18 matches
-
pe dinăuntru, împodobindu-ne cu elocința sa Hristic-divină. Sufletul creștin își trage sufletul pur, esența ortodoxă din credința, suferința, pătimirea, iubirea, biruința, înfierea deci, din lumina Cuvântului dumnezeiesc și din mireasma divină lăsată de frumoasele, categoricele și pilduitoarele Cuvinte-Epistole ale Instauratorului profetismului hristico-evanghelic al Bisericii Ortodoxe Creștine, marele Apostol Pavel: „Duhul însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Și dacă suntem fii, suntem și moștenitori-moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1497499450.html [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
generalului și omului politic al Romei antice Sulla Lucius Corneliu (138-78 î.e.n.) - autointitulat „Felix”, adică „Norocosul” -, cuceritor, la 1 martie 86, al Atenei și al Pireului, asupra cărora a dezlănțuit la momentul respectiv o prăduire de proporții inimaginabile, dar și instaurator, pentru prima dată în diacronia Cetății Eterne de pe Tibru, a conceptului de dictatură personală, acordându-și cu de la sine voință „titlul de dictator pe termen nelimitat”. Reformist în sens strict unidirecțional al consolidării propriului său eșafod de conducător absolut, generalul
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1423239707.html [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
a identității este păstrată prin separarea netă dintre privat și public, ale cărui imagini proprii despre lume pot fi foarte asemănătoare cu ale celorlalți, care, dacă nu are imaginația și inspirația investirii lumii cu sensuri noi, se regăsește în istoriile instauratoare de sens ale altora, fără a le recunoaște o altă întemeiere decât opțiunea personală 18. La fel era și creștinismul primelor secole, deși nu toți erau sfinți (indivizi excepționali, întrupări ale legii), fiecare își ducea viața conștient că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în excepționala-i Ardere se vrea un cifru magic, omnipotent, atoatelămuritor, în stare să sfărâme interdicțiile de orice fel ale comunicării: "sunet de-argint, de foc", înlesnind "ritul unei rostiri egale". Astfel înțeles, cuvântul se confundă finalmente cu logosul biblic instaurator, aspirând la articularea fragmentelor într-un spectacol uman integral: "Nepriceput pe lângă vetre,/ dar înțeles de zei și pietre,/ cuvântul unde-i ca un nimb/ să te ridice peste timp?// Cuvântul unde-i care leagă/ de nimicire pas și gând?..." La
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
năruiri, pe alternanțe innumerabile. Pentru a ți-l apropia, contactele cu integralitatea operei sunt obligatorii; nici o categorie poetică nu-l cuprinde îndeajuns. Succesiv sau simultan, iată-l jucându-și nu rolul, ci rolurile: transparent ori ermetic, neoclasic, baroc ori neoromantic, instaurator de sensuri dar și de contrasensuri (frizând absurdul), paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără pace
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ostil poeziei lâncede, somnolente, îl tentează "poezia cu lupi", aspră, agresivă, intransigentă, cu "colți" care sfâșie. Unii cântă iarba, orașul, / orașul sau mașina de scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă nașterea poeziei, geneza versului instaurator în stare "să ardă tot ce ating"; "l-am confundat o vremea cu pâinea / apa / aerul / focul" (Poem comentat). Numai poetul blestemat numai demonia cuvântului înaripat asigură accesul în inefabil: "Cine intră-n poem îi vede ușa de aur". Ușă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
măi pu?în influen?i desigur, st?p�nesc formele clasice �n edificii de mare alur?, de exemplu W. Talman (1650-1719) cu castelul de la Chatsworth (Derbyshyre, 1687-1696). BAROCUL: UN NOU SPA?IU ARHITECTURAL ?I URBAN 1.�Barocul �n Italia Operele instauratoare ale lui Bernini ?i ale lui Borromini Contrareforma, aceast? puternic? mi?care de renovare a catolicit??îi, angajat? �n domeniul teologic, misionar, artistic ?i chiar politic, �i permite Romei, �nc? de la sf�r-?ițul secolului al XVI-lea, �n calitatea
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
cărții lui Radu D. Rosetti, Din Egipt. Note din călătorie. O linie clasicizant normativă și tardiv sămănătoristă asumă L. prin editorialul lui D.I. Atanasiu din numărul 2, Unde sunt criticii? O retrospectivă sumară arată reverență pentru acțiunile lui Titu Maiorescu, instauratorul „științei de a critica”, C. Dobrogeanu-Gherea, șeful unei „noi școli”, „magistrul” N. Iorga, a cărui epocă „de directivă” a dat „întreaga pleiadă” a vremilor lui Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu ș.a., „cu acea literatură țărănistă care îi mirosea a opincă literatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
în chiar actul autotranscenderii sale. Peisajul lumii are ca substrat mișcarea divinului care se depășește pe Sine spre Sinele lui misterios. Abia în spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod afirmativ, instaurator. Dumnezeu creator apare ca un atribut al lui Dumnezeu în actul transcenderii sale. întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și acolo urmele : urme care înseamnă posibilitatea de a raporta existența
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
trebuie, este în firea lucrurilor să opună o forță contrară, provocatoare, însă egal datoare cu o promisiune estetică viabilă. Dinamica formei romanului nu este alta decît înfruntarea știută, necesară pentru menținerea vie a literaturii, între presiunea tradiției și tendința negatoare, instauratoare de "criză", uzurpatoare, iconoclastă și, în cazurile fericite, fertilă. Romanul "clasic" fusese modern prin decizia de a depăși naivitățile începutului, stilul personal(izat), supus unei direcții lirice, ori artificial moralizatoare etc., etc. Realismul impusese modelul absolut în formula "obiectivă": impersonalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lingvistic și transportă, pe lângă adresantul direct al creației cu rol augural, întreaga comunitate martoră, în punctul incipient al istoriei. Operele populare „acționează ca niște formule magice. Recitarea lor e de-ajuns ca să provoace repetarea actului pe care îl comemorează”. Cuvântul instaurator, pronunțat în perioadele sacre, cum sunt, de exemplu, sărbătorile de iarnă, își ia puterile cosmocratoare direct de la eroii întemeietori. Spus de instanța cunoscătoare a purtătorului de folclor el are acum greutatea cuvântului dintâi, pronunțat de creator. Nu e de mirare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
marmurntr-o zi, îi dă fata după dânsu și jumătati din împărății” (Izvoare - Soroca), „...într-o noapti poati sî ari dealu cel di piatrî șî sî sădeascî vii” (Idem). Solul din metalul sacru este făcut să rodească nu numai prin gestul instaurator, masculin al aratului intens, ci și printr-un act de magie, alchimia inițiatică dă particulelor metalice însușiri hrănitoare pentru planta vieții. Marmura și piatra simbolizează duritatea materiei ce își așteaptă brațul demiurgic să îi dea un sens. „Simbol al Gliei-mumă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
punctul culminant, prin bucuria supremă a simțirii umane integrate în ritmul planetar. Îndeplinirea acestei condiții de către „craiul mare”, mirele, care în alte variante „ciumpăvește” nouă cai în căutarea miresei potrivite și n-o află, conduce la un deznodământ tragic și instaurator. Revenind la probele voinicești, înotul este un scenariu ce revelează calită¬țile ieșite din comun. Dacă în colindele de flăcău traversarea mării era făcută numai cu ajutorul calului năzdrăvan, Pătru-Căciulă înoată singur, „din genunchi-n coate”. Forța și însușirile deosebite ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu mult mai mare decât răul care ne neliniștește" (1994: 157-58). În treacăt fie spus, o idee asemănătoare ca substrat transpare din Ode to Fear (1746), compoziție lirică de factură gotică, semnată de poetul englez William Collins, în care eul instaurator are percepția clară și nudă a proximității fricii înseși, nu a obiectului acesteia. De vreme ce, în Introducere, am enunțat, pe cât de clar și de simplu mi-a permis spațiul restrâns pe care l-am avut la dispoziție, premisele critice pe care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se face vizionar, după cum el însuși pretinde, printr-un program (deci printr-un act de voință ca premisă rațională) de dereglare a tuturor simțurilor. Episodic, criticul se referă la Rimbaud și la fantezia lui dictatorială ca ,demiurgie totală a eului instaurator, generator de lumi" (p. 59). Un capitol nou se impune cu necesitate pentru a distinge între paradigma romantică a poeziei vizionare, foarte bine exemplificată cu William Blake, și paradigma modernă a poeziei vizionare, exemplificabilă cu Rimbaud. De altfel, în final
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
o ciudățenie ascunsă, nepercepută. Descoperind aceste mărci ale alterității, aceste "hibe minuscule" [...] se prăpădea de râs" (studiul a fost publicat de Luce Giard în Histoire et psychanalyse entre science et fiction, Gallimard, 1987, p. 51). Hohotul de râs ca moment instaurator al activității filosofice. Pe prima pagină din prefața Cuvintelor și lucrurilor, Foucault precizează: "această carte își are rădăcina într-un text de Borges. în râsul care zdruncină la lectură toate familiaritățile gândirii, ale gândirii noastre: ale acelei gândiri care are
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
lui Augustus, cum se obișnuiește a se considera, ci numai de pasivitate, însoțită de o vigilentă așteptare pentru a se vedea evoluția situației politice, ca să ne exprimăm în respectivul jargon actual 132. Oricât de mare ar fi fost entuziasmul pentru instauratorul păcii după funestele războaie civile, respectivii aristocratici nu puteau ști sub nici un fel ce va deveni imperiul și, de aceea, trăiau nu numai teoretic, dar într-o oarecare măsură și practic, în tradiția republicii. Libertatea este o realitate spirituală care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în chiar actul autotranscenderii sale. Peisajul lumii are ca substrat mișcarea divinului care se depășește pe Sine spre Sinele lui misterios. Abia în spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod afirmativ, instaurator. Dumnezeu creator apare ca un atribut al lui Dumnezeu în actul transcenderii sale. întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și acolo urmele : urme care înseamnă posibilitatea de a raporta existența
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]