despărțim. Locuim într-un sat mare, guvernat de legi laxe, de care ne folosim după bunul plac. Ierarhii, valori, prestigii se prăbușesc sub asaltul insinuărilor și lingușelilor menite nu să te înalțe, ci să te coboare. Dincolo de orice abordare cu, să zicem, "nea Cornele" (fie că e vorba de politicianul Vadim sau de antrenorul Dinu) se află un "Las-o mai moale, că știm noi
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
a-i reprezenta în treburile murdare ale politicii, chipul peremistei îți sugera că e mai bine să taci, pentru că s-ar putea s-o și încasezi. Posesoarea unei voci tunătoare, ea nu aducea probe, dar te acoperea urgent sub flegma insinuărilor, anexându-te unor comploturi internaționale, fixându-te, ca-ntr-un insectar, în cele mai tembele teorii ale conspirației. Lecturile adânci din Alcibiade, combinate cu experiența de "lucrător" în justiția lui Ceaușescu, i-au conferit o inflexibilitate de macara și-un
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
Formele verbale construite cu conjuncția să ca element introductiv al unei completive sau subiective (poa' să, tre' să) au mai puțin autonomie decît combinațiile cu că: las'că devine o marcă discursivă, un conector pragmatic, în care suspensia subordonatei produce insinuări și subînțelesuri - las' că (vezi tu...) - , iar cre'că e folosit cu destulă ușurință în construcții eliptice: Vine? - Cre'că (da)! Pentru tre' și poa' folosirea trunchiată este de semnalat și pentru că este posibilă interpretarea ei ca particularitate a clasei
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
mai elogios. Cunoaștem prea bine fenomenul. Există scriitori (și deloc puțini, am zice chiar: legiune) care își imaginează că ei sînt cei ce au dreptul de a-și alege cronicarii și nu invers. Oferirea unei cărți devine nu o dată prilejul insinuării unei prezumate obligații. La noi e încă foarte înrădăcinată mentalitatea, de iz provincial, cum că actul critic ar fi unul ancilar. O altă mostră de conduită anticritică o alcătuiește echivalarea criticii neconvenabile (mai ales a celei consacrate aspectelor etice) cu
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
-și mențină influența. Chiar instituții mai neînsemnate ar fi făcut la fel. De ce să fi acceptat securiștii să se călugărească în masă, când profiturile și inimaginabilele avantaje abia începeau să sporească în noile condiții? Amestecând în doze alchimice servilismul și insinuarea, bonomia și amenințarea, securiștii au devenit indispensabili noilor potentați, într-un grad mai mare chiar decât îi fuseseră lui Ceaușescu. Ceaușescu avea - nu doar teoretic - pe lângă serviciile secrete, o armată gata să tragă în populație (a și tras), avea o
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
inspirație, Mădălin Voicu a lăsat-o mai moale, admițând că dacă el și ai săi nu vor fi forțați "să ia lumină" la malul mării, totul e O.K. Biruit de argumentele preopinenților, dl Voicu n-a mai reacționat la insinuarea rasistă a lui Păunescu ("Cine v-a civilizat?"), după cum n-a reacționat nici la suburbana lui sudalmă. Ceea ce s-a văzut cu ochiul limpede e gradul de decădere al politicului în România. Pe acest fundal, Păunescu făcea figură de liberal
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
vectori și în mai multe planuri, el implică și culoarea în strategiile expresive ale sculpturii și,pînă la un punct, recurge chiar la un camuflaj al materialului sub volubilitatea directă a tonului cromatic. Și pentru că tot am adus în discuție insinuarea unui alt element pe traseul discursiv al lemnului, și anume culoarea, cel care duce procedeul pînă la nivel de colaj sau, mai exact, de centru dur al unei structuri spațiale care, dimpotrivă, mizează pe grație și pe o anumită capacitate
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
fi atât de contraproductivă, directorul „Evenimentului zilei” demască un potențial pericol public. Ca patron de gazete, ca realizator de emisiuni de televiziune, Mircea Dinescu ar profita, se spune printre rânduri, de poziția de membru al C.N.S.A.S. E doar o insinuare, iar Cornel Nistorescu e suficient de abil să nu cadă în prăpastia propriilor fantasme, atenuându-și acuza: „Nu vreau să spun că Mircea Dinescu a făcut ceva din toate acestea. Chiar îl cred de bună credință. Dar, teoretic, el poate
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
spațiul sacru al Sarmizegetusei, unde amintirea strămoșilor ne apără de orice fel de alunecare în păcat. Dacă directorul „Evenimentului zilei” chiar are poftă să se războiască cu profitorii informațiilor din dosarele Securității știe foarte bine unde-i poate găsi. Apogeul insinuărilor e atins, însă, în clipa în care această harababură conspirativă sunt atrași alți doi membri marcanți ai C.N.S.A.S., Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Dacă Dinescu e suspect din oficiu, fiind un fel de claun nebun ce-ar trebui
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
ei arată, în fapt, centrul de interes al celor mai multe dintre rapoartele către Europa Liberă - Ceaușescu și construirea în jurul acestuia a unui cult al personalității, cuprinzînd absolut orice putea produce închipuirea dictatorială - volume omagiale, portrete flatante făcute de pictori în vogă, insinuarea într-o filiație istorică a marilor conducători, rescrierea trecutului revoluționar, insistența pe politica de independență față de Moscova, apoi extinderea cultului asupra familiei (Elena, Nicu) și nepotismul politic. Dar în toate aceste dorințe de mărire Gabanyi vede, cu cîțiva ani buni
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
fluidelor neîmpliniri materiale ale femeii, ale cărei câștiguri, de la distanță se vădesc ciorchine în pregnanța materialității lor, mi-a deschis ochii asupra acestei linii interpretative, specifice lui Ioan Slavici, pe care le-am depistat ușor în succesiunea nostalgiilor ori a insinuărilor, adesea aplicate prin ricoșeu. Tocmai de aceea, consider valoroasă expunerea atâtor memorabile "repere critice" luări de atitudine, cu semnături pregnante în istoria criticii românești. Unele sunt patriarhal robuste, altele insinuatoare în succesive motive de înălțare sau expiație ale scrisului lui
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
mai curând a ițelor de interese, integrate acestei inițieri, cu lecturile acumulate în timp, atentă la capodopere, cu energia care nu contrazice marile rafinamente, dar nici vulnerabilitățile vieții mărunte, găsind la timp resursele care s-o ilumineze spontan, cât și insinuările discrete ale meditațiilor susținute de inteligență, farmec și cultură. O fantezie provocatoare și o intimitate cu marea ceremonie, știind să lege fără fisură viața de cuvântul Evangheliei, frumoasa știință compozițională a lentei acumulări a istoriei de verva citatelor, găsite în
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
și cu atât mai puțin nu cred în „vasta lui capacitate intelectuală”. Dar, la urma urmelor, e o chestie de gust: eu, „editorialist de colțul mesei”, Vadim, „intelectual elocvent”! Dar dacă lucrurile stau așa, îi rog să mă scutească de insinuarea jenantă că m-aș apropia „de tribun” prin ceea ce scriu. S-ar putea ca beneficiarul flatantelor epitete să se supere! Dacă până aici a fost vorba de-o contradicție filologică, de-aici înainte va fi vorba de proces de intenție
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
incontestabile ale mass-media din România, două talente gazetărești formidabile, două personalități seducătoare și expresive chiar când nu ești absolut deloc de-acord cu ele. Nu sunt sigur nici acum c-am înțeles corect pozițiile pe care, printre țipete, incriminări reciproce, insinuări, luări în tărbacă, vagi amenințări — ce mai, un triumf al stilului „hodoronc-tronc” — păreau să le susțină cei doi favoriți ai mei. Am să încerc, totuși, să deslușesc, dincolo de acutele dinesciene și de șarjele fonice popesciene niscaiva idei. În esență, Cristian
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
un act de trădare? Dar la canalul de televiziune "Duna"? Pun aceste întrebări pentru că prea mulți dintre oamenii care se ocupă de siguranța noastră s-au blocat în mentalitatea din vremea războiului rece. Câtă vreme dl Timofte rămâne în zona insinuărilor, putem crede orice. Chiar dacă Europa spre care ne îndreptăm e plină de posturi de televiziune cu dublă sau multiplă coordonare națională (de la "Euronews" la "Arte" și la "Cherry", acesta din urmă un simpatic canal de muzică româno-maghiar), dl Timofte pare
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
pe cât de diferite ca tonalitate, pe atât de percutante ca impact asupra cititorului. Este vorba de culegerea de eseuri sportive Manifestul fotbalist de Traian Ungureanu și de romanul Evanghelia după Arańa de Nicolae Strâmbeanu, ambele găzduite de Humanitas. Cât despre insinuarea conform căreia editurile bucureștene publică numai bucureșteni, invitând la tribalizare editorială de-a lungul și de-a latul României, argumentul cade dacă ne uităm la buletinul sau domiciliul lui Șerban Foarță, Gheorghe Crăciun, Robert Șerban, Nicolae Strâmbeanu sau Marius Oprea
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
patentați, băbuțe anemice ori bugetari flasci au introdus în precarul lor bagaj lingvistic vocabula "nereprezentativ" îi dezvăluie sursa: e arma, ultima, scoasă la luptă de așii dezinformării ce continuă să lucreze prin rețelele deja clasicizate: bârfa pe banca din fața blocului, insinuarea prin televiziune, vorba piezișă aruncată la colț de stradă. Teama de schimbare a unei populații îmbătrânite, resemnată cu propria ei paralizie, s-a regăsit, ca într-un ultim suspin expiator, în acest cuvânt. Într-adevăr, Băsescu pare să fie cu
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]