273 matches
-
a coloniilor la un numitor comun. Privirea participativă, interioară este firul după care se compune întreaga sintaxă a eposului SF. Jocul auctorial propune ca efectele experiențelor insolite să trezească reflexe, sentimente, uimiri și atitudini profund omenești. în Noaptea pragurilor, saltul intelectiv ar produce privilegiați dezumanizați, privați de fascinația așteptării, a pragurilor dintre spații și timpuri. în linia complementarității, autorul propune personaje care coboară pe axa ontologicului, orbite de căutări, cărora participantul la insolit, străinul, îi reproșează: "nu-ți pasă că murim
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
fiecăruia de a-si însuși această calitate. Dacă Troțki a urmărit prin cartea biografica pe care a scris-o ultima răfuiala personală cu Stalin 1 a cărei miza era chiar posteritatea acestuia și care, pesemne, i-a atras moartea, resortul intelectiv al lui Johnson pare să fie altul: "generația tânără nu-l cunoaște suficient de bine" (p. 5). Trecând mai departe de factorul motivațional, evaluarea formală a unei biografii nu trebuie să ocolească alte două aspecte de interes: premisele asumate și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
au distins autori care au considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult afectiv, fie un fenomen inconștient cu implicații strict fiziologice. Unilateralitatea abordărilor este dată de separația dintre intuitiv și rațional, afectiv și intelectiv, separație provenită din dualitatea gnoseologica (intuiție-rațiune) și dualitatea psihologică (cunoaștere-trăire; intelect-afect) și făcută de susținătorii uneia sau alteia dintre idei. Domnilor, toata polologhia de mai sus rămâne, cel mult o selecție de idei cu structura teoretică incitantă, dar care nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
au distins autori care au considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult afectiv, fie un fenomen inconștient cu implicații strict fiziologice. Unilateralitatea abordărilor este dată de separația dintre intuitiv și rațional, afectiv și intelectiv, separație provenită din dualitatea gnoseologica (intuiție-rațiune) și dualitatea psihologică (cunoaștere-trăire; intelect-afect) și făcută de susținătorii uneia sau alteia dintre idei. Domnilor, toata polologhia de mai sus rămâne, cel mult o selecție de idei cu structura teoretică incitantă, dar care nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
care, în mod ineluctabil, îl va trădă pe cel care îl alege. Obrocul este numai în aparență un adăpost, căci scrisul nu este regasirea, conturarea unei identități, ci pierderea ei: Am tot crezut că m-am lăsat antrenat în viață intelectiva, care se dezvoltă din sine însăși, tăind rădăcinile și curajul contactului cu centrul, înstrăinîndu-mă și pierzîndu-mă în acest fel în activitatea înșelătoare a scrisului (...)" (p.123). Autenticitatea este, în acest caz, asumarea acestei "activități înșelătoare" care devine spațiu al unei
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
poate formula, simplificat, un procedeu analitic. În artă, și mai ales în ceea ce întreprinde Marian Barbu, vizibilă este mai mult reasocierea diso cierea fiind retrasă, ca factor de prima instanță al procesului analitic. Reasocierea, în cazul său, urmează un demers intelectiv, care încorporează faptele descrise conform sensurilor observate, curbează erudiția în sensibilitate și face din aceasta cutia de rezonanță a lecturilor proprii și a gândirii în context. Nu zice el "interpretări libere după realități americane"? "Libere", adică atât cât asigură declicul
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
și relații, de elemente și legi, de acte de cultură și civilizație, de resturi arheologice și amintiri, de istorii cu oameni și locuri, de cuvinte și plante, de idei și animale, de gesturi și întâmplări observate, decupate și descrise, legate intelectiv după principiul analitic. Și fapt extrem de important, pe care îl desemnăm metaforic. Fiecare poem își are o celulă stem extrasă din cordonul ombilical al lumii cuvântului în stare de naștere și al existenței, sau din acea placentă existențială, nutritivă, în
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
-au anii..... Bolnav in al meu suflet etc. unde are loc eliberarea în spațiile abisale ale interiorității noastre aflată ea însăși, prin esență, în pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei irezolvabilității spirituale " Nențeles rămâne gândul/ Ce-și străbate cânturile,/ Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încântare a sufletului și a spiritului. Aceasta pentru că este o meditație asupra valorii existenței, unită cu nostalgia unui alte formule de viață, așa cum apare expresiv în Melancolie. Poezia Strigoii, deși pune în temă moartea, biruitoare până la urmă, cosmicitatea viziunii, forța intelectivă a acestei viziuni: învingerea morții de către sublimitatea iubirii de dincolo, din postviață totul ne înalță emoțional, spiritual deasupra stihiei negative, Albia modelatoare a liricii lui Rabindranath Tagore a fost diada din viziunea Indiei pe de o parte panteismul, ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în mers continuu. L-am simțit, a trecut prin mine, m-a absorbit în acea clipă: am fost el. Notă. Termenul de "transposibil" a fost utilizat după trei decenii de fenomenologul Henri Maldiney pentru a defini cunoașterea transcendentală, superioară celei intelective (Emmanuel Lévinas, Totalitate și infinit, ed. Polirom, 1999, p. 286). Este prin urmare vorba de un concept gnoseologic (analog "ochiului transcendental", discutat în cartea de față), și nu onto-axiologic precum transposibilul din concepția noastră. H. Maldiney utilizează de asemenea termenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și depărtarea lor unul de altul pentru că până la urmă Sadoveanu nu este pe gustul criticului deliberativ. Lovinescu distinge între omul temperamental, adică omul primului gust, omul acelui reflex natural al gustului, și omul deliberativ, omul gustului educat, al gustului estetic intelectiv, care duce literatura la europenizare și o scoate din provincialism. E rezultatul autocunoașterii. Asta ar însemna autoreflexivitatea: studiul de sine, efectul acestei autoreflexivități asupra evoluției criticii, construcția unei imagini a literaturii contemporane emancipate, controlul permanent asupra gustului estetic, a nu
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
sprijin și Titu Maiorescu, care nu evita a recurge, întru limpezirea ideilor sale critice, la comparații. Iar Nietzsche nu e oare o strălucită pildă a logodnei dintre parabolă și idee? Gînditorul de la Basel nu spulberă oare prezumata incompatibilitate dintre "actul intelectiv și simbolica lui"? Schopenhauer consemnează și el fragila condiție verbală a ideilor: "Viața reală a unei idei nu durează decît pînă ce ajunge la punctul extrem al cuvintelor. Atunci se pietrifică, moare, dar rămînînd tot atît de indestructibilă ca și
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
duminică 9 decembrie 1957, p. 2). Gazetarul necunoscut întocmise notițele Arta pastișei, Erata... eratei și Primenirea limbii. În ultima, autorul din cotidianul central semnalează câteva „prețioase descoperiri" lexicale făcute de redactorii de la „Teatrul": „obsesivă în expresia «amintire obsesivă»" (Horia Deleanu); „intelectiv(ă)în expresia «capacitate intelectivă»" (Florian Potra); „intenționalitate - fără expresie, adică necitat de vreo expresie deosebită având el singur lunginea unei propozițiuni de 16 litere" (Al. P.[opovici]). Doinaș îl lasă corigent pe cârcotașul Lector, predându-i o lecție de
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
2). Gazetarul necunoscut întocmise notițele Arta pastișei, Erata... eratei și Primenirea limbii. În ultima, autorul din cotidianul central semnalează câteva „prețioase descoperiri" lexicale făcute de redactorii de la „Teatrul": „obsesivă în expresia «amintire obsesivă»" (Horia Deleanu); „intelectiv(ă)în expresia «capacitate intelectivă»" (Florian Potra); „intenționalitate - fără expresie, adică necitat de vreo expresie deosebită având el singur lunginea unei propozițiuni de 16 litere" (Al. P.[opovici]). Doinaș îl lasă corigent pe cârcotașul Lector, predându-i o lecție de vocabular, morfologie și filozofie, demonstrându
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
modelează devenirile umane, dr. Ionescu-Buzău nici nu ar fi avut de ales. Căci formula inițială de apelativ: Dimitrie Dim Ionescu-Buzău este ceea ce se cheamă o curiozitate numerologică (Dimitrie=9, Dim=9, Buzău=9, Ionescu=13), în care toate potențările benefice, intelective și propițiatorii pe care un tată le dorește copilului său, indicate de tripleta armonică a lui 9, sunt anihilate de semnul malefic al lui 13, semnul morții și al „puterilor negative din tenebre și din Haos". În acest caz, prin
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
ei? Nu implică această viziune o reducere a unui registru mai complex la acea parte sau putere (facultate) din om care răspunde de producerea imaginilor, reprezentărilor, viziunilor, sistemelor etc. și a legăturilor dintre ele? Nu este oare această concepție pregnant „intelectivă" (păstrând chiar nuanțele implicate de viziunea antică și medievală cu privire la intelect) și, mai aproape de noi, „intelectuală", supraevaluând procesele mentale? Și nu este oare substituit principiul plenitudinii prin cel al completitudinii ca totalitate sistemică a generărilor prin „jocurile minții"? Capitolul III
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
experiență veritabilă a ființei noastre, este tocmai apropierea ezitantă, bîjbîită și asimptotică, de miezul cel mai profund al creierului nostru? Această „sfântă a sfintelor” iradiantă și indicibilă din centrul minții noastre, unde se concentrează totalitatea arborescențelor neuronale, deci perceptive și intelective, unde se sublimează toate pragurile de senzitivitate existente și toate nivelurile de înțelegere precedente, unde se cuibărește, încă înfășurat în sine însuși, întregul potențial al gîndirii noastre totale - o gîndire dezlimitată, orbitoare, aptă să ne conecteze cu iuțimea fulgerului la
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
șederile sale europene și multilingvismul declarat (tatăl, Borges Haslam, era pe jumătate englez, iar în Elveția, unde a studiat, tânărul Borges și-a însușit perfect germana, franceza, italiana). Multilingvismul i-a întărit aplecarea spre jocurile de cuvinte și diferitele perspective intelective oferite de cunoașterea unor culturi neeuropene, în primul rând a celor orientale (arabă, persană, ebraică, hindusă, chineză). Nu numai proza, ci și poezia și eseistica, abordând neîncetat natura simbolurilor și a timpului, nemurirea, oglinda, realitatea și reflectarea ei fantastică, cartea
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
au distins autori care au considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult afectiv, fie un fenomen inconștient cu implicații strict fiziologice. Unilateralitatea abordărilor este dată de separația dintre intuitiv și rațional, afectiv și intelectiv, separație provenită din dualitatea gnoseologica (intuiție-rațiune) și dualitatea psihologică (cunoaștere-trăire; intelect-afect) și făcută de susținătorii uneia sau alteia dintre idei. Domnilor, toata polologhia de mai sus rămâne, cel mult o selecție de idei cu structura teoretică incitantă, dar care nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Biserică.Cântecele, modul de exprimare litrurgică acum 2000 de ani erau moderne pentru omul de atunci,acum sunt vetuste și nu mai corespund felului de receptare. -În postmodernism s-a făcut simțită o pronunțată creșterte,până la saturație,a ponderii elementelor intelective îndepărtându-se de elementul afectiv.Astfel, s-a ajuns până la arta abstractă și uneori chiar la incoerență. Datorită acestui fapt arta ce definește noul curent,care a apărut, pe care l-am denumit globmodernul,este o întoarcere,pe jumăteta,spre
5-METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361308_a_362637]
-
carte, privind un tablou ori ascultând acordurile unei melodii, dacă respectivele creații au valoare artistică, simți instinctiv cum emoția te răscolește. O operă de artă se adresează în egală măsură inimii și minții. Receptarea operei de artă, atât în ceea ce privește latura intelectivă, cât și cea emoțional-estetică (muzica deține un plus de vrajă față de celelalte arte), presupune din partea receptorului o amplă și profundă instruire. Dar nu cumva pentru receptarea laturii estetice nu avem nevoie de o pregătire specială? Căci după spusele lui Kant
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
și conștiință estetică, pe temeiul unui umanism de factură spirituală. Trecând în revistă și, apoi, stăruind asupra amplei suite a busturilor și portretelor, am constatat că pot fi identificate, în cazul tuturor, trei niveluri structurale, analiza înaintând dinspre sensibil spre intelectiv, de la elementele de ordin iconic (eventual, și indicial sau lingvistic), la cele de ordin moral, intelectual, chiar metafizic. În viziunea noastră, aceste niveluri sunt: 1. Asemănarea (altfel spus, aparența, omul social). Evocarea asemănării cere talent și meșteșug; 2. Chipul (omul
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]