6 matches
-
Mucchielli, Roger, Comment ils deviennent delinquants, Paris, 1972. Negrier-Dormont, Lygia, La criminologie, Les cours de droit, Paris, 1989. Newman, Graeme, The Punishment response, J.B. Lippincott Company, Philadelphia/New York/San José/Toronto, 1978. Niculae, Claudiu, Schimbarea organizației militare. O perspectivă (neo)instituționalistă, Editura Tritonic, București, 2004. Ogien, Albert, Sociologia devianței, Editura Polirom, Iași, 2002. Ohlin, Lloyd E., Sociology and the Field of Corrections, Russel Sage Foundation, New York, 1956. ONU, Handbook on Social Indicators, New York, 1989. ONU, PRI, A pune regulile în acțiune
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
J.R. Pitts, Theories of Society, The Free Press, New York, 1969, pp. 1274-1283. 17 Alfred Weber, op. cit., p. 1277. 18 Alvin Toffler, Al treilea val, Editura Politică, București, 1989. 19 Termen folosit de Claudiu Niculae, Schimbarea organizației militare. O perspectivă (neo)instituționalistă, Editura Tritonic, București, 2004. 20 Émile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura Polirom, Iași, 2002. 21 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993, p. 546. 22 Victor Turner, "The Forest of Simbols", 1967, în Dicționar de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Japonia și China din primul deceniu al lumii post-Război Rece. Se dovedește că toate cele trei state întâmpină dificultăți de adaptare la schimbările caracterului sistemului internațional. Dar autorul privește aceste studii de caz și din perspectiva realistă și din cea instituționalistă, dezvăluindu-le punctele tari și punctele slabe pentru înțelegerea în termeni sistemici a politicii lor externe. Unul dintre numeroasele puncte tari ale lucrării de față constă în faptul că Harrison face eforturi să descopere legături între diferitele abordări, folosindu-le
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în anarhie, iar, prin aceasta, să marginalizeze în cadrul perspectivei lui teoretice atât preferințele interne, cât și procesele socializării din interiorul statului. Din acest motiv, autorul a recunoscut ulterior că este mai potrivit ca perspectiva lui teoretică să fie etichetată drept instituționalistă, și nu liberală. Prin contrast, versiunea de liberalism operaționalizată în studiul de față oferă o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu țin seama în totalitate de faptul că prăbușirea Uniunii Sovietice, una dintre cele mai semnificative evoluții din politica mondială din ultima jumătate de secol, nu a fost prevăzută nici de teoria neorealistă a relațiilor internaționale, și nici de cea instituționalistă. Ca atare, ei nu acordă suficientă atenție posibilității ca sfârșitul Războiului Rece și apariția unui corpus relativ stabil de state democratice liberale să fi ridicat întrebări fundamentale privind dinamica istorică de lungă durată din sistemul internațional. Prin contrast, modelul liberal
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și incertitudinea costurilor tranzacției fac ca regimurile să fie mai ușor de menținut decît de creat". El își propune să cerceteze în ce condiții perspectiva realistă (pe care o subsumează unei versiuni brute a teoriei stabilității hegemonice) și cea liberală/instituționalistă asupra cooperării sînt mai convingătoare. Keohane pledează la nivel teoretic pentru o sinteză a realismului și liberalismului, iar la nivel politic pentru posibilitatea unui management multilateral al regimurilor. O CRITICĂ A CELOR TREI TEZE Critica ce urmează se va concentra
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]