7,575 matches
-
Spune, în continuare, Alexandru Șafran, ,respectînd cu fidelitate șabatul, chiar atunci cînd lucrează, omul are privilegiul de a se asemui cu Creatorul său: el creează, rămîne stăpîn pe ceea ce a creat, căci el e stăpînul lui însuși și a(l) instinctului său". Dincolo de această dimensiune spirituală, șabatul este o sărbătoare a unității familiei, care rămîne în casă pe toată durata lui. Weekend-urile din ziua de azi s-au rupt aproape complet de semnificația inițială a șabatului. Puțini mai petrec ziua
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
profesorul de retorică semnalează incapacitatea lui T.M. de a fi autoironic. Îmi îngădui să afirm cu toată decența că respectabilul om de litere greșește, că se împotmolește la suprafața lucrurilor. La o examinare mai atentă reiese că în pânza epică instinctul realist nu face ocoluri și propriile opacități și deraieri sunt persiflate chiar dacă nu țipător. Să ne gândim la vicisitudinile eroilor din romane și nuvele, cei mai mulți o proiecție a propriului itinerar. T.M. nu poate să nu fie caustic, el zâmbește mereu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
apreciază prea mult măsura și vârstnicul domn nu a devenit un înțelept. Are dreptate. Fără un strop de lipsă de măsură, fără un dram de nebunie nu realizezi absolut nimic. A avut și are un ,zid de apărare": un infailibil instinct vital. Cartea lui Octavian Paler începe și sfârșește cu o adevărată transă a trupului: corpul, încins de soare, vara, pe nisipul fierbinte, rezolvă, la modul cel mai simplu, problemele existenței: euforia de a fi.
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
meu preferat corida asta cu nisip adevărat/ o bandulieră teroristă mută cum este o ureche de copil sub apă/ nu-mi pasă de literatură/ să nu mă tulbur acum mă preocupă în mod deosebit/ am propria mea tehnică moșită de instinct/ aș putea să scriu un roman al ratării aș putea/ să spun edificat că viața nu ratează/ aș romanța dacă structurile narațiunii nu ar fi atât de false/ dacă nu aș mânca pe loc ce scriu dacă nu m-ar
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
și problema imaginilor-colaj, a figurilor care le însoțesc.Ce se întîmplă în relația dintre limbajul iconografic și text? H.M.: Nu am nici un fel de teorie, sunt mereu întrebată, n-am nici o filozofie care să stea ,dedesubt", e o chestie de instinct, de moment: fac ,poza" (și pe ea o decupez); de obicei o fac după ce am textul și atunci se potrivește ceva, sunt niște întîmplări, mă uit ce aș putea să iau, încerc să combin, am zile că nu reușesc nici un
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
saturație și dincolo de ea), scenarii apocaliptice. în loc de-a se înspăimînta de final, de-a se tăvăli în terifiantele-i aproximații devenite o vogă industrioasă, bardul nostru inspiră aerul stenic al începuturilor, se desfată într-o învălmășire primară a regnurilor. Instinctul îl îndrumă către o naturalețe avîntată, către o zonă în care încă n-au apărut defalcările morale, în care încă nu s-au ivit angoasele: ,porni-voi prinț născut din propria gambă numai de o singură/ clipă pui cu dinții
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
pe sine și ar cruța și partidul de suspiciunea că și la șaisprezece ani de la căderea comunismului structuri moștenite de la PCR continuă să fie aservite Moscovei. N-ar fi nimic surprinzător în asta - sângele apă nu se face -, dar măcar instinctul de conservare ar trebui să intre în acțiune. Internaționalism, internaționalism, dar nu pe spinarea noastră! S-ar putea deduce din cele de mai sus că dl Geoană n-a făcut decât să ilustreze eticheta pe care i-a lipit-o
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
proprii. Atâta tot doar. În rest închisoarea pe nedrept nu trebuie să stârnească în noi dorința de a scoate pălăria și a cobora capul nu trebuie să stârnească în noi DECÂT dorința....(scuze de greșeala) Hmm, mulți oameni au totuși instinctul de supraviețuire mai ascuțit decât pornirile de solidarizare revoluționară. Nu cred că e cazul să facem pe victimele și să acuzam oamenii speriați care nu au ieșit în stradă. Foarte frumos că unii își riscă viața, dar asta e o
În preajma ştreangului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82788_a_84113]
-
și voi le/le-ați muncit. Săracu’ de tine... Ce suferințe! Ce martir! P.S. Apropo, cum mai stă treaba cu acea chirie de spațiu pentru 700 euro / luna pe care o fluturați în fața nasului sectorului civil “verde” și “serios”? @basic instinct(s) mă întreb dacă cunoști cu adevarat sensul cuvântului “durabil”, dacă pui lângă casa și pod, mașina și avionul... @io știu foarte bine că totul este supus timpului. mă gândeam la acele lucruri care nu îți crează surprize atunci când le
Primii zece ani sunt grei… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82775_a_84100]
-
șunt o mincinoasă, dacă spun că am cumpărat revista din prima zi în care am văzut-o la tarabă. Mint dacă spun că am fost impresionată de superbul model de pe coperta, care face să tresalte inmili bărbaților, mai bine zis instinctele lor primare, și în sufletele noastre să încolțească un mic sîmbure de invidie, cum D-zeue poate atinge această ființă perfecțiunea. Iarăși mint, ca timp de 2 sapt am admirat imaginea, fără să răsfoiesc măcar o filă din revista, ba nu
Je l’aime, “Elle” m’aime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82844_a_84169]
-
o , în încercarea de a le oferi vânătorilor o alternativă la sportul lor ucigaș: daca renunța la gloanțe și le înlocuiesc cu bile de paintball, mă angajez să conving și alți ecologiști să joace rolul de vânat pentru a satisface instinctul de “search & destroy” al vânătorilor. Invitat special în emisiune esteunul dintre opozanții radicali ai vânătorii. Am vizitat cu Marius Muzeul Antipa și ne-am întrebat câte specii care trăiesc încă în pădure vor ajunge în curând exponate la secțiunea “dispărute
Romania verde – povestea merge mai departe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82930_a_84255]
-
Într-o zi un astfel de discurs este ținut de o adolescentă, frumușica, curat îmbrăcată, dar mai ales sofisticat vopsita și pierce-ata. Era cel mai frumos cerșetor pe care l-am văzut vreodată, așa că n-am putut să rezist acelorași instincte, de care ulterior ne rușina, și i-am dat câte ceva. Q.E.D. probabil era verișoară lui derren brown. O să citez di “Filantropica”: mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană! Nu prea s-a aplicat în cazul tău
Filantropica sequel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82925_a_84250]
-
mult un ceremonial și o lume dispersă decît o realitate ușor perceptibilă, a fost transformată insesizabil într-o fascinantă demonstrație de bogăție și de vitalitate a vieții individuale și a organismului social. Amestec de precepte morale, de filosofii practice, de instinct al continuității și de obiecte concrete, de substanțe și de forme uneori halucinante, zestrea a prilejuit organizatorilor acestei expoziții o aventură unică în istoria, în structura și chiar în mistica nucleelor și a mecanismelor sociale, cu referire explicită la acele
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
a ajuns încă în România și care ar da bătaie de cap S.R.I.-ului. El socotea, de ex., că fără studii, fără belearte, fără academie, primitivii izolați de restul umanității creaseră în mijlocul Pacificului un Om real în fine, stăpânit de instincte, pe care prejudecățile, tabuurile, ideologiile lumii culte, îl ocultau... Fără vreo școală înaltă. Doar dacă în vreo colibă de-a lor, de lut, secretă, cine știe, n-or fi ascunzând vreuna... Mulți handicapați la intrare; femei cu copii în cârcă
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
având dovada a ceea ce nu se vede. Mai târziu, descotorosindu-mă întrucâtva de puseurile subiective ale juneții, mi-am dat seama cât îi datorează muzica românească acestui MAESTRU, ce s-a slujit, imperturbabil, de talent și rațiune, de vocație și instinct, așa cum se slujește matelotul de busolă, mânuind adevărul sacru al artei cu claritate și spirit de finețe, și îmbrățișând dintr-o unică perspectivă idei a căror înlănțuire formează un sistem pe cât de luminos, pe atât de greu în consecințe. Astăzi
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
o cumplită invidie, egoism și nepăsare la necazurile "vecinului". În timpul războiului al doilea circulă, cu privire la bombardamentele asupra Capitalei, bancul cu babă care se închină: "Du-i, Doamne, la Ploiești!". Era o reflectare de egoism, însă mai degrabă a unui primitiv instinct de conservare, de apărare personală, aș spune că de mai slabă forță blasfematorie decât dorința de moarte a caprei vecinului, care doar în abstract îi poate aduce un folos celui care proferează blestemul. Dar câți au observat puterea general destructiva
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
relații de sistem (între alții, structuraliștii din Lingvistică ziceau că "tout se tient"). Lângă fiecare este un "vecin": moartea caprei aceluia se înlănțuie cu moartea tuturor celorlalte, adică, ale celorlalți "vecini". Nu a mai funcționat, după 1989, nici macar solidaritatea că instinct de apărare colectivă, si astfel, astăzi, prohodul tuturor caprelor este de actualitate. Nu mai este vorba despre premoniții de Casandre, despre văicăreli de sărăntoci, despre vorbe de cobitori: dacă nu astăzi, să sperăm că abia mâine va fi acel recviem
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
miza acestui roman, nu descompunerea comunității tradiționale e subiectul cărții. Ci mai degrabă descompunerea umanității particulare care nu mai poate și nu mai vrea să lupte cu un mediu asasinat de sărăcie. Personajul feminin e de fapt un personaj insuportabil: instinctul matern e aproape anulat, copilul trăiește într-o sălbăticie de necrezut, e înfometat, mizerabil, singur. Iubirea e redusă la o poftă carnală pasageră pentru un bărbat cunoscut în adolescență și la un trist concubinaj cu un altul. Se petrec și
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
C.D.R. Pe de altă parte, ca prin miracol, Ion Iliescu a reușit să-și păstreze - cel puțin pentru bizonul majoritar, incult, dezinformat, rudimentar, dar cu drept de vot - imaginea de incoruptibil, de "tătuc" al nației. în ciuda evidenței, în ciuda logicii, în ciuda instinctului de conservare, mulți români continuă să-i fie fideli lui Ion Iliescu. Un straniu caz de iubire mistică, în care amanții nici nu mai observă că totul în jurul lor a fost pustiit și că flăcările dezastrului îi vor înghiți din
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
a rostit fără să clipească premierul, de parcă sondajele s-ar autogenera!) există de multă vremea în mintea celor mai nesătui dintre toți stăpânii țării, de la fanarioți încoace. Deocamdată, Ion Iliescu a respins aberanta propunere a fostului său ucenic. Nu din instinct democratic, cum probabil am fi tentați să credem. Ci pentru că o astfel de propunere n-ar avea, pur și simplu, cum să treacă prin parlament. Oricât s-ar opinti pesedeii, oricât de autoritar îi controlează pe U.D.M.R.-iști (marea
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
seamănă tot mai mult cu o pubelă "o mlaștină de carne". Dar călătoria pierderii și ieșirii din trupul putred se dovedește a fi până la urmă o fundătură mai rea decât moartea însăși ("bâjbâiala sub limba unui coșmar"), căci materia și instinctele primare domină lumea, iar sufletul este în final vomitat: "nu mă satur oricât aș mânca și mănânc toată ziua/ și noaptea îmi tremură gingiile după o bucată de carne/ și când adorm visez că înghit pe nemestecate ce a mai
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
singura explicație cît de cît valabilă ar fi, să zicem, că societatea americană reprezintă un anume viitor și că nimeni nu vrea, de fapt, să se întoarcă în trecut, oricît de nostalgic ar fi". Așadar ar interveni un fel de instinct al viitorului pe care Lumea Nouă l-ar satisface. Dar motivația imanentă a cărturarului Virgil Nemoianu e, desigur, cea care are în vedere cultura plurivalentă, pururi deschisă, a locului, pe care un George Steiner (ca și, de altminteri, Allan Bloom
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
tip tigru, armăsar, iar femeile pot fi iepe de rasă, oi, căprioare și multe altele. Imaginația nu depășește hotarele acestei ferme a animalelor... Iată un citat reprezentativ despre o "căpioară tremurînd de candoare" prinsă în plasele donjuanului: "I-am provocat instinctul matern, dar nu ca orice vulgar Don Juan, izbucnind în plîns și cerșindu-i mila, dezvelindu-mi limitele ci, dimpotrivă, arătîndu-i fața viguroasă a "defectelor mele": lenea sfruntată, plăcerea alcoolului, sadismul - da, o băteam uneori, aveam totuși grijă să-i
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
de oameni, cu mașini, rulote, corturi, cu rucsacul în spinare, tineri, copii, familii întregi sosiți de cu seara ca să pîndească trecerea caravanei prin locurile cele mai spectaculoase). La Sighișoara, nici poliția de la Brigada Rutieră nu era pe străzi, așa că, fără instinctul antemergătorului, un căpitan care a dirijat multe din Tururile României, cicliștii ar fi făcut cunoștință cu un Tir supraponderal dar iute de roți. La Sibiu, nimeni. Nici șeful direcției județene de resort. În aceste condiții, nu e de mirare că
Ce nu vedem pe micul ecran by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14986_a_16311]
-
avea o noblețe a ei... Diverse moduri de a avea teamă... Grade. O ierarhie a fricii. Bună ierarhia fricii, a se folosi, eventual... În orice caz, teama caracterizează pe om, determină, îl determină... Una este teama animalică, biologică, sădită de instinct, și alta teama metafizică de Dumnezeu. O teamă superioară, putem spune... sublimă, mă pomenesc molipsit de verva demonică a palicarului... Teama caracterizează, vasăzică. De ce anume îți este frică, teamă, depinde și propriul tău caracter. Și dacă nu caracter, chiar, măcar
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]