21 matches
-
București, 1962, pp. 311-335. URSU 1967: G. G. Ursu, Un sonet inedit al lui Ștefan Petică, în „Cronica”, II, nr. 21, 27 mai 1967. VIANU 1941: Tudor Vianu, "Arta prozatorilor români", Editura Contemporană, 1941, pp. 248-250. VIANU 1966: Tudor Vianu, "Intelectualiști și esteți", în "Arta" prozatorilor români", vol. II, Editura pentru Literatură, București, 1966," pp. 75-77. VLĂDUȚ 2014: D. Vlăduț, " Destinul unei cercetări despre simbolism", în „Arca. Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică”, nr. 10-11-12 (295-296-297), 2014 pp. 192-203 ZAFIU
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
speculație, iar a o urma cu consecvență doctrinară e o opțiune care comportă riscuri. Fiind de acord că tipicul prea uman al poeziei actuale trebuie cel puțin temperat, nu mă pot lăsa convins de un program ca acesta, atât de intelectualist încât devine inuman. Cred, alături de Magda Cârneci, că registrul tânguitor al confesiunii psihologice e datat și că, da, una dintre datoriile de căpătâi ale poeziei e aceea de a se racorda la un plan pe cât se poate vizionar. Nu știu
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
timp poetul din Omul cu compasul ori cel din Seminția lui Laokoon se întreține cu Hölderlin și Mallarmé, cu Gottfried Benn și J. Guillén din care a și tradus. Pe scurt, profilul său de bază e al unui cerebral, un intelectualist din familia lui Valéry, cultivând ca și acesta o eseistică revelatoare. Ca la Valéry, discursul lirico-epic tinde prioritar spre abstract și generalizare filozofică, spre un ritm universal. Deși acceptă teza logocentrică mallarméană potrivit căreia un cuvânt cheamă imprevizibil pe altul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dezamăgit todeauna.”3 În documentata sa lucrare 4 , Florin Mihăilescu stabilește contribuția lui Vladimir Streinu la definirea conceptului de critică literară, subliniindu-i, pe de o parte, meritele incontestabile, pe de alta - limitele gândirii. Criticul este un antimetodologic și un intelectualist, promovând ideea „concretului necategorial”. Vladimir Streinu socotește critica drept un fel de „estetică practică”. Esența creației nu poate fi surprinsă pe calea istoriei, psihologiei, biografiei sau sociologiei. „Duhul inanalizabil” al creației estetice nu poate fi captat în plasa unor considerații
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
problematicii umanului. Caracteristici cognitive La cele descrise în etapa anterioară se adaugă plăcerea jocului funcțional al minții, echipată acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul constă în tentative de angajare în teoretizări sofisticate, uneori pe baze speculative, o ”paradă” de intelectualist cu valoarea de autoîncercare a propriilor forțe mintale. Din această ”furie” teoretizatoare, timpul, și mai ales efortul propriu, autentic, îi va impune pe cei dedicați acestui drum. Este suficient să reluăm, ca temă analitică, cartea lui M. Eliade, Jurnalul adolescentului
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
l-a dezamăgit todeauna." În documentata sa lucrare , Florin Mihăilescu stabilește contribuția lui Vladimir Streinu la definirea conceptului de critică literară, subliniindu-i, pe de o parte, meritele incontestabile, pe de alta - limitele gândirii. Criticul este un antimetodologic și un intelectualist, promovând ideea "concretului necategorial". Vladimir Streinu socotește critica drept un fel de "estetică practică". Esența creației nu poate fi surprinsă pe calea istoriei, psihologiei, biografiei sau sociologiei. "Duhul inanalizabil" al creației estetice nu poate fi captat în plasa unor considerații
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
satisfăcătoare privitor la ceea ce este ciudat, nou, unic, excepțional în opera de artă. Criticul trebuie să aibă în vedere individualitățile și diferențierile și nu asemănările. Mioara Apolzan concluzionează apodictic: "Eșuarea criticii în "contemplarea misterului", șocantă la unul din autorii manifestului intelectualist și raționalist de la "Kalende", este tributul plătit de critic teoriilor iraționaliste, la modă în epocă." Conceptul de perfecțiune este înlocuit de critic cu binecunoscuta sintagmă dublete artistice, ca modalitate de aproximare a unicității. Mioarei Apolzan îi apare insuficientă și schematică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cu toți cari au încercat o experiență similară"). Neprovocat de nimic, gîndul - conchide autorul - era "mărturia pentru zeu și venea de la zeu." De pe această poziție, Paul Sterian își spunea, mai departe, cuvîntul în polemica tocmai atunci deschisă între "mistici" și "intelectualiști", mai exact, refuza să se angajeze "în cearta culturală", refuza "dialectica", "silogismele înșiruite ca niște covrigi apetisanți" și "batalioanele de citate din cei mai iluștri cugetători ai secolului prezent". Refuz împotriva căruia însă a pledat cu tărie, printr-o "scrisoare
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
cearta culturală", refuza "dialectica", "silogismele înșiruite ca niște covrigi apetisanți" și "batalioanele de citate din cei mai iluștri cugetători ai secolului prezent". Refuz împotriva căruia însă a pledat cu tărie, printr-o "scrisoare deschisă", tot în paginile "Cuvîntului", nu un "intelectualist", ci un prieten și un tovarăș de idei - Mircea Vulcănescu 17. Reținînd, deocamdată, vechimea ortodoxismului lui Paul Sterian, se cuvine să adăugăm aici și un cuvînt despre profunzimea lui. În Memoriile sale, Mircea Eliade mărturisește: "Abia stînd de vorbă cu
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
cercetare superficială, punctele de discontinuitate dintre cele două abordări (a lui Origen și a Sfântului Grigorie), în ciuda faptului că ambele țin de aceeași tradiție platoniciană. Diferența principală rezidă în faptul că demersul lui Origen poate fi luat drept gnostic sau intelectualist, în vreme ce despre al Sfântului Grigorie nu putem spune același lucru. Un bun exemplu de exegeză de acest tip a operei Sfântului Grigorie întâlnim într-una dintre notele lui Langerbeck de la începutul omiliei a V-a (GNO, p. 137). El propune
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
la acest conflict al Stângii cu Dreapta și al amândurora cu viața, cu bunul-simț social și diversitatea odihnitoare a lumii, trecem prin mediul de refracție al unor personaje memorabile. Constantin }oiu reușește aici o performanță. Deși romanul său este unul intelectualist, cu dispute ideatice și conversații nu foarte lejere, interesul cititorului nu scade o clipă. Căderea în lume are o surprinzătoare dinamică epică. Față de nu puțini confrați prestigioși din sfera romanului de idei (Al. Ivasiuc, Nicolae Breban, Ion D. Sîrbu), la
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
al cărei suflet fusese de asemeni Vladimir Streinu, ce-și făcuse acolo "ca atleții, pe teren, încălzirea." "Kalende" a avut o viață scurtă (10 nov. 1928-martie 1929). Redactorii (Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Șoimaru) combăteau misticismul, erau cu toții intelectualiști. Se tipărea la Pitești. Cel mai activ s-a dovedit Vladimir Streinu, care a scris și Cuvântul înainte, semnat " K.", precum și notele bătăioase (unele vizându-l pe G. Călinescu) de la rubrica "Note și polemici", revelându-se ca un talentat pamfletar
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
și lui Streinu � care l-a și editat), văzînd în plus în el un amator, spre deosebire de Cioculescu în ochii căruia Hogaș e "un meșteșugar lucid și aplicat" și un clasicist baroc. "Un Creangă trecut prin cultură", găsește Vianu, un "intelectualist și estet". Referințele cele mai numeroase se fac la Creangă și Sadoveanu, deși O. Botez se gîndise din prima clipă la Odobescu. În toate acestea se simte o bună doză de exagerare. Proaspătul descoperit dă interbelicilor impresia că e o
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
chiar dacă nu posedă nimic. Pot să fie ciuperci partidele, dar să binevoiască să respecte doi termeni: țăranul stăpân la sat și întreprinzătorul stăpân în comuna urbană. După aia putem urla ca la terasă. PROȘTI De cele mai multe ori proștii sunt atei, intelectualiști până peste poate, comunitariști și foarte toleranți, în sensul unui dezmăț al libertății. Au o mare rezervă față de cei care vorbesc în termenii credinței și ai națiunii. Proștii reprezintă ideea de repetiție goală: o iau întotdeauna de la început. Sunt invariabili
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mai puțin vinovat decât tine? În tot cazul, regret că nu te-am ajutat să fii protagonistul unei cauze mai bune. Condamnatul sunt eu. M-am crezut patriot și m-am dezinteresat de viața publică, m-am pierdut în voluptăți intelectualist ice și estetice (Ioanide se sfii, din pudoare, să adauge: și erotice), ca un Hagienuș sau un Suflețel. N-am fost mai înțelept decât Gonzalv Ionescu, care, ca să capete o catedră, ar primi reinstaurarea iobăgiei. Am crezut că arhitectura e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sunt martorii răutății și ai lăcomiei umane. Romanul lui Călinescu are și accente romantice. Prozatorul descrie cu multă sensibilitate Bărăganul, heleșteul de la moșia lui Pascalopol, o turmă de bivoli în câmpie etc. Descrierea heleșteului îl definește pe Călinescu drept un intelectualist, expresia sa artistică apropiindu-se de lirica lui Ion Barbu sau de prozele lui Geo Bogza: "Pămîntul scăpat de strânsoarea vegetației era negricios și colbos, încît caii intrau cu picioarele în el ca-ntr-un lichid fumegător. O perdea groasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
țară”. Nu este omisă, de altfel, nici contribuția - indirectă - a misticismului ortodox, prin „desconsiderarea pe care o aduce elementului rațional, singurul care coordonează și modelează forțele inconștiente în procesul creațiunii”, cu observația că „ambele curente, și cel mistic, și cel intelectualist, păcătuesc, în genere, prin exagerarea unei singure funcțiuni sufletești în detrimentul celorlalte”. În multe dintre aceste privințe, Const. I. Emilian se întîlnește - cum am văzut deja - cu Henri Massis din Défense de l’Occident. Remarcabile sînt incursiunile avizate în istoria simbolismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în esență un act erotic — în sens platonic, de entuziasm vizionar - și actul critic trebuie să fie de aceeași esență erotică”. Pentru a-și cultiva disponibilitatea receptivă față de „noutatea poetică”, criticul - afirmă Boz - trebuie să-și pună între paranteze orgoliul „intelectualist” al autorității: „în căutarea unor noui continente poetice, trebuie lăsat acasă tot orgoliul de intelectualitate, pentru a surprinde cît mai mult din timbrul nou al sunetului din poemă”. Respingînd atitudinea magisterială, autorul se declară nu un judecător, ci un însoțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mult mai puțin în slujba efectelor estetice. Dacă totuși textul produce impresia de estetism și artizanat stilistic, ea se datorește într-o măsură decisivă rafinamentului senzorial și analitic al viziunii artistice. Apartenența scriitoarei la ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de mai târziu nu face excepție, ci schimbă numai unele accente. Confesiunea feminină stă la baza tuturor proliferărilor stilistice din perioada lirică, într-o expresie lirică, spontană
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ajunge la calificarea unui obiect: probe materiale; genealogia rețelelor trasate de obiect (istoria obiectului, martorii); explorarea senzorială (probă fizică, corpul expertului și tehnici); "ocheada", care face din expert deopotrivă un empirist (își bazează munca pe corp și materie) și un intelectualist (deține o cunoaștere ideală și formală). Proceduri Sociologia probelor are ca rezultat o sociologie a procedurilor, înțelese în sens larg, adică drept un sistem în care se aliniază corpurile, cunoștințele, rețelele și tehnicile. Bessy și Chateauraynaud vorbesc, în această privință
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mai mult ca un "povestitor" ingenuu și lipsit de "metodă", prozatorului îi revine rolul unui "regizor" care știe să "romanțeze" povestea vieții și s-o pună în scenă convingător. Liantul dintre memorialistică și epica autobiografică rămâne deci interesul pur psihologic ("intelectualist"), din perspectiva căruia e privit mereu "documentul". Altminteri, ca să recurg la vocabularul lovinescian despre personalitate, Memoriile constituie opera temperamentului, pe când literatura de imaginație devine expresia voinței de creație și a "bovarismului" criticului modernist. Și totuși, în ciuda precizărilor mai mult decât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]