834 matches
-
următoarele l copii cu diabet zaharat tip I, la care nu se poate realiza controlul glicemic prin insulinoterapie intensivă l copii cu diabet tip I labil, cu diabet tip I și hipoglicemii recurente, cu diabet zaharat tip I și cu insulinorezistență marcată, la care nu se poate realiza controlul glicemic (prezența fenomenului „dawn“ și persistența hemoglobinei glicate Alc la valori peste 8%). În același ordin sunt prezentate criteriile ce trebuie îndeplinite în cazul tratamentului temporar al diabetului. OCTAVIAN NICA Clasificarea medicamentelor
Agenda2003-34-03-9 () [Corola-journal/Journalistic/281366_a_282695]
-
în diabetul zaharat tip 1 diagnosticat înainte de 15 ani - studiul cuprinzând 952 de copii cu diabet inaugural, Date privind unii markeri imunologici la copiii cu diabet zaharat tip 1 și la rudele de gradul unu ale pacienților, Probleme practice ale insulinorezistenței și altele. De asemenea, se vor desfășura ateliere de lucru, lansări de carte, iar în ultima sesiune vor fi dezbătute: Specificul asistenței psihologice acordate în Centrul Clinic „Cristian Șerban“ și Diabetul zaharat tip 1 la copil și tânăr în România
Agenda2003-17-03-7 () [Corola-journal/Journalistic/280940_a_282269]
-
Scopul studiului a fost evaluarea asocierilor enzimelor hepatice, respectiv alaninaminotransferaza (ALT), aspartataminotransferaza (AST) și γ-glutamiltransferaza (GGT) cu sindromul metabolic (SM) și diferitele sale componente la pacienți cu DZ2 nou descoperit, precum și cu unii parametri ai insulinorezistenței și unele adipocitokine. Am realizat un studiu cross-secțional ce a inclus 227 de persoane (113 femei și 114 bărbați) cu diabet zaharat tip 2 (DZ2) nou descoperit. Am analizat parametrii antropometrici, clinici, biochimici și unele adipocitokine în funcție de prezența SM, de
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
pentru: vârstă, TG, HDL-colesterol, TG/HDL-colesterol, insulină, proinsulină, HOMA-IR, adiponectină (p<0,005) și LDL-colesterol (p<0,05). Rezultatele obținute documentează asocierea ALT și GGT cu componentele clasice ale SM (în special HDL-colesterol scăzut și TG crescute), dar și cu insulinorezistența la persoanele cu DZ2 nou descoperit. În plus, AST este corelat cu distribuția de tip central a excesului de țesut adipos (evaluată prin CA), iar GGT se corelează negativ cu adiponectina. Sindromul metabolic (SM) reprezintă o grupare de tulburări metabolice
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
reprezintă o grupare de tulburări metabolice complexe și predispune la apariția bolii cardiovasculare (BCV) și a diabetului zaharat de tip 2 (DZ2), dacă acesta nu este deja prezent. Apariția SM are drept cauze principale obezitatea (în special obezitatea abdominală) și insulinorezistența, care sunt strâns intercorelate pe fondul unei susceptibilități metabolice individuale. Pe lângă componentele clasice, se discută despre introducerea printre elementele SM a unor noi biomarkeri precum cei de inflamație subclinică, ai funcției hepatice sau acidul uric. Ficatul este implicat în metabolismul
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
elementele SM a unor noi biomarkeri precum cei de inflamație subclinică, ai funcției hepatice sau acidul uric. Ficatul este implicat în metabolismul glucidic, la acest nivel având loc preluarea, stocarea, sinteza și metabolizarea glucozei, dar reprezintă și sediul central al insulinorezistenței, ceea ce sugerează că acest organ are un rol cheie în patogeneza SM și DZ2. Alaninaminotransferaza (ALT), aspartatamino transferaza (AST) și γ-glutamiltransferaza (GGT) sunt indicatori utilizați de rutină pentru diagnosticarea bolilor hepatice, însă în ultimii ani s-au acumulat mai multe
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
apariția SM și BCV. Scopul studiului a fost evaluarea asocierilor enzimelor hepatice, respectiv ALT, AST și GGT, cu SM și diferitele sale componente la pacienți cu DZ2 nou descoperit. De asemenea, am analizat asocierea enzimelor hepatice cu unii parametri ai insulinorezistenței și cu unele adipocitokine. Două sute douăzeci și șapte de adulți cu vârste cuprinse între 35 și 80 de ani, cu DZ2 nou descoperit (vechime a bolii mai mică de 6 luni) din evidența ambulatoriului de specialitate al Institutului Național de
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
Valorile AST s-au corelat negativ cu vârsta (r=-0,240, p<0,005) și pozitiv cu CA (r=0,216, p<0,005). Pentru a completa caracterizarea asocierilor dintre AST și componentele SM, dar și cu alți parametri a insulinorezistenței, am împărțit pacienții pe quartile de AST. Dintre variabilele luate în studiu, diferențe semnificative între quartile am înregistrat numai pentru cele pre zentate în Tabelul 2. Valorile GGT au fost crescute la un procent mai mare dintre pacienții cu DZ2
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
TG/HDL-colesterol și mai mici pentru HDL-colesterol, ceea ce arată legătura dintre ALT și dislipidemia aterogenă, precum și pentru insulină, proinsulină și HOMA-IR. Rezultatele noastre sunt în concordanță cu cele din literatură, care au arătat că ALT a fost semnificativ asociat cu insulinorezistența la persoanele cu SM și la pacienții cu DZ2 nou descoperit. Nivelul GGT a fost semnificativ mai mare la pacienții cu DZ2 nou diagnosticat și SM comparativ cu cei fără SM și s-a corelat cu numărul de criterii ale
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
o reflecte probabil cu o mai mare acuratețe, fie prin prisma implicării GGT în catabolismul extracelular al glutationului. GGT este astfel legată de creșterea stresului oxidativ, ca marker nespecific. Prin acest mecanism GGT ar putea fi mai strâns corelat cu insulinorezistența și SM, întrucât este cunoscută implicarea stresului oxidativ ca mecanism patogenic ce leagă insulinorezistența de disfuncția beta celulară . Relația dintre valorile GGT, obezitate și apariția SM a fost pusă pe seama acestui mecanism. De altfel, am documentat corelația dintre GGT și
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
catabolismul extracelular al glutationului. GGT este astfel legată de creșterea stresului oxidativ, ca marker nespecific. Prin acest mecanism GGT ar putea fi mai strâns corelat cu insulinorezistența și SM, întrucât este cunoscută implicarea stresului oxidativ ca mecanism patogenic ce leagă insulinorezistența de disfuncția beta celulară . Relația dintre valorile GGT, obezitate și apariția SM a fost pusă pe seama acestui mecanism. De altfel, am documentat corelația dintre GGT și insulinorezistență (evaluată prin insulinemie și HOMA-IR). Pe lângă parametrii dislipidemiei aterogene, GGT s-a corelat
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
și SM, întrucât este cunoscută implicarea stresului oxidativ ca mecanism patogenic ce leagă insulinorezistența de disfuncția beta celulară . Relația dintre valorile GGT, obezitate și apariția SM a fost pusă pe seama acestui mecanism. De altfel, am documentat corelația dintre GGT și insulinorezistență (evaluată prin insulinemie și HOMA-IR). Pe lângă parametrii dislipidemiei aterogene, GGT s-a corelat și cu LDL-colesterolul, ceea ce ar putea sugera un factor suplimentar de risc pentru BCV. GGT s-a corelat negativ cu adiponectina, observație concordantă cu alte date din
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
de risc pentru BCV. GGT s-a corelat negativ cu adiponectina, observație concordantă cu alte date din literatură. Rezultatele noastre documentează asocierea dintre ALT și GGT componentele clasice ale SM (în special HDL-colesterol scăzut și TG crescute), dar și cu insulinorezistența la persoanele cu DZ2 nou descoperit. AST este corelat cu distribuția de tip central a excesului de țesut adipos (evaluată prin CA). În plus GGT se corelează negativ cu adiponectina. Determinarea acestor enzime hepatice este recomandată la pacienții cu DZ2
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
altă particularitate care de fapt conferă și complexitate cazului reiese din asocierea obezitate + diabet zaharat + infecție cu virus hepatitic C + steatoză hepatică. Steatoza hepatică este desigur primară: pacientul este obez, hipertensiv și asociază diabetul zaharat, elemente ce sugerează steatoza prin insulinorezistență. Nu putem exclude însă alți factori care întrețin și dezvoltă steatoza hepatică: diabetul zaharat și infecția cu virus hepatitic C. Aceste condiții evoluează cu steatoză hepatică secundară. Steatoza poate fi secundară obezității, dar și conexă diabetului zaharat. Pe de altă
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA BUCUR () [Corola-journal/Journalistic/92055_a_92550]
-
conexă diabetului zaharat. Pe de altă parte în etiologia ei poate fi implicată și infecția cu virus C. Se consideră că și virusul hepatitic C este responsabil de dezvoltarea DZ posibil prin acțiune directă asupra pancreasului cât și prin dezvoltarea insulinorezistenței. Indiferent de relația de cauzalitate a acestor afecțiuni asociate, fiecare în parte influențează prognosticul și tratamentul. Acesta trebuie adresat individualizat atât pe etape evolutive, cât și pentru fiecare afecțiune în parte. De aceea se impune o monitorizare cvasipermanentă.
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA BUCUR () [Corola-journal/Journalistic/92055_a_92550]
-
consecințelor sale. Astfel DGHA se poate asocia cu reducerea calității vieții, în special prin reducerea forței musculare și a capacității de efort, alterarea compoziției corporale (reducerea masei musculare și cresterea țesutului adipos), osteopenie/osteoporoza. Insă DGHA este de asemenea asociat cu insulinorezistența și alterarea factorilor de risc cardiovascular. Pe termen lung, este cunoscut faptul că pacienții cu hipopituitarism și deficit de GH au o prevalență crescută a bolilor cardiovasculare (Toogood A 2004) și a diabetului zaharat (Abs R 1999). In prezent, există
ANEXĂ din 11 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252607]
-
faptul că pacienții cu hipopituitarism și deficit de GH au o prevalență crescută a bolilor cardiovasculare (Toogood A 2004) și a diabetului zaharat (Abs R 1999). In prezent, există studii care au arătat ca tratamentul cu hormon de creștere ameliorează insulinorezistența, factorii de risc cardiovascular și calitatea vieții. Pacienții cu hipopituitarism și DGHA care primesc doar tratament convențional, fără tratament cu hormon de creștere, au o mortalitate crescută (Rosen T 1990, Tomlinson JW 2001, Bates AS 1996). Svensson a arătat într-
ANEXĂ din 11 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252607]
-
consecințelor sale. Astfel DGHA se poate asocia cu reducerea calității vieții, în special prin reducerea forței musculare și a capacității de efort, alterarea compoziției corporale (reducerea masei musculare și cresterea țesutului adipos), osteopenie/osteoporoza. Insă DGHA este de asemenea asociat cu insulinorezistența și alterarea factorilor de risc cardiovascular. Pe termen lung, este cunoscut faptul că pacienții cu hipopituitarism și deficit de GH au o prevalență crescută a bolilor cardiovasculare (Toogood A 2004) și a diabetului zaharat (Abs R 1999). In prezent, există
ANEXĂ din 11 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252606]
-
faptul că pacienții cu hipopituitarism și deficit de GH au o prevalență crescută a bolilor cardiovasculare (Toogood A 2004) și a diabetului zaharat (Abs R 1999). In prezent, există studii care au arătat ca tratamentul cu hormon de creștere ameliorează insulinorezistența, factorii de risc cardiovascular și calitatea vieții. Pacienții cu hipopituitarism și DGHA care primesc doar tratament convențional, fără tratament cu hormon de creștere, au o mortalitate crescută (Rosen T 1990, Tomlinson JW 2001, Bates AS 1996). Svensson a arătat într-
ANEXĂ din 11 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252606]
-
14 cod (A020E): DCI PIOGLITAZONUM se modifică și se înlocuiește cu următorul protocol: Protocol terapeutic corespunzător poziției nr. 14 cod (A020E): DCI PIOGLITAZONUM I. Criterii de includere în tratamentul specific: 1. În monoterapie: – la pacienții cu DZ tip 2 și insulinorezistență importantă, care nu tolerează metforminul sau la care este contraindicat, și la care valoarea HbA1c este >/= 7%, deși măsurile de respectare a stilului de viață au fost aplicate și respectate de cel puțin 3 luni. Insulinorezistență importantă este sugerată de
ANEXĂ din 27 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255896]
-
măsurile de respectare a stilului de viață și administrarea unui derivat de sulfoniluree, în doză maximă tolerată, au fost aplicate de cel puțin 3 luni. (valoarea HbA1c >/= 7%). ... ... 3. În terapie orală triplă – la pacienții cu DZ tip 2 și insulinorezistență importantă la care, după cel puțin 3 luni de respectare a indicațiilor de modificare a stilului de viață și de administrare a metforminului în asociere cu derivați de sulfoniluree, în doze maxime tolerate, valoarea HbA1c >/= 7%. ... ... 4. Pioglitazona este, de
ANEXĂ din 27 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255896]
-
modificare a stilului de viață și de administrare a metforminului în asociere cu derivați de sulfoniluree, în doze maxime tolerate, valoarea HbA1c >/= 7%. ... ... 4. Pioglitazona este, de asemenea, indicată în combinație cu insulină, la pacienții cu DZ tip 2 și insulinorezistență importantă, care nu tolerează metforminul sau la care este contraindicat și la care HbA1c este >/= 7%, în ciuda măsurilor de modificare a stilului de viață și a administrării unei insulinoterapii în doze adecvate, pe o perioadă de minim 3 luni
ANEXĂ din 27 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255896]
-
o predispoziție crescută pentru dezvoltarea unor maladii autoimune și limfoproliferative. în afară de CM de tip II, care este manifestarea extrahepatică cea mai frecventă a infecției cu VHC, se pot asocia: GN membrano-proliferativă, sindrom Sjögren, porfirie cutanată, tiroidită, artrită reumatoidă, neuropatie periferică, insulinorezistență și diabet zaharat tip 2, limfom non-Hodgkin cu celule B. VHC stimulează producția de IgM, care dobândesc activitate de FR, ca urmare a unor mutații somatice. în plus, VHC are o afinitate particulară pentru limfocite, mediată prin interacțiunea dintre proteina
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
absorbită și creșterea ponderală. Tulburările metabolismului lipidic se întâlnesc frecvent la pacienții cu DP, fiind caracterizate prin: creșterea colesterolului total, a LDL-colesterolului, a trigliceridelor și a lipoproteinei (a)și scăderea HDL-colesterolului. Factorii cei mai importanți în patogeneza acestei dislipidemii sunt insulinorezistența și absorbția glucozei din dializat. Absorbția glucozei stimulează lipogeneza de novo, care, împreună cu insulinorezistența, determină creșterea fluxului de acizi grași liberi (AGL) către ficat, unde aceștia sunt încorporați înVLDL. La creșterea producției de VLDL mai contribuie pierderile transperitoneale de proteine
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fiind caracterizate prin: creșterea colesterolului total, a LDL-colesterolului, a trigliceridelor și a lipoproteinei (a)și scăderea HDL-colesterolului. Factorii cei mai importanți în patogeneza acestei dislipidemii sunt insulinorezistența și absorbția glucozei din dializat. Absorbția glucozei stimulează lipogeneza de novo, care, împreună cu insulinorezistența, determină creșterea fluxului de acizi grași liberi (AGL) către ficat, unde aceștia sunt încorporați înVLDL. La creșterea producției de VLDL mai contribuie pierderile transperitoneale de proteine (mecanism analog celui responsabil de dislipidemia din sindromul nefrotic) și reducerea catabolismului VLDL și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]