54 matches
-
mănunchi razele scurse că printre degete ? Sau prezenta umană, dizolvată-n lumini și penumbre : O siluetă albă coboară tiptil printre arbori buimaci. * Urmează, la un al doilea nivel, “chipul” lucrurilor, ideea lor, suportul lor inteligibil. Ceea ce se contemplă acum, în instantaneitatea intuiției, este sigiliul rațiunii divine din fapturi - bănuit, abia întrezărit, surprins cu bucurie și înfiorare: Cerul atât de senin - de nesuportat. Și noi - numai umbre. Sau: Cu vârfuri spre cer - câte case tot atâtea troițe. În fine, ca o iluminare
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_singuratatea_starea_de_gratie_a_contemplarii_recenzie_la_cartea_strajer_peste_suflete_poezie_grafi.html [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
stat împreună cu ei la masă, luând pâinea, El a binecuvântat-o și, frângând, le-a dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut. Și El S-a făcut nevăzut de la ei”. Stelian Gomboș subliniază frumusețea clipei, instantaneitatea faptului dumnezeiesc: ”Așadar, nu a dispărut, ci S-a unit cu pâinea euharistică, pe care a oferit-o ucenicilor spre hrană, săvârșind astfel, El însuși, prima liturghie Euharistică după Învierea Sa, inaugurând în acest mod și moment celebrarea veșnicei Liturghii
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1442913940.html [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
se considera doar cel care a cules, selectat și prelucrat bancurile (Vlăduțescu). Bancul este paradoxist nu doar ca inteligență, dar și ca atitudine de viață paradoxistă. Scriitorul paradoxist este inteligent, instantaneu și cu simțul umorului. Bancul prin fulminanța inteligenței, prin instantaneitatea ideii și prin umorul sau imanent i se potrivește. Putem spune deci că bancul este o specie literară paradoxistă. Metode de lucru Metoda de lucru este una complexă. Se îmbină cercetarea empirică, analiza, sinteza și investigația meta-analitică metodologiei cercetării, cea
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-zidirea-prin-care-se-ajunge-la-perfectiunea-existentei/ [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
The Sixth International Anthology on Paradoxism. American Research Press, 2011, p. 55). Bancul este paradoxist nu doar ca inteligență, dar și ca atitudine de viață paradoxistă. Scriitorul paradoxist este inteligent, instantaneu și cu simțul umorului. Bancul prin fulminanța inteligenței, prin instantaneitatea ideii și prin umorul sau imanent i se potrivește. Putem spune deci că bancul este o specie literară paradoxistă. Reluând ideea, un banc hipertextual întâlnim la pagina 215 a cărții în discuție. Aici, conform unei scheme elaborate ni se prezintă
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-cine-rade-bancul-ca-specie-paradoxista-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
The Sixth International Anthology on Paradoxism. American Research Press, 2011, p. 55). Bancul este paradoxist nu doar ca inteligență, dar și ca atitudine de viață paradoxistă. Scriitorul paradoxist este inteligent, instantaneu și cu simțul umorului. Bancul prin fulminanța inteligenței, prin instantaneitatea ideii și prin umorul sau imanent i se potrivește. Putem spune deci că bancul este o specie literară paradoxistă. Reluând ideea, un banc hipertextual întâlnim la pagina 215 a cărții în discuție. Aici, conform unei scheme elaborate ni se prezintă
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-cine-rade-bancul-ca-specie-paradoxista-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
Căderea Cortinei de Fier și a Zidului Berlinului, precum și extinderea procesului de integrare europeană în fostele țări comuniste sunt doar câteva evenimente cu o puternică semnificație simbolică. Un nou tip de istorie își face apariția: o istorie a interdependenței, a instantaneității și chiar a fuzionării unor „lumi” ce păreau, până de curând, total independente sau ireconciliabile. Globalizarea oferă o modalitate nouă de a gândi și de a percepe spațiul economic, social și cultural, o nouă modalitate de percepție și raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de domenii” (Raportul Consiliului Național al profesorilor de matematică din S.U.A., Naisbitt, 1989, p. 69). Implicarea tehnologiei informaționale și de comunicație în planul educației este încă un subiect privilegiat al investigațiilor, aflat departe de un consens. Ea a condus la instantaneitate, la reducerea privilegiului informațional, la lărgirea accesului la informație și, nu în ultimul rând, la o mutație de la dictonul Knowledge is power la o altă perspectivă: Shared knowledge is power. Însă odată cu această dezvoltare nu putem să nu sesizăm diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
distincți: cel în care se petrece evenimentul; apoi cel al relatării lui; în fine, cel al difuzării. Exterioară sau secundă, povestirea suprapunea faptului o inteligibilitate. Transmisia hertziană a imaginilor (sau, pentru suportul de hârtie, revoluția telematică), rupând vechile rețele, conjugă instantaneitatea și ubicuitatea. Fabricând evenimentul în același timp cu informația, televiziunea arată că informația face evenimentul, nu invers. Evenimentul nu este faptul însuși, ci faptul așa cum este cunoscut. Sau "reluat". Condiția evenimentului nu este așadar faptul, abstracție lipsită de pertinență, ci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de noi, dotată cu o forță de antrenare planetară. Dematerializarea suporturilor prin înregistrarea electromagnetică? Derealizarea realului exterior. Miniaturizarea aparaturii și a componentelor? Restrângerea majusculelor, reducerea discursurilor logice în micro-relatări. Cadrajul reprezentărilor? Formatare corespondentă reprezentativului. Gros-plan normal? Personalizare normalizată a colectivelor. Instantaneitatea transmisiilor hertziene? Dispariția profunzimii de timp. Descompunerea imaginii în pixeli? Explozie poantilistă a informației. Montaj cut sau în mozaic? Dezarticularea logică a faptelor. Cultura detaliului, a frânturii, a fragmentării, fărâmițarea vechilor dialectici ale totalității, substituirea peste tot a globalului cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Într-un mediu (context) la un moment dat. Pentru a trăi această armonie, care nu e deloc o stare stabilă ori de imobilitate, este mobilizat ansamblul capacităților individului și, În primul rând, acea sensibilitate ce conferă percepției viteză suficientă, chiar instantaneitate. La fel ca În cazul codului budo, procesul intelectual apare ca fiind prea lent și prea sărac, prea filtrat În orientarea sa pentru a fi operațional. Ba este cel care permite unor observatori-participanți atenți să ia deciziile care se impun
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Ea ar putea fi descrisă ca intenție ori atenție, ori privire interioară, ori gând, ori emoție, ori trăire. Mobilul, ținta, „locul“ ori „timpul“ „acțiunilor“ interioare constituie reperele ori centrulacestui tip de mișcare. „Viteza gândului“, a trăirii îi conferă mișcării sufletului instantaneitate, spontaneitate. Corpul ne-material sau i-materialal îngerului nu ar putea fi, de aceea, decât circular, având formă sferică. Și aceasta pentru că, interior, îngerul nu face altceva decât să îl laude pe Domnul, bucurându-se de El și împlinind voia Lui
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și imprevizibilitatea reluării legăturii cu Unul. Prin memorie, legăturile multiplului desprins de Unul vor crea iluzia stabilității, a continuității, a „realității obiective“. Această dublare, ca încercare de (supra)impunere a ceea ce a fost în detrimentul lui a fi, refuză, de fapt, instantaneitatea și irepetabilitatea prezenței pure. Dacă doresc să fiu același, păstrându-mi identitatea, în momentul imediat următor, mai degrabă decât să nu fiu (același), înseamnă că mă agăț, prin memorie, de imaginea a ceea ce am fost și sunt acum, dorind să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
acestea pot duce mai degrabă la degenerări decît la progrese. 1.2. SISTEME ȘI SISTEMICĂ Ultimele decenii ne-au modificat radical modul de viață. Ceea ce ne marchează profund și ne dezechilibrează este ritmul, viteza transformărilor. În economie, ea vizează, practic, instantaneitatea. Aceste schimbări aduc cu sine un nou mod de percepție a lumii, o nouă abordare, care este una sistemică. Abordarea sistemică reprezintă o încercare de armonizare și de unificare a cunoștințelor, a științelor, oferind o viziune globală, holistică, deci cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
autor: ""Paradigma" oricărei scriituri posibile rămâne, pentru Cantemir, Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât reproduce un model sacru, oricare scriitură deține posibilitatea de a desfășura în discurs instantaneitatea unei intuiții originare. Prin acest sentiment de sacralitate a scrierii, Cantemir se menține în sfera unei civilizații a caligrafiei, mai precis a hierografiei, pe care invenția tiparului și reproducerea mecanică a textului o vor anula"5. Preocupările de mai târziu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ce ne va marca în mod fundamental existența. În profunzime, chiar raportul nostru cu spațiul și cu timpul va fi modificat. Încet-încet, ele își vor vădi relativitatea, în sensul că vor fi abolite în profitul unei singure dimensiuni, spațio-temporalitatea sau instantaneitatea virtuală. Triumful numericului, al Internetului, al cyberspațiului face să apară sub ochii noștri un al șaselea continent, un tărîm virtual, guvernat de instantaneitate. Spre acest continent deteritorializat emigrează astăzi mai toate activitățile umane: comerț, finanțe, comunicații, cultură, artă etc., într-
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
își vor vădi relativitatea, în sensul că vor fi abolite în profitul unei singure dimensiuni, spațio-temporalitatea sau instantaneitatea virtuală. Triumful numericului, al Internetului, al cyberspațiului face să apară sub ochii noștri un al șaselea continent, un tărîm virtual, guvernat de instantaneitate. Spre acest continent deteritorializat emigrează astăzi mai toate activitățile umane: comerț, finanțe, comunicații, cultură, artă etc., într-o dezordine redutabilă și într-un ritm ce se accelerează pe măsura progresului tehnologic. Dar acest continent numeric e o "junglă" plină de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
datorită inadaptării la logica trimfalistă a unei piețe pe care totul părea să devină posibil. Distincția dintre muncă și capital de diluase, creșterea părea nelimitată, profiturile depășeau orice închipuire, spațiul nu mai era o problemă, viteza limită în economie viza instantaneitatea, Internetul devenise un nou "tărîm al făgăduinței". Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, s-au numit ,,noua economie", care-și căuta între timp o nouă paradigmă. Numai că aceste evenimente se petreceau mai mult în virtual, pluteau
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
ceea ce a ajuns să descrie ca fiind artă nominal abstractă, însă literalistă și teatrală. Aceste opoziții ar fi făcut parte dintr-o serie de alte opoziții abordate în acest eseu, precum opoziția dintre "prezentabilitate" (presentness) și "prezență" (presence) ori dintre "instantaneitate" (instantaneousness) și "durată" (duration) ori dintre "abstracție" (abstraction) și "obiectualitate" (objecthood). Constatând că, datorită gândirii deconstructiviste, avem astăzi parte de o asumare a suspiciunii față de gândirea opozițională în variatele sale forme, criticul american aduce în vedere faptul că însăși minimaliștii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
trădează efortul de anulare a istoriei. "Amețit de oscilația care îl duce când spre înaintare, când spre recurență (memoria), destinatarul ajunge să reducă temporalitatea pentru a nu-i mai considera decât forma pură: cea a unei simultaneități sau a unei instantaneități" (Helbo: 1978, 25). Fraza mai sus citată suprinde plastic reeditarea hipotextului prin hipertext, dar ea este valabilă și pentru repetarea mitului. Blocul temporal. În intertextualitate, lectura devine tabulară, asocierea hipotextului cu hipertextul nu se realizează în afara acestui tip de citire
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
despre el însuși chiar în momentul în care pune la îndoială întreaga suită de calități și proprietăți exterioare conferite de una sau de alta din teoriile filosofice care abordează acest aspect. Cunoașterea de sine este un gen unic prin imediatitatea, instantaneitatea realizării ei ce o sustrage timpului și prin fuzionarea, la fel de atemporală, a obiectului cu subiectul. Ființa cunoscută este înlăuntrul cunoașterii printr-o prezență neînșelătoare dar reală, nu exterioară, ci internă (quadam interiore, non simulata, sed vera presentia).) Din aceea că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
trecut la Que suis-Je moi qui pense, la quid. Atunci s-ar crea un paralogism pentru că am trece de la act ca unică certitudine incontestabilă la calitatea de lucru gînditor sau chiar la îngrădirea substanței ce conferă rezistență unui act căruia instantaneitatea nu-i va obține niciodată consistența. Necesitatea înțelegerii Cogito-ului nu doar ca intuiție ci deopotrivă și ca inferență ar părea să se opună textului din Al II-lea Set de Răspunsuri, unde Descartes insistă asupra faptului că propoziția: Gîndesc deci
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sau y, mai aprinde din cînd în cînd scînteile stinse ale scandalului. Sînt acolo tulburări de import, provocate de scurtcircuitul a două fenomene: decalajul cronologic al fazelor de evoluție culturală pe întreaga planetă și sincronismul tehnic al actualității mondiale, datorat instantaneității transmisiilor. Au existat și în trecut acele fatwa în Orient și atacuri împotriva lui Mahomed în Occident. Noutatea constă în faptul că, odată cu televizoarele, avioanele și telex-urile, exploziile integriste pot eluda suveranitățile naționale. Lumea întreagă devine "Casa Islamului", care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
verticală, degajarea perspectivelor pe orizontală. Ceva apăsător, arzător, lent, care unește elaborarea urmelor, ordonarea faptelor și maturarea semințelor. Ceva laborios, zgrunțuros, incompatibil cu alunecarea semnelor, labilitatea suporturilor, evanescența solurilor și a muncitorilor. Cu soft-ul recepțiilor noastre și facilitățile călătoriilor. Instantaneitatea imagini-sunete și date circulînd cu viteza luminii descurajează căutarea sensului, relaxează tensiunea așteptărilor. E trivial: cînd putem fi în același timp peste tot, nu mai avem chef să mergem nicăieri. În program, se află gram, gramatică, grafie. Școlari sau oameni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
când experiența așteptării era un element al bucuriei, se îndepărtează lăsând locul unei culturi a nerăbdării și a satisfacerii imediate a dorințelor. „Fac o fotografie: o văd, o transmit, o șterg din memoria aparatului”: plăcerea se conjugă aici cu experiența instantaneității. În civilizația hipermomentului, serviciile livrate în termen de 24 de ore sau de o oră se înmulțesc, proporția călătoriilor decise în ultima clipă și a rezervărilor târzii crește: este vremea așteptării zero, a lui „ce vreau, când vreau și unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vreau și unde vreau”, turbo-consumatorul pretinzând să obțină totul, imediat, în orice zi, în orice moment. În vreme ce ofertele și cererile în timp real proliferează, homo consumans devine alergic la cea mai mică întârziere, devorat cum este de timpul comprimat, de instantaneitate și de urgență 30. Înverșunarea în a comprima timpul a fost interpretată ca unul dintre semnele instaurării unei noi condiții temporale a omului, marcată de sacralizarea prezentului, de un „prezent absolut”, autosuficient, din ce în ce mai detașat de trecut și de viitor. Invadând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]