3 matches
-
le impună limite, se instaurează anarhia și fiecare își urmează propriul interes, orice acțiune comună fiind imposibilă. Această observație l-a condus pe Hobbes la o viziune pesimistă asupra naturii umane. El a văzut omul natural ca pe un animal insociabil și violent (homo homini lupus), dominat de pasiuni brutale care îi fixează scopurile, pe care le atinge prin forță și viclenie. Reflecția asupra condiției naturale a umanității l-a condus pe Hobbes la formularea ipotezei că nașterea societății nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
situație naturală în care suveranitatea apare ca unica soluție rațională pentru asigurarea păcii și a securității. Pentru Hobbes, situația originală sau "condiția naturală a umanității" este o stare precară de insecuritate și anarhie (bellum omnium contra omnes), determinată de natura insociabilă a individului uman. Instituirea suveranității este rezultatul unei alegeri raționale în care cooperarea nu este rezultatul sociabilității, ci al tendinței naturale a individului egoist către maximizarea interesului propriu. Singurul mod de a crea o asemenea putere comună, capabilă să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în respectarea "principiului contradicției", nu în suprimarea lui. Această posibilitate este reprezentată de opoziția recesivă și se aplică la aspectele generale ale lucrurilor. Să luăm un exemplu. Individualul și generalul, dacă ar fi contradictorii, s-ar exclude, ar fi radical insociabili. Experiența ne confirmă că individualul și generalul coexistă necesar în orice lucru, se întrețes, se întrepătrund perfect, fără ca unul sau altul să piardă prin aceasta caracterul său inițial. Individualul și generalul nu sînt termeni contradictorii, fiindcă: a) amîndoi sînt termeni
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]