336 matches
-
ai comunismului primar. În corul murmurelor, acest artist exemplar a avut curajul să strige. 24 august Printre figurile marcante care mi-au pigmentat anii începutului se află autorul Țării de piatră, de foc și de pămînt (1939), dar și al insurgentului Jurnal de sex (1929). În deceniul șapte, inconfundabilul personaj întreținea, în presa bucureșteană, un serial cu voiajele (optimiste) pe întinsurile patriei și, venind rîndul Iașilor, cel ce fusese desemnat/ primise sarcină să-l însoțească era junele pe post de desenator
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și asupra lumii acestuia. Contemplarea imaginarului este în sine o interpretare a acestui fenomen care transcende realitatea - deși e puternic ancorat în ea -, tocmai datorită gândirii imaginative. Teoria este așadar capabilă a genera "radiografii" și lecturi diferite ale imaginarului, aparent insurgent, oricum dificil de încadrat ca obiect de studiu. În plus, un fenomen controversat, mai ales atunci când a fost abordat conceptual și redus la efectele psiho-sociale provocate de fantezie, la rezultatele manifestării funcției imaginației "onirice" - asimilate tenebrosului, elucubrațiilor neștiințifice, mitologiilor populare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
timpul Judecății de Apoi. În urma crizei provocate de Reformă (și care începuse în fapt să se manifeste încă din timpul creștinismului medieval), războaiele religioase și mai ales Războiul de 30 de ani au constrâns imaginarul mistic să se manifeste fie insurgent, la nivelul instituțiilor religioase marginale, fie la nivel individual, critic deopotrivă față de cele două mișcări religioase majore. Afirmarea noilor atitudini polemice, de grup sau în forme individuale, precum și devalorizarea bazelor confesionale tradiționale au provocat o slăbire a rolului imaginii religioase
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
În 1990, a cărei viteză de apariție se explică și așa. E inevitabil, sugeram, să cauți și să găsești În aceste cărți o strategie, fie și implicită, de a infuza În spațiului dezbaterii sociologice postbelice românești un suflu Înnoitor și insurgent. Te somează la asta ambianța postrevoluționară a disciplinei și propria ta adeziune profesională. De aici, cum ziceam, nota autobiografică a textului. Această strategie culturală pare, poate, mai limpede acum. A-i conferi aparența unei adeziuni apriorice era singura rețetă rezonabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
luată ca ipoteză de lucru, poate fundamenta variante mai nobile de viață bună pentru individ, poate furniza material identitar puternic, poate deveni drapel de luptă pentru dreptate socială, ca în teologiile eliberării, sau de luptă pentru putere, ca în fundamentalismele insurgente. în orice caz, indiferent că retorica religioasă e agresiv tradiționalistă sau individualistă, inventivă, tolerantă, transcendența devine un accesoriu prețios al tematicii imanente. E vorba despre o secularizare prin anexiune, mai insidioasă, fiindcă transcendența nu e ignorată sau uzurpată, ci instrumentată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
deputat muntenegrean. Instaurînd dictatura în anul următor, regele Alexandru I împarte țara în nouă provincii ale căror granițe pur geografice desconsideră întru totul identitățile populare. Acestei lovituri de forță i se va răspunde prin nașterea organizației teroriste croate a ustașilor (insurgenți)332. În același moment, corespondentul ziarului Daily Express nota: "ceea ce am auzit la Zagreb și în Croația cu privire la pro-cedeele autorităților e mai oribil decît ceea ce am aflat în Armenia după masacrele turce"333, timp în care etnologul Milan Sufflay este
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
anume, un viitor al dreptății prefigurat de muncitorii uzinelor din Moscova, de greviștii din Ruhr care în 1923 protestează împotria ocupației franceze și cu care Partidul comunist se solidarizează în numele luptelor revoluționare împotriva magnaților cărbunelui"369, și, la limită, de către insurgenții marocani din Rif care, în 1925 îl conving pe Aragon să strige "Trăiască Abd-el-Krim"370. Într-un cuvînt, extrema stîngă intelectuală își descoperă alți compatrioți, extrateritoriali, de altfel prea puțin frecventați în practică: nu doar aceia aparținînd unei naționalități de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Cisiordania și Gaza) au un statut de autonomie cu limite politico-juridice imprecis determinate și dispun doar de forțe polițienești și de menținere a ordinii. În Sahara Occidentală forțele armate marocane dețin controlul asupra celei mai mari părți a teritoriului, iar grupările insurgente autohtone antimarocane au mai mult caracter de forțe de gherilă decât de organism militar regulat. C. Spațiul arabofon în grila de potențial a marilor unități continental-regionale Marile blocuri regional-continentale din proximitatea spațiului arabofon sunt arii cu caracteristici diferite din punctul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
15,5%). Astfel, decenii de-a rândul Arabia Saudită, E.A.U., Kuwait, Qatar, Bahrain, au oferit sprijin militar Iordaniei, Libanului, Irakului (în timpul războiului irakiano-iranian din 1980 1988), Autorității palestiniene. De asemenea,Algeria a oferitși oferă în mod constantsprijin militar Mauritanieiși grupărilor insurgente antimarocane din Sahara Occidentală, iar Libia acordă asistență militară unora dintre părțile implicate în conflictele interne din Sudan, Ciad, Sahara Occidentală, Mauritania. B. Geografia prezenței militare străine în spațiul arabofon - proiectul intereselor asumate Spre deosebire de asistența financiar-militară, prezența militară străină se caracterizează printr-
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
câtorva din primele trăiri ale lui Vania Răutu, în ambianța familială a Năpădenilor, apoi în pensionul germanului Faltin și în „gimnaziul nobilimii” din Chișinău, rememorare dirijată prea vizibil, parcă spre a „documenta” ce putea fi simptom sau cauză a firii insurgente a protagonistului. Abia în partea a treia, intitulată Inițierea, se intră pe făgașul narării cursive a faptelor și întâmplărilor ce culminează cu arestarea proaspătului bacalaureat admis în „mișcare”. Acest segment, împreună cu volumele Lutul, Hotarul și Nostalgii, formează ceea ce s-ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
LCF, 1998, 45; Cornel Ungureanu, Alexandru George și vremea jurnalelor, O, 1998, 12; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 101-108; Glodeanu, Dimensiuni, 177-180; Gabriela Omăt, Alexandru George recitit pe îndelete, RL, 1999, 25; Mircea Popa, Alexandru George sau Elogiul spiritului insurgent, ST, 2000, 4; Florin Mihăileanu, Destin de scriitor, ST, 2000, 7-8; Dan Mănucă, Eseiștii de ieri și de azi, CL, 2000, 10; Dimisianu, Lumea, 269-274; Dicț. esențial, 329-332; Manolescu, Lista, III, 198-209; Popa, Ist. lit., II, 1156-1157; Matei Călinescu, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]