644 matches
-
fost uciși în 2010, iar insurgenții sunt responsabili pentru 75% din victime în rândul civililor. Un alt raport al Organizației Națiunilor Unite emis în iulie 2011, spunea că: „1462 necombatanți au murit” în primele șase luni ale anului 2011, iar insurgenții sunt responsabili pentru 80% din decese. În 2011, un număr record de 3021 de civili au fost uciși în insurgența în curs de desfășurare, a cincea creștere anuală succesivă. Foarte puține persoane din Afganistan nu au fost afectate de conflictul
Războiul din Afganistan (2001-prezent) () [Corola-website/Science/320879_a_322208]
-
aflată în regiunea militară Caucazul de Nord. Începând din iulie 1992 se află în Republica Moldoveanscă Nistreană, regiune separatistă nerecunoscută de nici un alt stat, îndeplinind funcția de comandant adjunct al Departamentului Militar și comandând forțele de menținere a păcii ale insurgenților. În septembrie 1992 a primit gradul de general-locotenent și a fost numit în funcția de ministru al apărării al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene, fiind reconfirmat în această funcție în ianuarie 2007. În anul 2004, Uniunea Europeană l-a inclus pe o
Stanislav Hajeev () [Corola-website/Science/313187_a_314516]
-
întregul teritoriu al vilayetului Kosovo. Seferi i-a organizat pe rebelii în zona Ferizaj, unde au avut loc lupte sângeroase. Pe 12 august, aflați în imposibilitatea de a mai aștepta acceptarea de către turci a tuturor solicitărilor Ligii, 30.000 de insurgenți albanezi, aflați sub comanda lui Bajram Curri, Hasan Prishtina, Mehmet Pashë Dërralla, Riza bej Gjakova și Idriz Seferi, s-au unit sub comanda lui Isa Boletini și s-au îndreptat către Üsküb (Skopje), capitala vilayetului Kosovo, unde au intrat fără
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
mărșăluit spre Tuileries. Palatul era apărat de 3.000 de soldați, dintre care 2.000 aparțineau Gărzii Naționale, ceilalți fiind mercenari elvețieni. Regele a cerut adăpost Adunării, pentru a-și proteja familia. Garda națională care apăra palatul s-a alăturat insurgenților și au început sa tragă. Marsiliezii au replicat cu mitralii. Regele a ordonat gărzilor elvețiene să înceteze focul. Dar 600 de elvețieni au fost uciși, iar dintre insurgenți, 90 de federați și 300 de parizieni au fost uciși sau răniți
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a-și proteja familia. Garda națională care apăra palatul s-a alăturat insurgenților și au început sa tragă. Marsiliezii au replicat cu mitralii. Regele a ordonat gărzilor elvețiene să înceteze focul. Dar 600 de elvețieni au fost uciși, iar dintre insurgenți, 90 de federați și 300 de parizieni au fost uciși sau răniți. Insurgenții au năvălit în Adunare și au obligat-o să recunoască noua Comună revoluționară care a ordonat atacul asupra palatului. Deputații au trebuit să-l predea pe rege
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și au început sa tragă. Marsiliezii au replicat cu mitralii. Regele a ordonat gărzilor elvețiene să înceteze focul. Dar 600 de elvețieni au fost uciși, iar dintre insurgenți, 90 de federați și 300 de parizieni au fost uciși sau răniți. Insurgenții au năvălit în Adunare și au obligat-o să recunoască noua Comună revoluționară care a ordonat atacul asupra palatului. Deputații au trebuit să-l predea pe rege Comunei, care l-a închis în Temple. Au fost siliți să accepte alegerea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
au sechestrat pe primar, pe șeful de post și pe jandarmi, intimidând populația și proclamând puterea sovietică și unirea cu URSS-ul. Rebelii au creat autorități sovietice - comitete revoluționare, unități de miliție populară și Gărzile Roșii. Timp de două zile, insurgenții au luptat cu înverșunare împotriva jandarmilor și Armatei Române. În seara zilei de 17 septembrie rebelii au fost înfrânți. Voluntarii germani i-au masacrat cu brutalitate pe participanții la revoltă. Conform martorilor oculari, străzile au fost înecate în sânge. După
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
În prezent (ianuarie 2010), în Afganistan se află 1.092 de militari români. Cei mai mulți dintre aceștia (peste 900) sunt implicați în misiuni de menținere a securității în regiunea Qalat, din sudul țării, una dintre cele mai periculoase zone. Acolo, atacurile insurgenților sunt aproape zilnice - în special cele cu dispozitive explozive improvizate, cu rachete sau cu mortiere. Pe 8 Aprilie 2010, președintele Traian Băsescu a anunțat la Praga creșterea efectivului românesc din Afganistan la 1.800 de militari. De-a lungul timpului
Armata României () [Corola-website/Science/302830_a_304159]
-
a venit la 29 august în atacul asupra orașului Nevesinje. Orașul era apărat de 370 nizami, un detașament de bașbuzuci, și în Odžak erau alți 300 de călăreți. Atacul a fost efectuat de 700 de muntenegreni și 2.700 de insurgenți care au cucerit o redută. Luptele au cuprins întregul oraș, cu excepția câtorva părți, rebelii capturând cantități mari de alimente și de arme. Acest succes a ajutat la negocierile cu Poarta, iar orașele sud-slave s-au organizat pentru ajutarea rebelilor. La
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
deblocheze zona montană și au suferit o înfrângere grea la Muratovic, în fața a 3500 de rebeli. Reuf-pașa avea la 24 noiembrie 4500 de soldați în munți. La 22 decembrie, 8000 de soldați din Gacko au pătruns în Niksic. La Krsc, insurgenții au strâns o forță puternică, dar din cauza neînțelegerilor între liderii lor Lazara Sočice si Bogdan Zimonjic, o forță mai slabă (5000 de insurgenți) i-a atacat pe turci și au fost respinși. Reuf-Pașa s-a întors apoi la Gacko. În
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
soldați în munți. La 22 decembrie, 8000 de soldați din Gacko au pătruns în Niksic. La Krsc, insurgenții au strâns o forță puternică, dar din cauza neînțelegerilor între liderii lor Lazara Sočice si Bogdan Zimonjic, o forță mai slabă (5000 de insurgenți) i-a atacat pe turci și au fost respinși. Reuf-Pașa s-a întors apoi la Gacko. În iarna lui 1875-1876, ambele părți au profitat de pauză pentru a-și reface forțele. Petar Vukotic devine comandantul răsculaților. În ianuarie 1876, turcii
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
treime din teritoriu să fie atribuită creștinilor, iar garnizoane turcești să rămână numai la Niksic, Foca, Trebinje, Mostar, Stolac și Pljevlja. Turcii au refuzat. În martie 1876, turcii au pierdut o nouă bătălie la Muratovic, soldată cu 800 morți, iar insurgenții au capturat 1.300 de puști. Muhtar Pașa a primit alte întăriri în martie și avea deja 22.000 de soldați. La începutul lunii aprilie, forțele sale din Gacko erau 20 de batalioane și 2000 nizami și bașbuzuci. La 13
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
iunie 1876. Insurgenții herțegovineni au aderat la armata Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876 si la cucerirea orașului Niksic în septembrie 1877. În anul 1878, armata muntenegreană a operat în zona litoralului, iar insurgenții în Herțegovina. Conform lui Herr Fric, rebelii sârbi erau „extrem de numeroși și în unele cazuri bine înarmați” și erau împărțiți în următoarele unități: Obiectivul cetelor era de a împiedica orice concentrare de trupe turcești pe Drina, la frontiera vestică a
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
fost delegat al guvernului egiptean la tribunalul de arbitraj în disputa cu Israelul asupra teritoriului Taba. În anii 2008-2011 Elaraby a condus centrul internațional regional de arbitraj de la Cairo și a fost consilier juridic al guvernului Sudanului în negocierile cu insurgenții asupra statutului orașului Abyei.În timpul tulburărilor din Egipt de dupa 2011 el a participat la tratativele dintre opoziție și guvernul egiptean.
Nabil Elaraby () [Corola-website/Science/337068_a_338397]
-
perspectiva lui, ca autor, dar mai ales dinspre noi, cititorii: e necesar să știi de unde s-apuci prada pentru a nu te învârti în jurul ei, sau a sta în cruntă nehotărâre, ca măgarul lui Buridan. Poetul este, cu siguranță, un insurgent, un vitalist gata să intre în spiritul avangardei. Iar aceea care a răzbătut, între puținele, în ultimele trei decenii, este paradoxismul. Potrivit „Dicționarului estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației...“, de Ion PachiaTatomirescu (2003, p. 298 sq.), «Paradoxismul desem nează [...] curentul
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
zonă. În același timp, zona de apus a țării a fost neglijată de planificatorii militari polonezi. Ruinele acestor fortificații mai pot fi văzute la Sarni. Buncărele construite de geniștii polonezi în deceniul al patrulea au fost folosite mai apoi de insurgenții ucraineni în luptele cu Armata Roșie zece ani mai târziu. Planificatorii polonezi erau conștienți că Armata Roșie era superioară din multe puncte de vedere celei poloneze. De aceea, principala idee a planului era organizarea unei așa numite „rezinstențe în mișcare
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
la podul de la Arcole (Areda Venetiei) împotriva armatei franceze conduse de Napoleon Bonaparte. Prin vitejia lor, aceștia și-au câștigat un cunoscut renume în acea vreme, acela de "cătanele negre". În martie 1849, Năsăudul a fost ars în întregime de insurgenții maghiari, rămânînd doar câteva clădiri aparținând instituțiilor publice. Căpitanul Silvestru Tomi (1821-1878) din regimentul grăniceresc, originar din Mocod, ne informează și asupra faptului că s-a dat foc "Institutului de educație, "ridicat în 1784 ca școală pentru copiii grănicerilor. Nu
Năsăud () [Corola-website/Science/297069_a_298398]
-
După căderea lui Sadam Hussein în urma invaziei din Irak din anul 2003, moscheea a fost preluată de o organizație sunnită numită "Asociația Învățaților Musulmani" ("Association of Muslim Scholars"). Curând, locașul a devenit un centru de propagandă și de recrutare al insurgenților irakieni, asociația fiind un aliat de facto al organizației teroriste al-Qaida. În anul 2007, asociația a fost înlăturată de la conducerea moscheii de către "Fundația Sunnită" ("Sunni Endowment"), o agenție cvasiguvernamentală ce se ocupă de administrarea celor mai multe moschei sunnite din Irak. Pe
Moscheea Umm al-Qura () [Corola-website/Science/335388_a_336717]
-
explozibili. James crede că tânărul mort este "Beckham", un irakian care își petrecea timpul în apropierea bazei militare americane, vânzând diferite produse, în principal DVD-uri, si cu care se împrietenise. Echipa pornește în urmărirea unor suspecți și omoară doi insurgenți, dar în acțiune Eldridge este rănit la picior. A doua zi, James se întâlnește cu "Beckham", tânărul fiind în viață și încercând să dialogheze cu sergentul american, care însă nu-l bagă în seamă. În același timp, Eldridge este transportat
Misiuni periculoase () [Corola-website/Science/318789_a_320118]
-
pentru prima dată folosirea de muniție cu exploziv combustibil (FAE) în zonele populate, cu precădere în satul Tando. La jumătatea lui septembrie 1999, militanții au fost alungați din satele ocupate și respinși înapoi în Cecenia. Cel puțin câteva sute de insurgenți au fost uciși în lupte. Tabăra federală rusă a raportat 279 lucrători uciși și aproximativ 900 răniți. Înainte să se decidă invadarea Daghestanului, a avut loc o serie de atentate cu bombă în Rusia (la Moscova și Volgodonsk), precum și în
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
de toate gradele, împotriva profesorilor, poștașilor sau a altor funcționari publici, care încercau restabilirea autorității sovietice pe teritoriile eliberate de Armata Roșie. UPA s-a implicat și în lupta împotriva activiștilor sovietici din agricultură, promotori ai colectivizării. În martie 1944, insurgenții UPA l-au rănit mortal pe generalul Nicolai Vatutin, erou al Bătăliei de la Kursk, care se distinsese și în luptele pentru eliberara Kievului. Câteva săptămâni mai târziu, luptătorii UPA au anihilat un batalion NKVD într-o luptă de lângă Rivne. În
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
de amploare împotriva UPA din vestul Ucrainei, în timpul căruia au fost implicate 20 de divizii NKVD, sprijinite de unități de artilerie și blindate. Hrușciov a ordonat blocarea drumurilor de acces spre satele în care se presupunea că își găsiseră adăpost insurgenții și a mai hotărât incendierea unor păduri în care se ascundeau partizanii. Istoricii ucraineni au cercetat arhivele sovietice deschise recent. Ei au descoperit că soldații NKVD îmbăcați precum partizanii UPA au atacat populația civilă pentru a demoraliza ucrainenii de rând
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
se ascundeau partizanii. Istoricii ucraineni au cercetat arhivele sovietice deschise recent. Ei au descoperit că soldații NKVD îmbăcați precum partizanii UPA au atacat populația civilă pentru a demoraliza ucrainenii de rând și pentru a distruge sprijinul de care se bucurau insurgenții în satele ucrainene. Zonele în care activau UPA au fost pur și simplu depopulate. Există estimări care afirmă că în jur de 500.000 de ucraineni au fost strămutați spre nord, între 1946 și 1949. Deși sovieticii nu au reușit
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
mai mare accent pe producția și comercializarea bunurilor de larg consum decât pe industria grea și extractivă. În același an, Revoluția anticomunistă din Ungaria a fost înăbușită în mod brutal de trupele sovietice. Între 25.000 și 50.000 de insurgenți maghiari și cam 7.000 de militari sovietici au fost uciși, alte mii au fost răniți, iar aproximativ un sfert de milion de maghiari au părăsit țara ca emigranți. Revoluția a fost o lovitură dată comuniștilor din Europa de vest
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
urma să fie prezentată Sultanului și aprobată de puterile europene. Revolta cretană a fost rezultatul a doi factori: eșecul Imperiului Otoman de a aplica reforme în sensul îmbunătățirii nivelului de trai al populației și dorința cretanilor de unire cu Grecia. Insurgenții au preluat controlul asupra întregii insule, cu excepția a cinci orașe în care musulmanii erau fortificați. Presa grecească a susținut că musulmanii masacraseră greci și acest zvon s-a răspândit în toată Europa. Mii de voluntari greci s-au mobilizat și
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]