54 matches
-
notat” exclusiv oral, în memoria colectivă. Dorim să spunem că, ab initio, autorul nu pornește de la un pre-format sonor. Dimpotrivă, el se inspiră din atmosfera unei viziuni propagate pe un fond de inefabilitate, ca nimic material sau chiar neant. În instantaneitatea sa, respectiva viziune a autorului nu este un „cum” al sonorității ci o idee. Abia după această incidență autorul se orientează terestru, către concretitudinea sonoră din a cărei vastitate va alege. De aceea, la nivelul denumirii generice, opera sa trebuie
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de început și/sau de sfârșit, dar nici nu corespunde unei stări de acum, neavând un impuls (accent) de referință. Astfel, TA este innominal ca moment, indeterminabil ca loc ori inimaginabil ca profil și acardinal ca orientare. Conform expresiei de instantaneitate, durabilitatea formală poate fi analogată sintactic prin conceptul de textură albă. Deși nu avem o materialitate sonoră decât ca iluzie, în presupusa ei estetică o putem imagina ca pe un câmp radiind în neant o indefinibilă mulțime de șoapte ininteligibile
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de responsabilitatea proprie conștiinței, aducător-dătătoare de sens). Din perspectivă rațională, imaginea viziunii pare ca o rețea împrăștiată (fără noduri și sens), ceea ce, pe plan emoțional, ar corespunde unui fior indefinit și totuși inspirant (înfiorător). Oricum, caracterul ludic-aleatoriu și atemporalitatea prin instantaneitate rămân proprii acestui stadiu. În relația cu OS, conștiința se simte menită să iasă din staticitatea de ne-sine (principiu pasiv), spre a se putea afla ca timp în extensie sau devenire. În cele din urmă, rostul viziunii corespunde tocmai
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
un lucru să se poată extrage (releva) sensul, trebuie ca acel lucru să fie reperat ca simbol și petrecut apoi prin gândire, care, la rândul ei, este condiționată de limbaj<footnote Expresia „repede ca gândul”, indicând un aspect de aproape instantaneitate și anulare a distanței discursiv-parcusive, ține de posibilitatea conotării gândului printr-o imagine de stare, care ar putea fi transmisă și telepatic (independent de simțuri). Totuși, acest fapt se poate produce doar în condițiile unor legături (acordări) naturale, organice, ținând
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
sensul realizării translației între stimuli, percepție și reacție (socială, verbală, culturală), modificînd sistemul de relații și conexiuni dintre exterioritate și interioritate: de la reacția monologica, univoca a poetului modernist la una dialogica și plurivoca; de la perspectiva unică, atemporala la poliperspectivă, simultaneitate, instantaneitate". Sau următoarea, supremă, imagine, de aleph: "Poezia trebuie să fie o globalitate, integralista, cuprinzînd deodată, din toate părțile, realitățile de orice fel, adunîndu-le, sintetizîndu-le". Și ceea ce socotim a fi cheia acestor considerații analitice: "Visul (structura visului) poate intra și el
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
sus converg în noțiunea visului, cum izvoare ce se adună într-o albie cuprinzătoare. Și "vîrstele comportamentale" și "diacronia devenită sincronie" și "muzeul viu" al formelor și "translația între stimuli" și modificarea relației dintre exterioritate și interioritate și "poliperspectiva", "simultaneitatea", "instantaneitatea" și sinteză feluritelor (i)realități nu sînt decît trăsături ale fenomenologiei onirice. Visul, acea cale regală pentru cunoașterea sufletului, după spusele lui Freud e resimțit (intuit) că arhetip al poeziei. Ni s-ar putea obiectă: visul e absolut spontan, ergo
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
grijă, nici tu cerneală de-o anumită culoare, nici tu timbru sugestiv, nici tu parfum discret picurat în plic înainte de a-l depune în cutia poștală. Totul impersonalizat, adus la "basic instinct"-ul comunicării eficiente și instantanee. Sunt sigur că "instantaneitatea" funcționează. În ce privește "eficiența", m-am cam lămurit privind vidul comunicațional coborât ca o păcură neagră deasupra unei întregi generații. Există speranța că dacă partea "scripturistică" e la pământ, rămâne șansa comunicării directe. Or, constat că lucrurile merg mână în mână
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
din priviri. Asupra lor impactul inițial al feminității e vizual și, de multe ori, pur vizual ră mîne el pînă la capăt. Sintagma coup de foudre e de o mare forță plastică nu numai pentru că asimilează Îndrăgostirea la prima vedere instantaneității fulgerului, ci și deoa rece indică o descărcare fulminantă de energie vizua lă. Așadar, aici, pentru ca imaginea femeii să devină memo rabilă, nu e nevoie de timp, ci doar de viteza luminii. De parte de mine intenția de a lăsa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fost nevoit chiar să aștepte îndelung verdictul tribunalului pentru a-și putea scrie finalul cărții. Rezultatul a fost un roman jurnalistic, ce recurgea la tehnica reportajului, ridicând jurnalismul la statutul de artă și promitea un melanj generos între „credibilitatea faptelor, instantaneitatea filmului, profunzimea și libertatea prozei și precizia poeziei". În timp ce din structura romanului prezența explicită a autorului era exclusă, narațiunea făcându-se la persoana a treia, Muzică pentru cameleoni aduce ca element nou transformarea scriitorului în personaj și plasarea acestuia în
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
în istoria jurnalului personal. O altă noutate, în sfârșit: retrocronologia, faptul că trecutul survine după prezent, se afundă dedesubtul lui, în loc să-l preceadă, așa cum se întâmplă în jurnalele tipărite; el e repede exilat în stadiul de arhivă, descurajând relectura. Ubicuitate, instantaneitate, concizie: e tirania prezentului. Așadar, triumful jurnalului și eclipsa autobiografiei. Desigur, poate să existe un site personal unde se afișează interesele și realizările autorului. Dar se va pune, oare, o autobiografie de trei sute de pagini online, pe internet? Hârtia are
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
mănunchi razele scurse că printre degete ? Sau prezenta umană, dizolvată-n lumini și penumbre : O siluetă albă coboară tiptil printre arbori buimaci. * Urmează, la un al doilea nivel, “chipul” lucrurilor, ideea lor, suportul lor inteligibil. Ceea ce se contemplă acum, în instantaneitatea intuiției, este sigiliul rațiunii divine din fapturi - bănuit, abia întrezărit, surprins cu bucurie și înfiorare: Cerul atât de senin - de nesuportat. Și noi - numai umbre. Sau: Cu vârfuri spre cer - câte case tot atâtea troițe. În fine, ca o iluminare
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
se considera doar cel care a cules, selectat și prelucrat bancurile (Vlăduțescu). Bancul este paradoxist nu doar ca inteligență, dar și ca atitudine de viață paradoxistă. Scriitorul paradoxist este inteligent, instantaneu și cu simțul umorului. Bancul prin fulminanța inteligenței, prin instantaneitatea ideii și prin umorul sau imanent i se potrivește. Putem spune deci că bancul este o specie literară paradoxistă. Metode de lucru Metoda de lucru este una complexă. Se îmbină cercetarea empirică, analiza, sinteza și investigația meta-analitică metodologiei cercetării, cea
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
The Sixth International Anthology on Paradoxism. American Research Press, 2011, p. 55). Bancul este paradoxist nu doar ca inteligență, dar și ca atitudine de viață paradoxistă. Scriitorul paradoxist este inteligent, instantaneu și cu simțul umorului. Bancul prin fulminanța inteligenței, prin instantaneitatea ideii și prin umorul sau imanent i se potrivește. Putem spune deci că bancul este o specie literară paradoxistă. Reluând ideea, un banc hipertextual întâlnim la pagina 215 a cărții în discuție. Aici, conform unei scheme elaborate ni se prezintă
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
The Sixth International Anthology on Paradoxism. American Research Press, 2011, p. 55). Bancul este paradoxist nu doar ca inteligență, dar și ca atitudine de viață paradoxistă. Scriitorul paradoxist este inteligent, instantaneu și cu simțul umorului. Bancul prin fulminanța inteligenței, prin instantaneitatea ideii și prin umorul sau imanent i se potrivește. Putem spune deci că bancul este o specie literară paradoxistă. Reluând ideea, un banc hipertextual întâlnim la pagina 215 a cărții în discuție. Aici, conform unei scheme elaborate ni se prezintă
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
stat împreună cu ei la masă, luând pâinea, El a binecuvântat-o și, frângând, le-a dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut. Și El S-a făcut nevăzut de la ei”. Stelian Gomboș subliniază frumusețea clipei, instantaneitatea faptului dumnezeiesc: ”Așadar, nu a dispărut, ci S-a unit cu pâinea euharistică, pe care a oferit-o ucenicilor spre hrană, săvârșind astfel, El însuși, prima liturghie Euharistică după Învierea Sa, inaugurând în acest mod și moment celebrarea veșnicei Liturghii
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
sau y, mai aprinde din cînd în cînd scînteile stinse ale scandalului. Sînt acolo tulburări de import, provocate de scurtcircuitul a două fenomene: decalajul cronologic al fazelor de evoluție culturală pe întreaga planetă și sincronismul tehnic al actualității mondiale, datorat instantaneității transmisiilor. Au existat și în trecut acele fatwa în Orient și atacuri împotriva lui Mahomed în Occident. Noutatea constă în faptul că, odată cu televizoarele, avioanele și telex-urile, exploziile integriste pot eluda suveranitățile naționale. Lumea întreagă devine "Casa Islamului", care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
verticală, degajarea perspectivelor pe orizontală. Ceva apăsător, arzător, lent, care unește elaborarea urmelor, ordonarea faptelor și maturarea semințelor. Ceva laborios, zgrunțuros, incompatibil cu alunecarea semnelor, labilitatea suporturilor, evanescența solurilor și a muncitorilor. Cu soft-ul recepțiilor noastre și facilitățile călătoriilor. Instantaneitatea imagini-sunete și date circulînd cu viteza luminii descurajează căutarea sensului, relaxează tensiunea așteptărilor. E trivial: cînd putem fi în același timp peste tot, nu mai avem chef să mergem nicăieri. În program, se află gram, gramatică, grafie. Școlari sau oameni
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Într-un mediu (context) la un moment dat. Pentru a trăi această armonie, care nu e deloc o stare stabilă ori de imobilitate, este mobilizat ansamblul capacităților individului și, În primul rând, acea sensibilitate ce conferă percepției viteză suficientă, chiar instantaneitate. La fel ca În cazul codului budo, procesul intelectual apare ca fiind prea lent și prea sărac, prea filtrat În orientarea sa pentru a fi operațional. Ba este cel care permite unor observatori-participanți atenți să ia deciziile care se impun
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Căderea Cortinei de Fier și a Zidului Berlinului, precum și extinderea procesului de integrare europeană în fostele țări comuniste sunt doar câteva evenimente cu o puternică semnificație simbolică. Un nou tip de istorie își face apariția: o istorie a interdependenței, a instantaneității și chiar a fuzionării unor „lumi” ce păreau, până de curând, total independente sau ireconciliabile. Globalizarea oferă o modalitate nouă de a gândi și de a percepe spațiul economic, social și cultural, o nouă modalitate de percepție și raportare la
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de domenii” (Raportul Consiliului Național al profesorilor de matematică din S.U.A., Naisbitt, 1989, p. 69). Implicarea tehnologiei informaționale și de comunicație în planul educației este încă un subiect privilegiat al investigațiilor, aflat departe de un consens. Ea a condus la instantaneitate, la reducerea privilegiului informațional, la lărgirea accesului la informație și, nu în ultimul rând, la o mutație de la dictonul Knowledge is power la o altă perspectivă: Shared knowledge is power. Însă odată cu această dezvoltare nu putem să nu sesizăm diferențele
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
E DECÂT O NENOROCITĂ DE ACTRIȚĂ DE TELEVIZIUNE! O SĂ-I SMULG NENOROCITELE ALEA DE HAINE DE PE EA! Am ținut telefonul cât mai departe de ureche și m-am holbat la el. Cred că m-a impresionat cel mai mult autentica instantaneitate cu care Lorne își iese din pepeni. Brusc, dintr-o dată: nici urmă de temperament - dus, dispărut cu totul. Și eu sunt un artist iute din fire, dar până și mie îmi trebuie ceva mai mult timp. Am nevoie de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
odată, fără ajutorul vechilor mijloace de transport”. Se vede foarte bine din asemenea propoziții care sînt punctele de întîlnire ale lui Ion Vinea cu principiile constructiviste, expresioniste sau futuriste. De fapt, poetul are permanent în vedere o „revoluție a sensibilității”. Instantaneitatea, percepția fulgurantă, irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost perceput în mod variat ca: acțiune la distanță, adică anumite acte inițiate într-o zonă locală au un impact semnificativ pentru subiecți aflați la distanță; conștientizare spațiu - timp, cu referire la modul în care comunicarea electronică erodează prin instantaneitatea sa limitele distanței și ale timpului; accelerare a interdependenței, astfel că evenimente care se întâmplă într-o localitate au un impact direct asupra celorlalți; contracție a lumii, adică erodarea marginilor și a frontierelor geografice, ca efect al activităților socio-economice. În
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înțelegeam în melancolia mea și pentru acest rol mă vedeam ales"). K. - "spion în slujba divinului". Deformarea pe care o aduce cu sine reflexivitatea: lipsa de acces la imediat, deci la vârsta copilăriei și a tinereții, la timpul simțit în instantaneitatea lui. În schimb, reflexivitatea are avantajul de a fi o propedeutică la eternitate, pentru că spiritul pe care-l trezește nu se recunoaște în elementul timp ca în propriul său mediu ("fericirea mea crește cu fiecare zi cu care îmbătrînesc..., căci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numește, referitor la arta lui Delacroix, l’intime du cerveau 5, adică inexprimabilul din artele scripturale. Explicația nu e dificil de dat, ea trebuie căutată În viteza de decodare a unui mesaj care, În cazul unui tablou, se prezintă În instantaneitatea sa, iar În textul literar e o expunere sinuoasă, lacunară și nesistematică. În mod curent, se vorbește de o „intimitate subiectivă”, iscată de radiațiile eului creator. Numai acesta poate pretinde că ține seama atât de personalitatea autorului, cât și de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]