67 matches
-
delectezi. Acum ma-ntorc la lucru, visătoare (dar senina). ce bine e să te trezești cu povestea asta frumos ! acustică e .. mai altfel ! ideea e tare drăguță. interpretarea e bună. poate menționezi în trecere și ce au interpretat acești virtuoși instrumentaliști ( așa .. pentru noi cei neștiutori .. dar iubitori ! “nu trebuie să fii gras, sobru sau sociopat ca să cânți la un instrument cu coarde” :))) Frumos...doar frumos. de-acolo-aparuse deci fetiță cu luminarea... Nici nu mi-am pus prea multe-ntrebari. Eu chiar
Stradivarius-ul din vitrină by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82647_a_83972]
-
a afecta figura profundă a poetului. Contactul cu René Ghil a generat "bufonerii instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază pe Verlaine ca un "clasic", bardul francez nefiind, spunea el, "nici realist, nici simbolist, nici decadent, nici instrumentalist". Neputînd fi acceptat în optica exegetului decît pasager sau parțial romantic, simbolist, parnasian, Macedonski ar fi un barochist printr-o summa estetică a creației sale, prin aerul baroc al acesteia în totalitate: "Romantic ca fond spiritual, clasicist în aspirație, parnasian
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
o comunitate liturgica determinată de apartenență reală la poporul lui Dumnezeu. Celelalte taine și ierurgii urmăresc de asemenea, restabilirea raporturilor stabilite sau întrerupte, dintre Dumnezeu și această comunitate. Caracterul eclesial al misiunii nu trebuie să fie înțeles într-un sens instrumentalist sau eclesiomonist. Biserică nu este doar un simplu instrument al misiunii. Misiunea este un criteriu al Bisericii și nu există Biserică adevărată în afara misiunii. Cu toate acestea, în viziunea ortodoxă, Biserica reprezintă deja scopul misiunii, fiind în același timp, principiu
MISIUNEA BISERICII IN LUMEA NOASTRA CONTEMPORANA. DESPRE EXIGENTELE MISIUNII BISERICII IN ACEASTA SOCIETATE SECULARIZATA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352229_a_353558]
-
să ne aline suferințele și să ne dea puterea de a supraviețui. La aniversarea a 65-a, palmaresul naistului Vasile Iovu, este impunător, impresionant, inegalabil. În patrimoniul RadioTeleviziunii Naționale se păstrează 500 creații de autor, aranjamente pentru interpreții vocali și instrumentaliști. Este autorul unor partituri, piese remarcabile și CD-uri precum „Lacrimile Prutului”, „Ave Maria”, „Clasic”, „Divertisment”, „Ecoul Daciei”, care reprezintă o selecție din repertoriul ansamblului „Vasile Iovu”, pe care îl conduce. Evoluează de multe ori alături de regele naiului, Gheorghe Zamfir
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
principalele poezii ale ciclurilor, didactice și aride, Roma și Helada de N. Davidescu, grăitoare pentru direcția revistei poate pentru că urmau a fi grupate într-un fel de „legendă a secolelor”, intitulată Cântecul omului. Sunt prezenți vitalistul Ilarie Voronca și poetul instrumentalist Virgil Gheorghiu, fost colaborator la revista „unu” a lui Sașa Pană, dar și acesta, cu poezia Profilul unei bucurii. Dintre tineri, ar fi de amintit Eugen Jebeleanu, Aron Cotruș sau George Lesnea și Virgil Carianopol. Pot fi menționate și poemele
CUVANTUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
în 1897). Frecventa clubul socialist de la „Lumea nouă”. În ziarul „Liga ortodoxă”, la 30 iulie 1896, Ion Theo (prescurtarea i-a fost sugerată de Al. Macedonski) debutează în poezie, tăios, cu acuzatoarele strofe din Tatălui meu; le urmează compuneri când instrumentaliste, când parnasiene, când purtând amprenta elegiei eminesciene. Macedonski elogiază cutezanța cu care tânărul „rupe” tehnica versificării, însă acesta nu suportă amestecul „peniței” patronului său literar și părăsește cenaclul macedonskian. Colaborează totuși la sateliți ai „Literatorului”: „Revista modernă” (1897) și „Viața
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
2002) și adoptat de Comisia Europeană într-o variantă mai restrânsă. Indicatorii comuni sunt completați de un set specific național (indicatori de nivel terțiar selectați de statele membre). O critică frecventă în cazul sistemelor de măsurare este orientarea lor excesiv instrumentalistă, fără o teorie care să îi fundamenteze, preocuparea fiind doar de a colecta datele disponibile. Apare un proces circular de tipul: dezvoltarea socială înseamnă ceea ce se măsoară prin indicatorii selectați. În măsura în care conceptul s-a lărgit (dezvoltare economică, socială, umană, durabilă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Kahn și Jules Laforgue. Absurdul poeziei, „nelogica” ei sublimă, ce o înrudește în esență cu muzica, idei formulate de Macedonski în Despre logica poeziei (1880), reprezintă o aproximare intuitivă a inefabilului poetic. Într-o formă mai simplă, Macedonski anticipează experiențele instrumentaliste ale lui René Ghil. În 1892 el proclama unirea simbolismului cu instrumentalismul drept „ultimul cuvânt al geniului omenesc”. Pledoaria pentru simbolism este continuată în 1899 (În pragul secolului); cuceririle simboliste („muzică, imagine, culoare”) rămân însemnele adevăratei poezii. Tot în L.
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului, încercările instrumentaliste, sinesteziile, apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri dominante fac din mentorul „Literatorului” un precursor al simbolismului românesc și sub aspectul tehnicii poetice. Poetul este un plăsmuitor de viziuni. De o virtuozitate unică sunt însă micile cântece
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
complexitatea de simțiri, caracteristice sensibilității moderne, duc în poezie la complicație artificială și la prețiozitate și recomandă apropierea de trecut, „de natural, de simplu, de clasic”. Este elogiat Paul Verlaine, poetul genial al nevrozei, care depășește orice catalogări: simbolist, decadent, instrumentalist. O prezentare interesantă, prin filiațiile parnasiene pe care le stabilește, face C. Cantilli la un volum al lui Al. Macedonski, Bronzes. Tot el ține cronica sportivă și publică un reportaj narând aventura „velocipedică” a sa și a lui Al. Macedonski
REVISTA MODERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
socială promovată de Sistemul ONU sau Banca Mondială și concepția europeană cu privire la Europa socială sau modelul social european, perspectiva coeziunii și incluziunii sociale, cu implicații asupa conceptului de dezvoltare socială. Pentru unele sisteme de indicatori, este de remarcat orientarea excesiv instrumentalistă, fără o teorie care să îi fundamenteze, preocuparea fiind doar de a colecta datele disponibile. Spre exemplu, sistemul de indicatori de incluziune socială este elaborat fără a oferi o definiție a excluziunii sociale. Specialiștii sunt orientați de obiectivul pragmatic de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de indicatori de incluziune socială este elaborat fără a oferi o definiție a excluziunii sociale. Specialiștii sunt orientați de obiectivul pragmatic de a elabora sisteme de indicatori care să constituie o contrapondere „obiectivă” la strategiile și programele decidenților politici. Orientarea instrumentalistă este criticată de cercetătorii cu o orientare mai teoretică, un exemplu fiind argumentația lui Sen cu privire la necesitatea de lărgire a perspectivei capitalului uman înțeles exclusiv ca mijloc de reușită pe piața muncii și de creștere a veniturilor, cu o perspectivă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
când și versul mai scurt. Foarte rar recurge la versul liber, toată iubirea sa fiind dăruită definitiv „sfintelor silabe cu rimă și cezură”. În două-trei rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul realizării le este proprie maniera estetizantă. Motivele sunt mai
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
și sursa lipsei de pătrundere cu care sunt ironizate, batjocorite chiar, eforturile de înnoire poetică făcute de Al. Macedonski și de emulii săi. E o adevărată campanie, preluată în liniile ei mari tot de la „Moftul român”, împotriva poeziei „mistico-simboliste”, „decadente-orientale”, „instrumentaliste” etc. Alături de poetul Nopților, sunt ironizați Cincinat Pavelescu, Mircea Demetriade, C. Cantilli și Ion Theo (Tudor Arghezi), acesta pentru exotica poezie Aegypt. Dar mai cu seamă veleitarii și nechemații în lumea literelor constituie o țintă a săgeților. Avalanșa de versuri
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
prin idealismul subiectiv al unui Rémy de Gourmont, autorul din Le Livre des Masques fiind puternic îndatorat romantismului și idealismului subiectiv german. Simptomatică este și nevoia nevrotică a legitimării externe: antidecadent declarat, deși adept - o vreme - al experiențelor simboliste și instrumentaliste, Macedonski întreține, încă de pe la 1880, relații apropiate cu reviste franceze, publică versuri în revista belgiană La Wallonie, din Liége, a lui Albert Mockel (1886), își editează la Paris Le calvaire deu feu (1896), publică, în franceză, volumul Bronzes, prefațat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de R. Coase În 1937, precum și dezvoltările ulterioare ale acesteia În cadrul paradigmei instituționale se Încadrează În acest curent teoretic. De asemenea, această teorie este și punctul de Întâlnire Între economia organizațiilor și teoriile sociologice ale organizațiilor. Prima urmărește, mai degrabă instrumentalist, modalitățile de eficientizare a organizațiilor, În timp ce a doua este interesată mai degrabă de modalitățile de realizare a ordinii, de culturile dominante ce emerg Într-un proces de exercitare a puterii. Teoria costurilor tranzacționale apropie foarte mult cele două problematici, deși
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
caracteristici ale viziunii sale politice ă elită, cultură, creație”, adică se afla în directă antiteză cu tot ceea ce filosofia și știința politică anterioară atribuiseră femeilor (Nicolescu-Quintus, Pircă, 2002, p. 176). În general, politicienii naționaliști români „manifestau exact atitudinea patriarhală și instrumentalistă la care ne așteptam, având în vedere atitudinea generală în epocă” (Nicolescu-Quintus, Pircă, 2002, p. 188). Femeile rămân cu rolul primordial de mamă și soție și le este refuzat categoric statutul de actor în sfera publică (Nicolescu-Quintus, Pircă, 2002, p.
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
oricare din formele următoare: a) Identitatea este o construcție socială. b) Identitatea are caracter instrumental. c) Identitatea este o reprezentare contextuală, fără substanță, deci multiplă și fluidă. Vom exemplifica această poziție cu teorii ale identității denumite de alții contextualiste, situaționaliste, instrumentaliste, cognitiviste sau invenționiste. 3.4.1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată În general, Barth este considerat a fi unul dintre cei care schimbă perspectiva asupra identității datorită faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
înainte; atunci când definește conștiința comunității de origine, Motru (1996:10-5) spune că se referă mai degrabă la ideea ocrotirii (vezi și Capitolul 4). 34 Aceasta este ideea pe baza căreia Barth este criticat: actorii sociali apar a fi individualiști și instrumentaliști. 35 Această identitate generală, de bază, rămâne oarecum nedefinită; în acest punct se poate face legătura cu perspectivele anterioare, esențialiste, pentru că această identitate generală este, după cum spune Barth, determinată de origine și background: "O atribuire categorială este o atribuire etnică
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
repetițiilor. 57 Alexandru Graur, Lucia Vald, "Scurtă istorie a lingvisticii", Editura Didactică și Pedagogica», București, 1977, p.5. 39 În lingvistica veche indiană, în cercetarea limbilor s-a pus accentul asupra raportului dintre limbă și realitate, afirmându-se rolul gnoseologic "instrumentalist" al cuvântului 58. Gramaticii din vechea Indie au dovedit un remarcabil simț al analizei, au folosit metode foarte precise de descriere, care au fost luate ca model de chinezi și arabi, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea și de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
repetițiilor. 57 Alexandru Graur, Lucia Vald, "Scurtă istorie a lingvisticii", Editura Didactică și Pedagogica», București, 1977, p.5. 39 În lingvistica veche indiană, în cercetarea limbilor s-a pus accentul asupra raportului dintre limbă și realitate, afirmându-se rolul gnoseologic "instrumentalist" al cuvântului 58. Gramaticii din vechea Indie au dovedit un remarcabil simț al analizei, au folosit metode foarte precise de descriere, care au fost luate ca model de chinezi și arabi, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea și de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
cum observăm natura? Etc. Actuala filosofie a economiei este, în bună parte, o reacție la ideile popperiene și ale pozitiviștilor. În legătură cu obiectivele științei eco-nomice, opiniile filosofilor sunt extrem de împărțite, dar aceștia pot fi grupați în două mari categorii: realiști și instrumentaliști. Primii consideră că știința economică nu trebuie să ne ofere doar formulări de predicții riguroase, ci și descoperirea noi adevăruri despre lume și viață și mai ales explicarea fenomenelor, iar rezultatele cercetărilor sunt mereu corijabile odată cu rafinările și perfecționările științei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
știința economică nu trebuie să ne ofere doar formulări de predicții riguroase, ci și descoperirea noi adevăruri despre lume și viață și mai ales explicarea fenomenelor, iar rezultatele cercetărilor sunt mereu corijabile odată cu rafinările și perfecționările științei. La polul opus, instrumentaliștii (în frunte cu Milton Friedman) sunt mai relativiști și consideră că adevăratul scop al științei este elaborarea de instrumente care să facă posibile predicțiile și descoperirile. Ei pun un mai mare accent pe practică și sunt foarte neîncrezători în explicațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
satisfac criteriile mai rafinate sau mai relaxate, adică ar fi un fel copil răsfățat al științei. F. Machlup critică și el criticile lui Hutchison și consideră că practica științei economice poate testa teoriile sale dacă se iau în considerare rafinamentele instrumentaliste, sau interpretările parțiale ale teoriilor științifice. Același lucru îl susține și M. Friedman, în binecunoscuta sa Metodologie a științei eco-nomice pozitive (1953), care a constituit un răspuns la criticismul specific al școlii neoclasice și a dominat reflexia metodologică asupra științei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se mărginește să afirme că totul se petrece "astfel". Lucrurile sunt așa cum sunt pentru că sunt." Procesul selecției naturale ajută în a valida o teorie sau, mai curînd, teoria rezumă totul într-o manieră apropiată condițiilor de supraviețuire a între-prinderilor. Metodologia instrumentalistă a căzut sub loviturile lui Popper, care în esență a ridicat următoarele obiecțiuni: dacă, așa cum susține Friedman, singurul test de validitate al unei teorii îl constituie conformitatea previziunilor sale cu experiența, atunci teoria funcționează fără a furniza nici o explicație cauzală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]