644 matches
-
legătură doar cu popoarele marii Uniuni Sovietice) Nicolina, unde, cu voie de la... miliție, se putea sta pînă în zori la o cinzeacă multiplicată. La boemăăă, la boemăăă, șansoneta lui Aznavour, cum o fredona "baronul" cu garoafe, nu? Ei bine, singurul insurgent fățiș al perioadei era bizarul Boușcă, pictorul excepțional. Care, în oratoria lui, pe stradă, în cinematografe, în piață, vorbea de sora noastră răpită, Basarabia. Dramatica-i imunitate stătea în chiar schizofrenia atestată de clinica "specializată". Ce lume! Cu humorul său
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
miraculoasă a solarității; dar din alt motiv, cel al nobleței cromatice și al confortului civilizat Vermeer?; dar cumintele Chardin? 4. Turner, impresionistul avant la lettre, magicianul aburului învăluitor al mării, al uscatului; dar sarcasticul Daumier?; dar impecabilul Manet?; dar primul insurgent Monet, titularul curentului? 5. Cézanne, rigurosul tandru; dar "diletantul" Gauguin?; dar Lautrec?; dar Matisse? 6. Picasso, demonul deconstrucției moderne; dar, de ce nu? mai puțin celebrul Villon? 7. Klee, pseudonaivul savant; dar Utrillo? 8. Arp, abstractul speculînd rodnicia hazardului; dar Mondrian
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-un neîntrerupt ritm atractiv pentru ieșenii care trec în sus și-n jos. Ambitus stilistic. Rezolvări ingenioase în linia (și parodică) deja pomenitului lirism local, sesizabile în chiar schemele compoziționale ale debutanților, soluții menite, programatic, să șocheze în felul insurgenților moderni de început de secol XX, alternanța imprevizibilă a materialelor și dimensiunilor, replici ritoase (nu ferite de stridențe) la molcomele solfegii ale "clasicilor în viață", randevuuri, pe aceeași simeză,a picturii cu fotografia, a instalației cu designul. Toate acestea (și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu comentează sistematic ieșirile în arenă ale complexatului băiețică vizual? Atît de insolent la modă acum, dar și atît de trist anonim, în cazna de a-și propune vidul. Doar înțeleaptă detașare?... Cineva ar trebui să-i onoreze pe acești insurgenți ai nimicului cu imediate întîmpinări, fie ele și galante. Să le frăgezească retina, arătîndu-le că rasatele tendoane ale frumoaselor lor partenere de trotuar sau de terasă există. Și că merită măcar bravada cruciaților madrigaliști. (Caca! ar răspunde băiețică Baetica.) 10
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prima și ultima cruciadă ecumenică împotriva barbarilor necredincioși. Începutul se declanșează în Peloponez în 1821, la inițiativa episcopului de Patras. Represiunea a fost feroce; patriarhul Constantinopolului a fost spînzurat în fața catedralei, locuitorii insulei Chios, masacrați sau vînduți ca sclavi; situația insurgenților a devenit dramatică, fără ca puterile europene să miște un deget pînă în 1826. Doar Metternich va veghea, fiindcă Austria era mai mult decît oricare interesată de evoluția fervorii naționaliste. Însă emoția a sensibilizat Europa Occidentală, pe de o parte datorită
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
parlament național alcătuit din dietele diferitelor state ale Confederației germanice. Declarîndu-se constituant acesta anulează Dieta vechii Confederații. La Berlin, Frédérich-Guillaume IV capitulează imediat în fața insurecției, acordînd supușilor săi prusaci dreptul constituirii unei adunări pe baza sufragiului universal, drept compensație pentru insurgenții omorîți de soldații săi. Însă parlamentarii de la Francfort nu știu să profite de acestă ocazie. În curînd vor recade în aceeași greșeală a certurilor dintre austrofili și prusofili. Ei vor reuși să închege un proiect de Constituție federală și-i
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și guvernează ca laic. 258 De la numele unui cartierului grec din Constantinopol, care în epoca otomană și-a luat această denumire prin derivare de la farul care se găsea acolo. 259Le Monde, 10 august, 1994, p.6. 260 Capitala provizorie a insurgenților greci. 261 Citat de către G. de Bertier, op. cit., p.400-401. 262 Citat de G. Mann, The History of Germany since 1789, Lon-dra, Penguin Books, 1990, p.73. 263 Cf. G. Arnaldi, "Unité et divisions italinnes", Le Débat (78), ianuarie-februarie 1994
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Dej s-a dovedit chiar cel mai important susținător extern al lui Hrușciov În Înăbușirea revoltei maghiare, atît prin Îndemnuri, cît și prin ajutorul material și uman (construirea sau lărgirea unor drumuri strategice pentru afluirea trupelor sovietice implicate În zdrobirea insurgenților, trimiterea a sute de agenți ai Securității, recrutați dintre etnicii maghiari din Trasnilvania). Dej Își manifestase obediența față de „Marele Frate”, dar era și În interesul lui să evite/Înăbușe orice acțiune de protest În care vedea o subminare a regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
măcelul s-a declanșat. Peter Lalor a Încercat În grabă să-și regrupeze oamenii pentru a Înfrunta atacul, dar a fost rănit. Soldații au dat foc corturilor răsculaților, distrugând tot ce le-a ieșit În cale. La sfârșitul luptei, 30 insurgenți zăceau uciși, iar alții răniți. Steagul independenței a fost coborât de soldații coloniali de pe catargul taberei și purtat ca pe o captură prețioasă”156 Un reporter al ziarului „Geelong Advertiser”, martor ocular descria atrocitățile măcelului: „A fost o scenă Înfricoșătoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Cei din apropiere l-au sfătuit pe rege să fugă, el însă a ezitat să se refugieze la castelul Saint Cloud. A cedat totuși, familia regală, deghizată, cu suita, s-a retras la Varennes. Fugarii s-au întors la Paris. Insurgenții atacaseră Tuileries, au devastat apartamentele regale. Danton, Robespierre și girondinii incitau poporul și îl înarmau. În mulțimea strânsă în fața palatului Tuileries se afla și locotenentul corsican Napoleon Bonaparte, viitorul prim consul și apoi împărat al Franței. După participarea suveranilor și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se manifestă decât respectul suprem pentru propriul meu imobilism. Leneșul e paradigma împlinirii fără efort: el reușește tocmai în măsura în care nu face nimic. Ca erou al stazei, căzut în inadecvarea mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Krim împotriva colonialismului francez și spaniol. Este ciudat faptul că Iorga credea că mișcarea era în întregime manipulată de către germani. Partidul Comunist Francez a fost și el ținta atacurilor sale. Iorga acuzîndu-l că încălcase principiul unității naționale, sprijinindu-i pe insurgenți. Deocamdată atît în ceea ce privește editorialele politice ale lui Iorga. Ceea ce simțea istoricul, amintindu-și poate de Posada, devine limpede din următorul citat: "Colonialismul începe să trăiască o nouă eră. Băștinașilor trebuie să li se permită să participe la conducerea și la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prețuiau”. Apelurile lor n-au fost auzite. Guvernul Franței eliberate n-a arătat mare interes pentru starea de spirit a arabilor, iar când, În mai 1945, această indiferență a dus la o revoltă În regiunea Kabilia, la est de Alger, insurgenții au fost zdrobiți fără ezitare. În următorul deceniu, atenția Parisului a fost Îndreptată În altă parte. Iar când acești ani de furie Înăbușită și așteptări frustrate au culminat cu izbucnirea, la 1 noiembrie 1954, a insurecției organizate, era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și terorism În toată regula. În decembrie 1956, după o serie terifiantă de asasinate comise de arabi și răzbunări ale europenilor, Robert Lacoste, reprezentantul politic al lui Mollet, i-a dat mână liberă colonelului de parașutiști Jacques Massu să elimine insurgenții naționaliști din Alger prin orice mijloace. În septembrie 1957 Massu a Învins, după ce spărsese o grevă generală și Îi zdrobise pe insurgenți În bătălia pentru Alger. Populația arabă a plătit un preț Îngrozitor, Însă reputația Franței a fost terfelită iremediabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lacoste, reprezentantul politic al lui Mollet, i-a dat mână liberă colonelului de parașutiști Jacques Massu să elimine insurgenții naționaliști din Alger prin orice mijloace. În septembrie 1957 Massu a Învins, după ce spărsese o grevă generală și Îi zdrobise pe insurgenți În bătălia pentru Alger. Populația arabă a plătit un preț Îngrozitor, Însă reputația Franței a fost terfelită iremediabil. Iar coloniștii europeni au rămas suspicioși ca Întotdeauna față de intențiile pe termen lung ale Parisului 5. În februarie 1958, guvernul proaspăt instalat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau măcar s-o explice, acceptând versiunea oficială comunistă potrivit căreia Imre Nagy condusese sau fusese corupt de o contra-revoluție. În stilul său caracteristic, Sartre insista că revolta ungară fusese marcată de un „spirit de dreapta”. Dar, indiferent de motivele insurgenților maghiari - și acestea erau mult mai variate decât părea la vremea respectivă -, nu răzvrătirea lor, ci mai degrabă represiunea sovietică i-a impresionat pe observatorii străini. De acum Înainte comunismul va fi asociat pentru totdeauna cu opresiunea, nu cu revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau acum cumințite, iar ordinea lucrurilor fusese restabilită, conducerea sovietică din epoca lui Hrușciov a ajuns cu timpul să permită un grad limitat de liberalizare locală - mai ales, ca o ironie a sorții, În Ungaria. Acolo, după Încheierea represaliilor Împotriva insurgenților din 1956 și a simpatizanților lor, Kádár a creat statul comunist „post-politic” model. În schimbul acceptării necondiționate a monopolului de putere și autoritate al partidului, maghiarilor li s-a permis un anumit grad de libertate - limitată, dar reală - a producției și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alieneze pe soldații chemați să-l execute: de la ofițerii de carieră scăpătați, care intraseră În armata colonială În speranța unei ascensiuni sociale, până la civilii mobilizați și trimiși cu sila În Africa pentru a le veni de hac rebelilor. În Angola, insurgenții erau divizați În câteva facțiuni, iar armata portugheză a reușit să-i stăpânească, cel puțin o vreme. În Mozambic, unde 60.000 de soldați protejau o populație europeană de numai 100.000 de locuitori, sau În Guineea ori Capul Verde, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos din marșurile epuizante ale insurgenților mișcărilor naționale deportați în Siberia. Inspirat de poemul Moartea lui Ellenai al lui Słowacki pe tema deportărilor în Siberia, Malczewski decupează episodul tragic al morții lui Ellenai într-o dublă tratare, naturalistă în Moartea lui Ellenai (1907) și simbolistă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]