19 matches
-
a dezvoltat, pe lângă psihologia umană, și o „psihologie animală”, o știință a comportamentului animal, etologia (Cociu, 1999Ă. Multe funcții psihice sunt bine dezvoltate la animale: atenția, percepția, memoria, reprezentarea, imaginația, decizia în rezolvarea unor probleme situaționale, multe forme de învățare, instinctivitatea, emotivitatea, atașamentul, sociabilitatea, caracterul teleologic al comportamentului. O serie de studii de psihologie s-au efectuat pe animale, fiind apoi extrapolate la om. De asemenea, la animale întâlnim comportamente complexe, derulate pe termen lung, în cadru social, semnificative pentru perpetuarea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
care reprezintă interdicțiile, predominant morale, ce vin din partea părinților - ca reprezentanți ai societății - și care sunt interiorizate, introjectate, împreună cu imago-urile acestora. Între acestea două se află ego-ul, ce mediază conflictul dintre ele și adaptarea la realitate. Id-ul reprezintă instinctivitatea romantică, iar superego-ul, conștiința morală (supralicitată în acele vremiă. Ego-ul e în concordanță cu erodarea temei conștiinței, predominantă la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și XX. Pe lângă triada id-ego-superego, psihanaliza a mai introdus-o și pe cea conștient - preconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sfințește sau nu este deloc. Ea nu este pentru alții. Este pentru adâncul nostru sufletesc. Ea crește în pustnicie. Numai în pustnicie... Ea se crește și se trăiește în smerenie și discreție. Pare că educația este neputincioasă acolo unde predomină instinctivitatea și banii... Noua formă a sclaviei este lațul concurenței. Când și cât acceptăm concurența - devenind partizanii ei - (ne) acceptăm și sclavia. Cât și când vom fi susținătorii și actorii concurenței, vom fi și adepții sclaviei: viața nu ne mai aparține
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
idee falsă” s-a dovedit a fi - nu adevărată, ci reală! Dar despre asta mai târziu... Prima mea reacție În fața lumii, primul semn, confuz și discontinu, În fața lucrurilor și persoanelor care mă Înconjurau, a fost, atunci, În antichitatea existenței mele, instinctivitatea mea. Ceea ce biologii definesc ca prima calitate a ființei vii - iritabilitatea. Da, pe aceasta o aveam, deși În false proporții! Și o foloseam așa cum folosesc copiii marile cuțite de bucătărie la care ajung ridicându-se pe vârful picioarelor - rănindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uimirea celor din jurul meu - mereu alții, dar toți la fel de bine pregătiți pentru ceea ce se numește viață, care de fapt nu există!, și care, amabili, voiau să mă scoată din starea de confuzie și eroare Încăpățânată În care mă aducea mereu instinctivitatea mea, căreia, nu știu de ce, eu Îi acordam o uriașă Încredere. Nu mi se părea că m-am născut dintr-o eroare - nici cei din jurul meu nu credeam a fi rău născuți! -, mă miram Însă de aroganța cu care ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
flegmatic constituia o calitate majoră ce trebuia imitată și invidiată. Omul care eram, se’nțelege, a transferat eroului meu, așa cum face un autor de ficțiune, unele dintre pulsiunile mele profunde; vindecându-mă, Într-un fel, dar și „mântuindu-le”, aceste „instinctivități”, aceste reflexe profunde, obiectivându-le, cum se spune, prin artă, „răsturnându-le” În oglinda fantastică și uneori incredibil de precisă, aș zice de vizionară - a artei. Autoritatea mi se părea atunci, În cele vreo două decenii cât a durat, nepermis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care dă o mai Înaltă valoare tocmai acestei entități sau acestui fenomen numit realitate, cineva care, cu o mână „somnambulă”, dar și decisă, deșiră toate calculele „Înțelepte” ale oricărui calcul al probabilității, răsturnîndu-i argumentele, ce atîrnă greu adeseori, prin pura instinctivitate, printr-un curaj al minții care se Învecinează cu nebunia. Multă vreme, În „tinerețile mele”, am fost preocupat de literatura europeană care avea ca temă răzbunarea, răzbunarea unei injustiții, se’nțelege, de la Hamlet la Contele de Monte-Cristo; de la Julien Sorel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
naște ceea ce noi, modernii, numim valoare. Iar valoarea, Încă o dată, din tinerețe am legat-o nu de succes, de nici o formă a eficienței sociale, ci de existență. „Cât pot crea - atât exist!”, Îmi spuneam, parcă, În acea pură și „discutabilă” instinctivitate post-puberală din care s-au născut, pe rând, eul meu „primitiv”, Încrederea nemăsurată În posibil, neîncrederea În probabil - În arma tuturor și a bunului-simț tiranic! - și apoi renașterea „celuilalt eu”, mult mai bogat, mai Îndrăzneț, care, prefăcându-se a acepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scriiitor sau artist de a exprima lucruri, fapte, evenimente și idei În care nu numai că se recunosc sute și sute de mii, din diferite epoci istorice, dar și spre care aceștia aspiră, adeseori „fără să știe”, instinctiv, cu acea instinctivitate a spiritului sau a sentimentelor. Norocul meu, pentru a reveni la umilul dvoastră autor, este printre altele faptul că valorile pe care le-am „pipăit”, ca să zic așa, presimțit și „gustat” În anii post-puberali, În anii lungi ai labirinticei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ulterior că este un impresionist sau post-impresionist. Dar nu mai mult! Ca și În cazul descoperirii „pe cont propriu”, Într-o zonă mult mai familiară, literatura, a unui Dostoievski sau Nietzsche, m-am lăsat, „ca o femeie!”, dus de pura instinctivitate! Și... nu am greșit! Precum maeștrii „de hîrtie” de mai sus, care mi-au devenit cu adevărat ghizi, maeștri și „apostoli”, Gauguin - mai ales după stabilirea la Paris Împreună cu soția mea, Cristina, ea, o excelentă cunoscătoare a picturii europene -, „alegerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ionescu, face pe zeci și zeci de pagini exerciții „de flegmatizare”, de „stăpânire a eului”, de „economie a energiei”, a gesticulației; de la cea mai reflexă și evidentă, la ceea ce el numește „energia iubirii”, a „zâmbetului, a candorii”, o „raționalizare” a instinctivității sale, În care adesea vede un inamic. Și, așa cum o știm din fizica elementară, la marginile spectrului solar numit ROGVAIV, În stânga roșului avem vibrația sau unda invizibilă a „infraroșului”, iar la extrema cealaltă, la „dreapta” violetului, percepem „ultravioletul”, tot așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
muri ca națiune, ca tradiție, cultură, dar și un fel de a ne Îngropa speranțele - ale noastre și cele ale Înaintașilor noștri, curajoși și profeți! -, Într-o țară cu adevărat puternică, „liberă și suverană”!. Și-atunci, Într-un tip de instinctivitate colectivă, În acei ani ’50, ocupați de tancurile sovietice, uitați de „puternicii lumii”, această baladă se instalase În miezul preocupărilor și discuțiilor noastre fierbinți, ca un fel de ars moriendi, o reintrare În legendă, un ritual „posibil și adecvat” al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lume, idealismul său structural, Weltanschauung-ul său care îl diferenția radical de momentul mocirlos și fals, literar, de atunci, post-stalinist, dar, cum s-a întâmplat și cu Eminescu cu un secol înainte, îl revela și ca diferit adânc structural, în „instinctivitatea, în obsesia sa poetică”, de spiritul însuși al poeziei și artei românești tradiționale. Ca și Eminescu, într-un fel, care, ascultând de sfatul mentorului său Titu Maiorescu, „a întors spatele” poeziei franțuzești, de care asculta pontiful poeziei românești de atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înclinații străine lui până atunci: împreunarea, nașterea, hrănirea, ș.a. Această a doua natură a omului, cea care se potrivea înclinației sale de autono¬mizare, este marcată de iraționalitatea „materialului” care se adăugase trupului „gol” paradisiac, forma cea mai evidentă fiind instinctivitatea. Un aspect interpretativ cu consecințe majore asupra viziunii antropologice bizantine este că această a doua natură nu înseamnă doar o schimbare a înfățișării și lucrărilor trupului, ci la fel de mult a cuprins și sufletul, mai precis, omul în ansamblul său. Funcțiile
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
atingerea obiectivului deliberării: eliberarea esențială de greșeală, atît sub formele ei teoretice, cît și sub cele practice. Din punct de vedere biogenetic, gama continuumului evolutiv se întinde de la reacția reflexă primitivă pînă la reflexele complicate constituite de diversele forme ale instinctivității animale și de aici pînă la reflecția umană expusă greșelii, deoarece nu este decît pe jumătate conștientă, dar călăuzită de supraviețuirea siguranței instinctive și preconștiente sub forma evoluată a supraconștiinței etice. Dacă ar fi cunoscute toate detaliile funcționării deliberante a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de spiritualismul teologic și de materialismul științelor despre viață dispar în fața simplității și a evidenței acestei constatări. De unde ar proveni elanul animant al omului dacă acesta nu ar fi prefigurat evolutiv? Misterul animării se manifestă la animalele superioare sub forma instinctivității, spirit preconștient, preștiință de neconceput și totuși manifestă, capabilă să adapteze armonios speciile animale la condițiile de existență oferite de ambianță. Instinctivitatea animantă se găsește sub forma evoluată a supraconștiinței etice la om, animal devinit semiconștient expus la opțiunea individuală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al omului dacă acesta nu ar fi prefigurat evolutiv? Misterul animării se manifestă la animalele superioare sub forma instinctivității, spirit preconștient, preștiință de neconceput și totuși manifestă, capabilă să adapteze armonios speciile animale la condițiile de existență oferite de ambianță. Instinctivitatea animantă se găsește sub forma evoluată a supraconștiinței etice la om, animal devinit semiconștient expus la opțiunea individuală și la posibile greșeli. Spiritul supraconștient al omului nu este mai puțin misterios decît spiritul preconștient al animalului, dar este mult mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștiinței etice la om, animal devinit semiconștient expus la opțiunea individuală și la posibile greșeli. Spiritul supraconștient al omului nu este mai puțin misterios decît spiritul preconștient al animalului, dar este mult mai clarvăzător. Trăsăturile diferențiale sînt de altfel numeroase. Instinctivitatea supraconștientă nu este mai uniform comună la toți membrii speciei gînditoare: ea este individualizată în grade de intensitate, alcătuind elanul animant al fiecăruia. Pe de altă parte, instinctul supraconștient al omului nu este mai constitutiv decît instinctul animalului, cart domnește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
omul căzut să aleagă o înșelătoare "logică a trupului", uitînd parcă de aceea a minții sau a inimii. Simbolul "hainelor de piele" pe care le-au îmbrăcat protopărinții cînd au constatat că sînt goi sugerează o "moarte a sufletului", instaurarea instinctivității, a iraționalității și a falsului în lume. Moartea fizică va fi aceea care eliberîndu-i pe oameni de "hainele de piele ale minciunii" îi va confrunta cu adevărul propriilor lor fapte. La nivel comunitar, slăbirea legăturii cu Dumnezeu a însemnat deopotrivă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]