186 matches
-
Să-l surprindă. Tot așa și luna. În toate fazele împlinirii ei, în toate formele ei, unele ciudate, stranii, bolnăvicioase, vulnerabile, alteori, plină de forță, de mister, de ludic, cu o vrajă tandră, irezistibilă. Fiecare apariție cheamă alte imagini. Sînt insomniacă, noctambulă. Memoria mea a devenit lunatică. Ea este trezită de chipul lunii și-mi aduce în fața ochilor amprente recente sau nu ale întîmplărilor mele. Lună plină cu halou, un tren, aburii apelor năvălind peste mine, lună plină clară, imensă, suită
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
de mică încât să-i permiți tatălui tău să decidă pentru tine? hm... Naivă. Uneori chiar sunt determinată să cred că ceea ce fac nu fac bine. Nu este vorba de dependență sau de supunere, ci doar de sindromul aripi tăiate. Insomniac? Credeam că sunt singura care la ora asta nu doarme și nici nu (mai) este în oraș. scrie-mi pe mail și-ți dau numărul unui psihoterapeut. aripile tăiate la tinerețe dau în depresie cronică la bătrânețe. e mai ușor
Frumoşii nebuni ai marilor oraşe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82904_a_84229]
-
românește: șampagne... șampignon... șampelizée... Râd, fără să vreau, aprobând, ca și cum altă definiție mai bună nici că se putea... Pe urmă, trenul trecând ca o vijelie de orașul Tours, tânărul se prăvălește din nou în somnul său adânc pe care un insomniac ca mine nu poate decât să-l admire... Loviturile însă pe care le primesc la clătinăturile mai bruște, mă silesc în cele din urmă să mă mut de lângă el și să mă așez pe fotoliul gol, orientat în direcția mersului
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
acest summum, Jonathan Coe a ales o galerie de personaje culte, pline de viață și energie - în general studenți și studente dintr-un campus universitar. Pe locul unde aceștia își completau studiile se va găsi mai târziu o "casă a insomniacilor", cu aceleași personaje care fuseseră tinere. Ca să poată contrapune ironia unei construcții sociale astenice, romancierul îi atribuie medicinistului Gregory Dudden (ce întrerupe replicile celorlalți ca să le poată nota drept factologie pentru următoarele sale lucrări și proiecte) rolul de om-schemă. Chiar
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
șefilor de televiziuni pentru orele nocturne destinate culturii. La originea preferinței stă deobicei teama de rating. Noaptea, cine-l vede? Dar ziua... Poate este și încredințarea acelorași șefi că intelectualii - în care ei identifică audiența exclusivă a emisiunilor culturale - sînt insomniaci. În al doilea rînd, autorii de emisiuni nu sînt totdeauna stăpîni pe emisiunea lor. Există destui trepăduși cu funcții (mai ales la TVR) care au grijă să numere invitații din emisiuni ca să vadă dacă raportul 75%-25% dintre putere și
Culturale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14662_a_15987]
-
ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin - cu disponibilitate sporită - la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necotaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit de rap, de zapp, de... E de tot hazul ambîțul puterii postcomuniste în a-și atribui răsturnarea lui Ceaușescu. Nu numai tropăitorii din "parlamentul" anilor nouăzeci, ai unei țări buimăcite încă de totalitarism răsăritean, dar și, iată, mult mai
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
în mod ideal. Și, deodată, un Jolly-Joker cu niște flenduri în loc de pantaloni, zice cu voce de Alla Pugaciova proiectându-și spre eternitate celebrul Arlekino: - Și-acum, regina muzicii ușoare! Dacă aveți întrebări, trimiteți-le prin SMS... Aghiuță, care este un insomniac, mă împinsese să deschid televizorul! Îl văd pe prietenul Haralampy că sare în picioare, roșu ca un crevete de pe Animal Planet și urlă la mine: - Ai văzut, bade? Nu ți-am ceterat eu că suntem regat? Nici acum nu crezi
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
revoluției, colecționari de decorații, se dovedeau a fi fost spioni încă din copilărie. în așteptarea descoperirii, trădarea plana între ordinea posibilităților și aceea a probabilităților. Cei ce vegheau n-aveau somn. Celor de sub ei, nu li se-ngăduia să doarmă. Insomniaci, zăreau, la picioarele patului, comploturi, conspirații. Asta pe când grămezi de gură-cască rupeau cu delicii din coltucul de pâine, fără să-l denunțe pe brutar. Cu toate că acesta putea otrăvi pâinea cetățeanului, precum medicul prescrie medicamente contraindicate, inginerul sabota proiectarea de hidrocentrale
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
dreams (I) ultimul meu simț e visul cu el voi cerceta Invizibilul și tot ce e secret în inima și în creierul celor ce stau chiar acum treji în rețea cu puterea visului voi trece pe nevăzute printre popoarele de insomniaci care își venerează zeii și nostalgiile cu un like citesc pe peretele lui Octavian Soviany: „Sfârșitul unei lumi nu este niciodată, și nu poate fi niciodată, altceva decât sfârșitul unei iluzii” (René Guenon, „Domnia cantității și semnele vremurilor”) în bucătărie
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
ta să fie puternică, căci cel bun va anunța dreptatea celui bun” am intrat și eu în pântecul unui vis de eliberare înțelegând mai bine ca oricine că lumea obiectivă e tot mai multă ademenire acum stau la mese de insomniaci fiecare cu monitorul său în față fiecare cu viața lui visată adulmec în ceaiul verde Old Beauty aburii unei existențe pierdute a doua mea natură e Sfârșitul pe care îl trag în piept cu încetinitorul până când fumul alb din interior
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
litere - carnea mea va fi cartea altora îmi spun rămas pe gînduri în care sunt tipărite cărți peste cărți - ca și cum celulă cu celulă din trupul meu ar fi prins mucegai într-un anticariat noapte de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
linge fața cu limbile lui de pisică leneșă...] lui gelu iova ceasul bun îmi linge fața cu limbile lui de pisică leneșă adormită pe jumătate ceasul rău mă străpunge cu limbile lui reci și metalice și mai presus de toate insomniace timpul bun mi se pune dulce ca mierea și ca laptele sub limbă și deopotrivă sub pernă timpul rău mă îmbracă-n pămîntul lui negru și aspru de la creștet pînă în tălpi cînd timpul e rău nu mai am nevoie
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
mai degrabă, statutul unei asociații a patronilor de presă, nu a jurnaliștilor." l TRIBUNA nr. 57, ca de obicei, un număr consistent, cu multe cronici și eseuri interesante scrise de Carmen Vlad (De la timp, la temporalitate), Ovidiu Pecican ( Despre tribunul insomniac), Horia Lazăr (Eros, dizidentul), Rodica Marian ș.a., precum și un interviu luat de Claudiu Groza lui Mircea Ghițulescu prilej pentru criticul dramatic să dezaprobe cam pripit munca tinerilor: În ce îi privește pe tinerii regizori, și mă refer la cei sub
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
la sienne en y passant le regard." Diferențe între cele două stiluri există. Dincolo de un fond comun, de manieră și, parțial, de mesaj, Clark&Pougnaud ne oferă un Hopper hybrid, trecut prin artefact. Versus ca omagiu. Iar împrumutul ca dialog (insomniacul de la bar, cel fotografiat, se uită spre privitor), dar și ca monolog. De aceea spuneam că mesajul se menține parțial fiind, practic, vorba de o resemantizare. După splendidul Hommage ŕ Edward Hopper, seria care a obținut în 2000 o mențiune
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
ar întreba vreun vlăstar din blestemata stirpe a veșnicilor nemulțumiți. Adicătelea, de ce să așteptăm cincizeci de ani - lasă că nici nu ni s-a comunicat dacă dezvăluirea va avea loc dimineața sau după amiaza - de ce să ne perpelim, tensionați, isterizați, insomniaci, până în 2055 primăvara/ vara și să nu fim puși în temă năpristan, în două săptămâni, cum inițial ni se promisese? Iată din care motive, omule, ființă perfectibilă prin rațiune și instrucție: pentru că acele informații au chip și pajură, față și
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
scrolling text) - și de umplere a golurilor de emisie - prin expunerea unor pagini de chat, transmise prin SMS. Primele sînt mai ales „dedicații”, adesea de o izbitoare banalitate dulceaga, și apar toată ziua, mai ales pe posturile muzicale; celelalte - intervenții insomniace pe diverse teme - apar noaptea, în pauzele dintre programe. Posturile de televiziune impun unele reguli de continut și de forma (omiterea numerelor de telefon și a indicațiilor publicitare, eliminarea mesajelor în alte limbi, interzicerea unor “cuvinte și expresii neadecvate”, a
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
-i-le în gură, dar la urma urmei era firesc ca lucrurile să se petreacă astfel: Maharajahul era o concrescență de-a mea, un gheb luminos, un halou căruia îi dădusem viață ca o adevărată născătoare. Îl făcusem să fie insomniac, mai exact să arate ca o făptură de umbră, care nu are niciodată nevoie de somn. Când îl întrebam ce face noaptea, îmi răspundea că are un magnet de vreo trei kilograme, cu care capturează visele celor care dorm, așa încât
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Nu spun, Doamne ferește, că activități mai prozaice, dar infinit mai presante, nu le vor fi solicitat prezența, împiedicându-le să ia parte la eveniment. În fond, arta e, cum ne învață esteticienii, desfătarea ceasurilor de liniște, de care aleșii noștri, insomniaci de povara grijilor obștești, nu prea au parte. Spun numai că, oricât de numeroase și de neamânat vor fi fiind trebile ce le umplu agenda cotidiană, inclusiv în zilele de repaos, ei ar fi trebuit să facă măcar un formal
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
Realitatea evreiască" (nr. 136/1 martie 2001) i-a dedicat o pagină (scriitorul s-a născut la 22 ianuarie 1921). Prezența scriitorului s-a făcut simțită în România și după plecarea sa, prin editări și reeditări (Cartea morților, Ed. Albatros, Insomniacii, Ed. Hasefer ș.a.), articole, interviuri, iar la întâlnirea scriitorilor de la Neptun, în 1997, Al. Sever a participat direct. Z. Ornea îl considera "drept unul dintre marii prozatori români de astăzi". în Israel este cunoscut cu al său Inventar al obsesiilor
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
cel controversat, Graham Greene, Sadoveanu, Leskov (autorul celebrei Lady Macbeth din Mțensk, care a inspirat un film la fel de reușit, într-un cadru siberian) ș.a. Orice lectură din scrierile lui Al. Sever, fie ele Eseuri critice, fie masiva Carte a morților, Insomniacii, dacă ne referim la o perioadă mai apropiată, dar și romanele, piesele mai dinainte, te îmbogățește spiritual, simți că te afli "în dialog" cu un înțelept. Așteptăm în continuare noi și noi cărți ale octogenarului și neobositului artist al cuvântului
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
acest an a olimpiadei școlare de limba și literatura română, în calitate de președinte de onoare. Demnitatea nu conferă nici drepturi, nici datorii, dar permite titularului, în caz că nu doarme de-a-n picioarele, să intervină oriunde surprinde deficiențe. Deși de felul meu sînt insomniac, n-am prea avut ocazia să mă amestec, fiindcă totul a mers ca pe roate. Inspectoratul școlar Cluj s-a achitat mai mult decît onorabil de sarcinile lui de gazdă, dl primar Boc a ținut să stea de vorbă cu
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
a unei șovăiri, a unei timidități, a unui simțămînt de irealizare: "Sînt voci în fundal/ nesigure/ precum unele frunze timide/ pe care și lumina le ocolește// sînt disproporții/ între amintiri ce dispar/ și cele încă prea treze/ împerecheate cu miresme insomniace/ în încăperea/ unde mă aflu nedeslușită cu prînzul meu singur/ cuvintele șterg pragul/ și înnoptează/ înainte de a îmbuna/ arcul pereților/ în timp ce trecutul dezvăluie/ o coajă aurie/ ce se vrea rod adevărat" (Fundal). Declarîndu-se cu resignare a fi "un dialog suspendat
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
omul era apartenent al Ideii, nefiind nevoie a o deduce din actul contemplației. Trăia prin Idee și se rostea prin ea. De reținut că somnul este un factor al fisurii ontologice, care avea să distrugă androginia, pe care doar geniul insomniac ar putea-o regenera. După cum rezultă din comentariile a numeroși autori vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul. Aristotel distinge (în Problemata, XXX) două spețe de melancolici: una produsă de umoarea rece (bilă neagră
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
școli, se închid între aceste ore, totul ațipește, orice suflare devine simplu sforăit, ritmic și voluptuos. Totuși, cît de neverosimila și strict literară este o asemenea imagine! Ce lux inaccesibil pare, ce păcat de moarte, într-o lume grăbita, nervoasă, insomniaca, alertă pînă la ultima vlaga de dinaintea finalei epuizări, să dormi în plină zi! Pe de altă parte, știm prea bine că Oblomov e un nefericit, că somnul îl duce departe, spre lumea copilăriei, spre fantasmele nostalgiei sale, ca doarme, așadar
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
Toposul acestei plictiseli este prin excelență interiorul. E drept că Oblomovii de astăzi nu-și mai dorm melancolicul somn de amiază în moliciunea unei sofale, ci mai degrabă într-un colț de stradă sau în parcuri, în vreme ce toți ceilalți, neoblomovienii insomniaci, bîntuie isteric bulevardele, claxonînd în intersecții sau înghesuindu-se în mulțime. Interiorul pare să fi dispărut, absorbit de străzi gălăgioase și aglomerate, pentru care nu mai există nici un ceas mort. Să fi dispărut și plictiseală, si melancolia? Sau să se
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]