69 matches
-
În condiții de mizerie fără să numere gologanii care nu-i ajungeau pentru un trai modest. Aceia care se Întrec cu marele nostru bard național fac un act de nedreptate, de gelozie și de mârșăvie morală. Se scrie o poezie intelectualizată la maximum, sau degradantă la maximum, o poezie În proză, fără fraze bine definite, fără puncte și virgule, fără litere majuscule, ba uneori absolut ininteligibilă sub pretext că e superioară... Nu spun că În poeziile-proză nu se află și capodopere
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
răsfoiesc" între ele, sunt ființe-palimsest; vocea poetei este ea însăși o polifonie de glasuri, unele din registrul înalt, erudit, altele din cel prozaic, mundan. Consecința acestei întrepătrunderi cu lumea este o experiență totală, o poezie existențială, în care trăitul se intelectualizează, iar intelectul dobândește carnație concretă. Este o poezie care redescoperă prospețimea percepției pencilinsoniene, cu apropierile ei surprinzătoare, "suprarealiste". Poeta americană este omniprezentă, fie propriu-zis prin crâmpeie de versuri, fie prin binecunoscuta-i propensiune de a materializa abstractul, de a da
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Uricaru, H.G.Wells și-ar fi dat seama că există o "mașină a timpului" mai subtilă decât aceea pe care a inventat-o pentru cunoscutul lui român științifico-fantastic. Scriitorul nu a abandonat complet tradiția, dar a personalizat puternic românul istoric, intelectualizând viziunea asupra trecutului. Într-o perioadă în care era la modă actualizarea forțată (sub forma parabolei) a realității istorice, el ne-o înfățișa în desuetudinea ei și tocmai această voluptuoasa acceptare a perimării echivala cu o depășire a convenționalismului. La
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
mijlocirea unei materialități simple, originare. Nu de un clișeu e vorba, totuși, ci de o emblemă critică, degajînd o noutate. Iată aprecierea binecunoscută a lui E. Lovinescu: "Expresia celei mai elementare stări sufletești, e poezia cinesteziei imobile, ce nu se intelectualizează, nu se spiritualizează, nu se raționalizează, cinestezie profund animalică, secrețiune a unui organism bolnav, după cum igrasia e lacrima zidurilor umede; cinestezie diferențiată de natura putredă de toamnă, de ploi și de zăpadă cu care se contopește. O astfel de dispoziție
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
intelectualist. Datorită nu numai luxuriantei erudiții în care-și scaldă romanele, nu numai acutei lucidități cu care sesizează și anatomizează faptele de viață, nu numai pentru că introduce în roman eseul, de-sine-stătător (vezi eseul despre plictis din Humboldt), nu numai pentru că intelectualizează și cerebralizează experiența imediată, ci și prin faptul că tema de bază, recurentă în toate romanele sale, o constituie drama intelectualului alienat într-o lume superprogramatică, supertehnicistă, superconsumistă; intelectualul debusolat în fața unei tot mai ample crize de valori. în discursul
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
culori. Furnizînd materie primă doamnei Laigniel-Lavastine. E limpede că răfuiala lui Bellow cu fosta soție s-a reverberat și asupra fostului prieten comun, Mircea Eliade. Trăiri și sentimente omenești, pe care, în context, Bellow le-ar fi putut analiza și intelectualiza magistral. Bellow care, da, s-a stins și el. Antoaneta Ralianm pus acest titlu pentru că, în chip straniu, - un straniu cam sinistru - este a treia oară cînd conduc, cu accente elegiace, un scriitor din a cărui operă am tradus lucrări
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
intelectualist. Datorită nu numai luxuriantei erudiții în care-și scaldă romanele, nu numai acutei lucidități cu care sesizează și anatomizează faptele de viață, nu numai pentru că introduce în roman eseul, de-sine-stătător (vezi eseul despre plictis din Humboldt), nu numai pentru că intelectualizează și cerebralizează experiența imediată, ci și prin faptul că tema de bază, recurentă în toate romanele sale, o constituie drama intelectualului alienat într-o lume superprogramatică, supertehnicistă, superconsumistă; intelectualul debusolat în fața unei tot mai ample crize de valori. în discursul
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
culori. Furnizînd materie primă doamnei Laigniel-Lavastine. E limpede că răfuiala lui Bellow cu fosta soție s-a reverberat și asupra fostului prieten comun, Mircea Eliade. Trăiri și sentimente omenești, pe care, în context, Bellow le-ar fi putut analiza și intelectualiza magistral. Bellow care, da, s-a stins și el. 1) Citat preluat din prezentarea făcută de Andrei Brezianu la traducerea unor fragmente din Planeta domnului Sammler, în "Secolul 20" nr. 226-229/1979.
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
așteptări bruscat și basculat inițial. Treptat, acesta asimilează și funcționalizează noutatea, anulând complet factorul ei de surpriză și impact. Intră atunci în scenă criticii și istoricii literari, exegeții care optează pentru o lectură "în profit, o lectură activă care să intelectualizeze, să culturalizeze Ťobiectulť". Ei analizează un text "cărunt" (!) în chei de lectură proprii altor domenii; și deplasează astfel cursorul interpretării dinspre artistic înspre psihologic, filozofic, mitic-religios, istoric, științific, etnofolcloric... Din această perspectivă văzând "permanențele" literaturii (și nu doar ale celei
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
în centru o love affair care, însă, nu strânge în ea energia pentru a deveni și o love story între un regizor ușor narcisic, ușor dezabuzat, melancolicointrospectivul Paul (Bogdan Dumitrache) și actrița principală, Alina (Diana Avrămuț), de o senzualitate froide, intelectualizată după gust francez, adică profundă în superficialitate, relație cu parfum de psihodramă profesională. Alina o și justifică astfel, ca pe un fel de terapie în măsură să facă mai ușoară comunicarea sincopată dintre regizor și actor, mai ales într-un
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
înțeleg nici pe tine, parcă nu ești de aici, pari sau ești altfel... Așa era și Ani, un altfel de aluat. Prea complicată, și asta îmi plăcea - citea mult, și asta nu face bine unui actor, așa cred eu, îl intelectualizează, își pierde spontaneitatea, devine artificial, un actor inteligent trebuie să-și lase inteligența acasă, dacă o are... -, am și sfătuit-o să facă regie, ar fi fost mult mai bine decât actorie. Complicată, complicat eram și eu, deci... Doar Teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe Ion Barbu, Joc secund, ed. Cultura națională, ă1930î. poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri". Poezia se intelectualiza, pitagoreic, prin stabilirea unei ordini pe planul al doilea, iar lectura devenea o instruire de lucrurile fundamentale, o inițiere prin imagini esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
atât/repetau, într-un vârtej aproape văzut, /structura materiei, de la început. («Poveste sentimentală» - SOrd, I, 120). IV. Intrarea în arenă și Dreptul la timp (1965). Eugen Simion remarca, privitor la volumul Dreptul la timp, că «vizionarismul lui Nichita Stănescu se intelectualizează și se abstractizează; poezia este, în continuare, imaterială, voind s-o prinzi într-o formulă, vezi că-ți trece printre degete.» (SSra, I, 173). Criticul vorbește și despre «o anumită percepție dilatată a timpului», desemnând o formă de bază a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
toate ingredientele unui poem modernist. De la disonanța textual-sugerativă în care eul liric se plasează între ireconciliabile contradictorialități și până la intelectualizarea dezumanizată, aproape, toate compozitele moderniste se pot regăsi. Firesc, fără stridență, aproape natural. Și, cu cât textul pare mai firesc intelectualizat cu atât, probabil, talentul sau efortul de creație vor fi fost mai mari. Iată, exemplificativ, disonanța textuală în care artificialul mecanicist și dictatorial plasează eul auctorial între două ipostaze ireconciliabile: „normarea fericirii” și imposibilitatea trăirii sau perceperii acesteia: „nici nu
MODERNISM ŞI UBICUITATE POETICĂ ARTICOL DE ELENA STEFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353042_a_354371]
-
mai durabilă, Universitatea din Chicago - este un scriitor intelectualist. Datorită grandioasei erudiții în care-și prezintă romanele, cu o acută luciditate cu care sesizează și anatomizează faptele de viață, introduce în roman eseul, de-sine-stătător (vezi eseul despre plictis din Humboldt), intelectualizează și cerebralizează experiența imediată, tema de bază, recurentă în toate romanele sale, o constituie drama intelectualului alienat într-o lume superprogramatică, supertehnicistă, superconsumistă; intelectualul debusolat în fața unei tot mai ample crize de valori. Toate romanele sale sînt infuzate de un
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
14). Înregistrăm, pe de altă parte, o deziluzie discursiv-ideatică, rezultând din „austeritatea discursului public al elitelor” și din „apatia elitelor”. Starea de spirit ce hrănește rădăcina meditativă a arborelui textual nu se transformă în greață, lehamite sau spleen. Ea este intelectualizată și pusă în discurs sub forma unei atitudini elegant-binevoitoare și încrezătoare. Situația existențială de gândire normală nu este afectată: în esență, pentru cine vrea să facă ceva și să meargă înainte, în forul său interior trebuie să conștientizeze că niciodată
RADU CĂLIN CRISTEA: O dezamăgire tămăduită, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339634_a_340963]
-
unei figuri interesante a spiritului creator, prin interiorizarea tihnită a unor experiențe, prin atenuarea urgenței și gravității și prin transformarea istoriei în observație mentalitară. Mecanismul acestui proces constă în aceea că fenomenalul se spiritualizează, experiența brută devine conștiință, sensibilul se intelectualizează. III. În redactarea lor, atât articolele cât și cărțile angajează, pe de o parte, o generică modalitate de producere, un gând creator, iar pe de alta, imaginează o grilă de interpretare - „dezinterpretare”. Spiritul creator nu-și lasă discursul la îndemâna hazardului
DAN PERJOVSCHI: „Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339640_a_340969]
-
profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea- sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori
METAFORA EVANGHELIA INIMII, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344298_a_345627]
-
doar în câteva linii fugare de creion, constituie un procedeu dacă nu cu totul nou, în tot cazul mult diferit de întregul patrimoniu simbolist”. Criticul și istoricul literar Eugen Lovinescu (1881-1943) nota: „E poezia chinesteziei imobile, încropite, care nu se intelectualizează, nu se spiritualizează, nu se raționalizează”. Așa este, totul este lipsit de mișcare, dar care te emoționează, îți dă fiori... Doar un croncănit de pasăre și plăsmuirile poetului... Bacovia făcea o mărturisire cu referire directă la o trăsătură importantă a
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
TRANSCENDENT Prin anul patru de liceu, la „Limba și literatura română”, la un moment dat programa de învățământ prevedea studierea poeților ermetici. Sincer, nu am înțeles niciodată și - drept consecință - nu am apreciat acest gen literar greoi, exclusivist și excesiv de intelectualizat în viziunea mea. Profesoara de „română”, cu toate că era de etnie maghiară - spre deosebire de etnicii unguri de astăzi - se vădea pasionată, aș putea spune chiar îndrăgostită de literatura noastră. Drept urmare, se străduia din răsputeri să ne transmită și nouă - elevilor ei - această
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
ca în anii de liceu, când, la orele de limba română, eram obligat să studiez poeții ermetici, pe care - spre rușinea mea - nu i-am înțeles niciodată și, drept consecință, nu am apreciat acest gen literar greoi, exclusivist și excesiv de intelectualizat în viziunea mea. Poposesc, pentru câteva clipe pe banca din fața clădirii, iar apoi, cu gândul la semnificația celor doi „paznici” care o păzesc, cotesc involuntar la dreapta, pe aleea care duce spre Splaiul Independenței, în dreptul podului de peste Someșul Mic, de lângă
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
vreme de jumătate de secol. Momentul hotărâtor trebuie căutat în anii 1948-1949, când tânărul C., cronicar literar al revistei „Contemporanul”, a săvârșit două greșeli care puteau să-l coste capul: a lăudat volumul de debut al Ninei Cassian, intimist, sceptic, intelectualizat - deci condamnat de critica mobilizată să combată „putrefacția poeziei burgheze” - și a pronunțat cuvântul „calitate” ca pe o cerință legată de dezvoltarea nuvelei contemporane. În numele calității, din producția anului 1949 nu erau selectate decât două nume promițătoare: Petru Dumitriu și
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]