413 matches
-
clientelar în instituții fictive, în proiecte mimetice, născute din semidoctism și complexe culturale netratate la vreme, în care Cântarea României renaște sub înfățișarea noilor ofensive ale culturii de masă, un amestec bizar de americanism periferic, de manelism interlop și de insolență analfabeto-narcomană, în care oamenii de afaceri sînt complet dezorientați în relația cu bunurile simbolice și cad victimă impostorilor de tot felul și nenumăraților colportori de falsuri, în care fosile ale proletcultismului și tot felul de specialiști improvizați sînt consultați cu
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
sălbăticiei. Societatea românească, perfect secționată în două, a devenit fie paradisul opulenței desfrânate (pentru cam jumătate de procent din populație), fie comuna primitivă, pentru restul. Partea ciudată e că ambele sunt egal de neplăcute la privit, deși din motive diferite. Insolența bogăției unor români e întrecută doar de disperarea sărăciei ce i-a prins în menghină pe ceilalți. Nimic mai respingător, ca spectacol al degradării umane, decât certurile cotidiene iradiind din mediul eminamente dubios al fotbalului spre sferele marii corupții. După cum
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
a termenului pertinență, într-un fel de formulă de politețe neobișnuită, căreia i se atribuie sensul "cu respect". E ușor de reconstituit și calea pe care s-a ajuns la abuz: pornindu-se de la corespondentul negativ - impertinență, echivalat cu "obrăznicie; insolență, nerușinare" (DEX 1996), s-a refăcut, prin analogie, un termen pozitiv. Sensurile pe care le au în română adjectivul pertinent și substantivul pertinență sînt însă doar cele cunoscute: pertinent este lucrul "care se potrivește exact obiectului despre care este vorba
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
ne devasta cămara, spre a ne masacra în dormitoare. Poliția, justiția veghează. Iar când eternii cârtitori au clamat că directorul Bibliotecii Naționale nu era măcar vinovat - ceea ce este exclus - am priceput cât de jos a căzut opoziția, aceea care cu insolență, imprudență, și deocamdată cu impunitate, a rupt-o definitiv cu comunismul. O dată ce cu cătușe au fost purtați Gheorghe Brătianu, Mircea Vulcănescu, doctorul Voiculescu o tradiție există și sunt îndreptățite speranțe că asemenea umiliri de intelectuali vor continua, spre încântarea maselor
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
vremea aceea, literatura (română, fără-ndoială!) - cu toate avatarurile ei - a menținut creația la o cotă care s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul supără; mai degrabă trezește. Scriitorii de acum probează stări (adesea) asimptotice. Mărturisirile unora sunt exuvii, iar gândul nerostit din jenă îl țin încă sub lacăt. Exceptându-i pe
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
proiectează nefavorabil pe cadranul percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El încearcă o terapeutică, îndemnîndu-l pe celălalt la cunoașterea de sine împotriva oricăror convenții”. Din punct de vedere psihologic, Traian Ștef distinge două ramuri ale ridicolului, una beningnă, alta malignă: „În primul caz omul încearcă să iasă din
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
și de orice fel: "...ne-au răsturnat în lumea lui Balzac, anii '30, sub domnia lui Louis-Phillipe, burghezia, în sfârșit liberată, pune laba pe instituții și mai ales pe prestigiu, pe prestigii Ce energii, ce invenții sociale și financiare, ce insolență socială, ce junglă, în sfârșit o junglă, mustoasă, colorată, plină de culori și de țipete, cu reguli ascunse, teribile în tot haosul aparent..." În Clujul post-decembrist, personajele din Voința de putere navighează cu predilecție între mediile presei și Universitate, cu
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
biserică, în administrație despre care am afla lucruri înspăimântătoare. Dacă Radu Timofte înțelege să fie, până dincolo de limita rațiunii, apărătorul lor, îl privește. Dar nu înțeleg cum de n-a fost demis în următorul minut în care-a avut enorma insolență de-a trimite scrisoarea prin care refuză, în numele "legalității" de partid, să aplice legea: legea votată de parlament, în care se spune limpede că proprietarul de drept al arhivelor Securității devine CNSAS, și legea morală pur și simplu. E drept
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
școală, sărbătorind, cu fiecare ocazie, racolarea cîte unui prozelit. Originalitatea lui e dictatorială, sacrosanctă. Orgoliul lui, cu cît e mai profund, cu atît mai mult roade, ca unul dintre acei acizi ce curăță rana, devorînd însă țesuturile, ori ca o insolență a vanității îmbrăcată în haine de sărbătoare. Oglindă prea apropiată, în care nu vede altceva decît pe el însuși, misionarul a ocupat mare parte dintre fotoliile de protocol ale muzicii savante, de la cele ale unui Leoninus și Perotinus, pînă la
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
de aceeași culoare - verde parcă. Toate, însă, de drept. Aflai că sunt ale unui prieten care i le lăsase în custodie. - Dacă îți trebuie vreo carte, ți-o împrumut, condescinse prozatorul. - Nu împrumut cărți decât de la proprietarul lor, răspunsesem cu insolența tinereții. - Ai dreptate, acceptase romancierul. într-o altă încăpere, pe un alt perete trona un mare portret al lui Eminescu, în culori roz-albastre și postură de luceafăr, iar sub acesta se afla o candelă aprinsă. - E de Grant, ne comunicase
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
de agregare (s.a.), dandysmul presupune segregarea (s.a.). Nu să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici și să nu fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență" (p. 55; vezi și p. 237). Combinație de eseistică (la limita prozei) și istorie (literară), Dandysmul. O istorie este o carte superbă și o pledoarie indirectă pentru dreptul de a fi diferit de ceilalți. Alteritatea poate irita, poate șoca, poate
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
poezie la ora actuală). La antipodul irepresibilei expansiuni pe care o vădește "Nicolae Magnificul", Lucian Vasiliu ilustrează o retragere, un reflux intimizant. D-sa trece pe portativul avangardist poezia delicată a lucrurilor, ŕ la Petre Stoica. Rezultă un melanj de insolențe și timidități, de avînturi și căderi în sine, conturînd fizionomia unui sentimental și introspectiv ce-a apucat, în mod imprevizibil, pe calea hazardului: "stam pe o bancă în parc miram lumea dansam puțin cu cîte o femeie/ întrețineam public noțiunea
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
de metafora insolită și rupturile discursive, dând un ușor aer ermetic poemelor propuse “traducerii”. O stare de tensiune abia comprimată, care e și a simțurilor aprinse, pare canalizată spre alambicuri verbale chemate parcă să le atenueze, cu apeluri la mici insolențe jucate (“Dragul meu semen numărul 1, / azi nu te primesc în pat / pentru că plouă / și vreau să-mi spăl adresa / și sângele / azvârlit în obraz”) ori la grafii ușor prețioase, ce decorativizează încordarea organică (“sunt prea mulți tauri fără drepturi
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de tămâiere a Geniului nostru tutelar." Puțini intelectuali din Basarabia - îi avem în vedere pe cei care își fac cunoscute opiniile prin intermediul presei - sunt capabili să judece cu atâta luciditate și dezinvoltură (o dezinvoltură respectuoasă, lipsită de orice urmă de insolență) mecanismul falsificării lui Eminescu printr-o omagiere stereotipă. Și mai puțini au, ca Vitalie Ciobanu, talentul literar necesar pentru a descrie comedierea glorificării unui poet genial de către o armată de nulități. De veghe, 24 de ore din 24 Citatul referitor
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
la începutul lui 1995, în România literară, un articol pe această temă, intitulat Spălarea cu furtunul a statuii lui Eminescu). Au existat însă în Dilema și luări de atitudine care au atras imediat atenția prin negativismul lor pueril și prin insolență. Ele au provocat scandal și i-au adus în prim-plan pe câțiva necunoscuți: Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu, T. O. Bobe și Cristian Preda (probabil exact așa cum își doriseră ei). Inițiatorul întregii agitații, Cezar Paul-Bădescu, a înțeles că, odată cu stingerea
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
sublimate. Nu mă deranjează strip-tease-ul verbal dintre blocuri pentru că ar veni în contradicție cu cine știe ce reflecție morală (asta-i treaba poliției), ci pentru că o parte din energia investită aici n-a slujit în nici un fel argumentării (nu justificării) acestei investiții. Insolență, O.K., dar nu oarbă și cerșetoare, ci în numele unei idei care să o ghideze, să o glorifice și să o stimuleze. Blocajul, de pildă, în descrierea obsesiv-repetitivă a dedesubtului erotic nu numai că nu favorizează, dar chiar compromite cunoașterea
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
24 februarie 1882 Eminescu îi scria cu injurii la adresa lui Caragiale ("pelița cea obraznică a acestui nemernic") și îi promitea "i le voi cere eu. Tu nu mai ai a împărți nici în clin, nici în mînecă cu el și după insolența purtării sale din urmă cel mai demn lucru e să nu-l mai primești". Să se fi petrecut episodul amoros cu Iuliu Roșca (vag dramaturg, cu o piesă reprezentată la Naționalul bucureștean, și frecventator al Junimei bucureștene), care anunță că
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
de I.C. Brătianu în articolul Ce am voit și ce voim, publicat în 1864 în Românul. Descoperind spectacolul "sublim" al libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toată ființa. Analiștii ce s-au grăbit să diagnosticheze "ferocele antiliberalism eminescian", ignoră faptul
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
la expoziție la două-trei zile. Acolo am dat peste Gherasim Luca. Cu totul altul. Aveam în față doi reprezentanți de frunte ai suprarealismului românesc și, confundînd mișcarea cu scandalul ce-i însoțise manifestările, mă credeam pe un vulcan din care insolențele urmau să țîșnească cînd te așteptai mai puțin. Am stat inutil, la pîndă. Rareori am avut o convorbire mai destinsă, mai încrezătoare, mai pașnică decît cu ei doi, politicoși ca niște lorzi delicați ce înlocuiau morga cu finețea minții și
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
acultural și mai frivol, mai înclinat să-l glorifice pe un fotbalist decât pe un om de bibliotecă. Chiar și publicul restrâns format din specialiști în literatură este azi mai sensibil la cărțile care șochează prin ceva - fie și prin insolență -, decât la lucrările de sinteză. Dar principala responsabilitate revine lui Dumitru Micu însuși, cu mentalitatea lui de proletar al cercetării literaturii. El este atât de preocupat de străbaterea unor spații literare vaste, printr-o înaintare silnică, epuizantă, încât nu mai
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
chiar dacă ar fi lipsit, nu ar fi afectat cu absolut nimic textul sau valoarea unei cărți în care realmente te cufunzi și te lași condus de mâna prozatorului prin cotloanele nostalgice ale unei istorii altfel grave. Nu știu câți îi vor ierta insolența romanului După vânzare, un roman cu aparența unei farse care, poate, abuzează de formula proteică a genului jucându-și destinul pe ultima mână, cum se zice. Pentru un scriitor al cărui talent e pe măsura discreției omului, acest lucru însă
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
străini apatrizi, care au ales numele mișcării lor împotriva artei și societății la întâmplare, dintr-un dicționar. Dada! Mai are cineva idee despre ce e vorba?” Chiar așa: câtă cutezanță la acești aventurieri uitați cu totul! Cu mențiunea, totuși, că insolența lor a schimbat cursul literaturii și artei la fel cum eroismul bărboșilor a schimbat cursul istoriei lumii. Un romancier vânat de Frații Musulmani Alaa-el-Aswany este cel mai cunoscut romancier egiptean. A publicat recent un roman intitulat „Automobil Club Egipt”, a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2756_a_4081]
-
-ne înțelepții în convingerea că, oricum nu mai pot repara ce a fost stricat, așa că mai bine dăm totul la lichidat. (p.69.) Furtul ca protest, politica de stat și strategie de supraviețuire? Doamne ajută! De ce va mira tupeul, obrăznicia, insolență, impertinenta, duplicitatea și perfidia pe care le probează fiecare dintre aleșii noștri? Mai ales tineri. Ceilalți, cei mai în vârstă, fiind bandiții care îi manipulează. (p.167). După un film bun, spectatorii simt instinctiv nevoia de a-și povesti pasajele
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ŞI VEST de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381571_a_382900]
-
regulă? Iar cu doamna Zbihli te rog s-o lași mai încet. A fost într-o vizită scurtă pentru o discuție privată care nu se putea desfășura într-un loc public. Este ok? o luă el la rost iritat de insolența colegei sale. - N-aș vrea s-o iei ca pe o ofensă... - Bine, bine, mergem? - Bine atunci, să mergem... jucă ea sceneta unei femei ce se lasă convinsă greu să-i urmeze îndemnul. Pusese în scenă scenariul pregătit și ratat
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > INSOLENȚA VS. BUNACUVIINȚĂ Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului „Înaintea prăbușirii merge trufia și semeția înaintea căderii.” (Pilde 16,18) Pentru conviețuirea armonioasă în societate, încă din timpuri străvechi s-au impus
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]