197 matches
-
cu cîteva luni mai Înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, În această etapă a liricii lui Ilarie Voronca, un mic moment de „Întoarcere la natură”. Gestul nu e surprinzător: universul elementar nu fusese absent nici chiar din poemele „integraliste”, discursul erotic din Colomba Își Împrumuta reperele În mod ca și exclusiv din același cadru, iar În Ulise și Brățara nopților deschiderile spre asemenea orizonturi echilibrau, oarecum, febra „Împărăției afișelor luminoase”. Plante și animale șterge Însă cu totul urmele vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ca jurnale vitrinele s-au deschis În cartier”, „Pupila ca o panoplie alunecînd”, „Tapetat peisaj ultim amurg În dicționar”. „Și virează foileton acest concert urban”, „Pomii Îți dăruie cărți poștale autumnale”. Dar astfel de imagini apar peste tot În versurile integraliste ale poetului: „Toate planetele au poposit În acest catalog de mașini agricole: Sena”, „miresmele se Împart ca afiș electoral”, „Știu pe dinafară vapoarele, ezitările, / Orașul, viața ta, ca tabla Înmulțirii / Te port În mine ca un registru copier”, „Ce afișe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voronca În spațiul avangardei a fost de natură să-i Întrețină, poate chiar mai mult decît la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară, că primele contacte cu avangarda au avut loc, la el, În momentul de interferențe al constructivismului integralist cu prelungiri de ecouri dinspre futurism și dadaism, - moment de exaltare a „triumfului cerebralității music-hallului, acrobatismului”, cînd „În avioane călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează În mîini” - s-a soldat cu consecințe hotărîtoare pentru evoluția sa ulterioară. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
exterior (În ultimă instanță universul Întreg e văzut ca o imensă scenă) și În aproximarea unor stări de spirit individualizate, În structurarea decorului sau În stilizarea gesticulației. Titlul micului volum din 1931 spune deja mult despre culoarea spectaculară a viziunii „integralistului” Voronca. „Invitație la bal” e Întîi de toate o chemare la sărbătoare, la libera expresie de sine și la o Încrezătoare Întîmpinare a lumii prin poezie. Căci lumea toată este un spectacol, În măsura În care se dăruie privirii ca infinită varietate de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unități de viziune, În sensul conturării universului ca spectacol dinamic, plin de vitalitate și culoare. Ceea ce se pierde la nivelul asocierilor izolate, se compensează În mare parte prin multiplicarea lor În serii de aproximativă echivalență. Caracterul „descriptiv”, „impresionist” al discursului „integralist”, deschis reportericește spre pulsul realului / imaginar facilitează o astfel de compensație. Trimiterea la tehnicile barocului se poate face din nou, căci, - cum scrie Dolores Toma - „Barocul [...] pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tabuizare estetică a obiectului”. Multiplicarea perspectivelor prin captarea În spațiul asociativ a unor elemente ținînd de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, Încă În aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot În legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin Înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat În baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spus, pe date accidentale și de suprafață. Ne-am putut da seama Însă că o atare practică corespundea tocmai unei „logici” interne, justificată istoricește, a noilor atitudini față de limbajul poetic. În critica mai nouă, reactualizîndu-se ideile lui Voronca din faza „integralistă” despre „obiectivitatea” limbajului poeziei și „materialitatea” lui, accentul interpretării a Început să cadă pe capacitatea de „autoreprezentare”, a cuvîntului ca „material autarhic” supus unui proces al textualizării care „transformă o grămadă de semnificanți (semnele literare), Într-un sistem coerent ce
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unor formule specifice, creația poetului se suprapune aproape perfect experiențelor acestei prime „avangarde istorice”, rămînÎnd semnificativă și prin distanțele pe care le va lua treptat, pînă la definitiva despărțire de ele, la vîrsta franceză a scrisului său. Încît, dacă formula integralistă a „sintezei moderne” a fost găsită, pe drept cuvînt, definitorie pentru ansamblul demersurilor avangardiste românești din acei ani, ea se aplică, mai mult decît la oricare alt reprezentant al mișcării, lui Ilarie Voronca. Analiza textelor sale programatice a evidențiat, rînd
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
clasicizează” Într-o fază mai tîrzie a creației și gîndirii sale (Ultimele sale poeme românești sînt... sonete!). Pe de altă parte Însă, avem aici o dovadă a deplinei sale reprezentativități pentru o avangardă literară pe drept cuvînt definită prin formula integralistă a „sintezei moderne” sau, mai recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a transforma negativismul tipic avangardist Într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază, Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
provocarea teologiei eliberării, care nu reprezintă însă decât o specie de integralism teologic, alături de teologia politică a lui Karl Rahner (1904-1984) și mișcarea nouvelle théologie, articulată sub impulsul lui Henri de Lubac (1896-1991)3. Milbank oferă această tipologie a teologiei integraliste: „dacă versiunea franceză «supranaturalizează naturalul», versiunea germană «naturalizează supranaturalul»”4. Legătura dintre teologia sud-americană a eliberării și teologia politică germană se explică printr-o interpretare comună a socialului, înțeles ca „sferă autonomă care nu are nevoie să se îndrepte către
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
interzicerea incestului, acesta fiind bazat pe necesitatea schimburilor sociale 51. Atât școala Cultură și Personalitate (cum este cunoscută școala culturalistă), cât și școala structuralistă, s-au bucurat de un număr foarte mare și influent de adepți. Culturaliștii au preferat abordarea integralistă sau universalistă a conceptului de cultură, inaugurată de către Edward B. Tylor în anul 1871, atunci când a oferit prima definiție științifică a culturii, care înseamnă acel complex atotcuprinzător "care include cunoașterea, credințele, arta, morala, dreptul, cutumele și celelalte abilități sau obiceiuri
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
integrale / 91 1. Fundamentele epistemologice ale integralismului lingvistic / 91 2. Tripartiția planurilor vorbirii și problema "conținutului" lingvistic / 103 3. Lingvistica elocuțională / 108 4. Lingvistica "idiomatică" / 115 5. Lingvistica textului / 126 6. Poetica lingvistică / 136 7. Statutul "discursului repetat" din perspectivă integralistă / 141 Capitolul III: Textemele din perspectiva lingvisticii elocuționale / 151 1. "Discursul repetat" - categorie a lingvisticii elocuționale / 151 2. Definirea semantică a textemelor în cadrul "discursului repetat" / 157 3. Modelul prismatic al lui Dirk Geeraerts din perspectivă integralistă / 171 4. Clasificarea textemelor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
discursului repetat" din perspectivă integralistă / 141 Capitolul III: Textemele din perspectiva lingvisticii elocuționale / 151 1. "Discursul repetat" - categorie a lingvisticii elocuționale / 151 2. Definirea semantică a textemelor în cadrul "discursului repetat" / 157 3. Modelul prismatic al lui Dirk Geeraerts din perspectivă integralistă / 171 4. Clasificarea textemelor în funcție de planurile vorbirii între care se manifestă non-derivabilitatea "conținutului" / 178 5. Clasificarea textemelor în funcție de configurația lor / 188 Capitolul IV: Textemele din perspectiva lingvisticii "idiomatice" / 195 1. Cadrul teoretic al semanticii configurative / 195 2. Studiu de caz
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
publicarea acestei cărți. În primul rând, îi rămân profund recunoscătoare domnului prof. univ. dr. Mircea Borcilă (Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca), conducătorul științific al tezei mele de doctorat, pentru bunăvoința, răbdarea și tactul cu care m-a ghidat pe culoarele doctrinei integraliste. Le mulțumesc, totodată, domnului prof. univ. dr. Eugen Munteanu (Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași), doamnei prof. univ. dr. Elena Dragoș (Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca) și doamnei c.s. I dr. Rodica Marian (Institutul de Lingvistică și Istorie Literară "Sextil
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lor "literar", în afara sferei de preocupări a lingvisticii înseși: "studiul lor - stipulează fondatorul integralismului - aparține, la rigoare, științelor literare și filologiei: lingvistica nu poate interveni aici decât în calitate de știință auxiliară (de ex., în ceea ce privește etimologia elementelor lor)". Așadar, abordarea din perspectivă integralistă a textemelor pare să se confrunte cu două dificultăți insurmontabile, ridicate chiar de fondatorul acestei doctrine. Și totuși, vom vedea că tot Coșeriu a fost acela care a indicat calea cea justă care ar trebui urmată în această privință. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
este, de fapt, o consecință a particularităților semantice ale idiomurilor."57 De altfel, spre deosebire de tradițiile echivalente din Franța și Rusia, frazeologia germană a acordat mereu o importanță sporită factorului semantic. A contribuit în acest sens, fără îndoială, și influența doctrinei integraliste, care, dintre toate culturile europene, și-a exercitat acțiunea cea mai cuprinzătoare asupra cercetării lingvistice germane. 2.3.1. Aserțiunile precedente se confirmă deja prin lucrările lui Harald Thun, pe care Coșeriu însuși îl considera "discipolul" său58. Încă din 1975
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
idiomatic convențional" (entrenched) și (c) "sensul literal"121. Cu nuanțele de rigoare, această structurare a "conținutului" corespunde în linii mari raporturilor coșeriene dintre sens, semnificație și desemnare. Totuși, în absența unui aparatul conceptual articulat în mod solid pe niște principii integraliste (Coșeriu nu apare citat nicăieri în lucrare), Langlotz nu reușește să exploateze consecințele descoperirii sale, astfel încât perspectiva de ansamblu a lucrării rămâne tributară semanticii tradiționale. Acest fapt se constată mai ales în caracterizarea celor două "fețe" ale "creativității idiomatice": (a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ignoră articulațiile complexe ale gândirii coșeriene: afirmația citată se bazează pe o critică a distincției din Lezioni di linguistica generale 166, cu eludarea precizărilor din alte texte similare 167, dar mai ales a angrenajului de "semantică structurală" care, în doctrina integralistă, asigură conexiunea între lingvistica "generală" și lingvistica textului. De altfel, o inconsecvență asemănătoare caracterizează și cercetarea lui Stelian Dumistrăcel, care, deși pornește de la concepte și premise coșeriene, revine apoi, în miezul lucrării sale168, la desueta taxonomie a figurilor și operațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe de o parte, și A2 + B (ca unități care se articulează în planul discursiv-textual), pe de altă parte, indiferent dacă ultimele au fost create de către autori cunoscuți sau "necunoscuți". 7.1.3. Numeroase rezultate concludente privind investigarea din unghi integralist a textemelor au oferit și reprezentanții "Școlii din Cluj-Napoca". De altfel, încă din perioada interbelică Universitatea Daciei Superioare avea o solidă direcție de cercetare a acestor unități, inițiată din unghiul semanticii comparate 171, al etimologiei 172 și, nu în ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
anticipează în bună măsură demersul și achizițiile integralismului lingvistic 175. Această relație va deveni manifestă după 1990, odată cu asimilarea și asumarea progresivă a doctrinei coșeriene de către lingviștii din acest centru universitar 176, dar mai ales odată cu înființarea Centrului de Studii Integraliste al Catedrei de Lingvistică Generală și Semiotică (1998). Un rol important în stabilirea acestei direcții l-a avut, atât pe plan instituțional, cât și doctrinar, Mircea Borcilă, ale cărui contribuții la studiul din perspectivă integralistă al textemelor s-au desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
odată cu înființarea Centrului de Studii Integraliste al Catedrei de Lingvistică Generală și Semiotică (1998). Un rol important în stabilirea acestei direcții l-a avut, atât pe plan instituțional, cât și doctrinar, Mircea Borcilă, ale cărui contribuții la studiul din perspectivă integralistă al textemelor s-au desfășurat pe trei coordonate principale: (a) elaborarea unui instrumentar semantic sistematic și pertinent de clasificare și interpretare a metaforelor, care își relevă utilitatea inclusiv în cazul abordării textemelor 177; (b) reliefarea "conexiunii axiale" Blaga-Coșeriu, care permite
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de clasificare și interpretare a metaforelor, care își relevă utilitatea inclusiv în cazul abordării textemelor 177; (b) reliefarea "conexiunii axiale" Blaga-Coșeriu, care permite dezvoltarea metaforologiei spre o poetică antropologică și culturală 178; și, mai ales, (c) refundamentarea metaforologiei din perspectivă integralistă, operație sintetică de importanță capitală, care corelează astfel dimensiunile lingvistică, poetică și cultural-antropologică ale metaforei 179. Nu vom detalia aici implicațiile de profunzime ale acestor demersuri, la care ne vom referi mai pe larg în următoarele capitole ale cărții noastre
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Neșu, Oana Boc, Dumitru Cornel Vîlcu și Eugenia Bojoga 180. Ele demonstrează atât calitatea, cât și profilul distinct al Școlii lingvistice clujene, centrată pe doctrina integralismului lingvistic și particularizată prin "focalizarea primordială asupra lingvisticii textului", dar și prin "extensiunea demersului integralist, prin asocierea cu un mare "aliat filozofic" din tradiția românească, anume cu teoria blagiană a creației culturale"181. 7.2.1. O mențiune specială se cuvine lucrărilor care au abordat textemele românești din perspectivă contrastivă/comparată, indiferent de centrul universitar
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
l-am reprodus în 2.1.1.: Plan Judecată "Conținut" Competență (Saber) vorbirea în general [= universală] congruent/ incongruent desemnare competență elocuțională limbă particulară [= istorică] corect/ incorect semnificație competență idiomatică discurs [= individual] adecvat/ inadecvat sens competență expresivă 2.4. Conform doctrinei integraliste, orice fenomen lingvistic trebuie descris "așa cum este", adică prin sesizarea specificului său, care se definește, în primul rând, prin situarea sa într-un anumit plan al "vorbirii" (universal, istoric sau individual) și, totodată, prin adoptarea unui anumit "punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
-o, prin studiile sale publicate în perioada 1964-1990, atât din punct de vedere sincronic, cât și diacronic. Din aceste motive, considerăm că următorul pas al studiului nostru trebuie să cuprindă o panoramare a conceptelor cardinale coșeriene, în special a demersurilor integraliste desfășurate în câmpul semanticii. 3. Lingvistica elocuțională 3.0. În concepția lui Eugeniu Coșeriu, lingvistica se compune din trei părți, corespunzătoare celor trei planuri ale limbajului: lingvistica elocuțională (sau lingvistica "vorbirii" în general, care studiază limbajul ca activitate umană universală
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]