29 matches
-
cînd "stilul lui Arghezi înregistrează o progresivă complicare", vădind o profuziune de "sclipiri poetice". E acel stil minuțios elaborat, prin excelență "scriptic", evidențiat anterior de Tudor Vianu. Stil ce nu exclude, ci, dimpotrivă, pare a favoriza, în chip imprevizibil, înverșunarea, intemperanța, un regim moral-acustic al "zgomotului și furiei", "o "nebunie" a cuvintelor ce-o iau razna" (N. Balotă), cu aerul de-a regenera "vigoarea sălbatică trasă parcă direct din limba de foc și năpîrci a profeților din Biblie" (I. Negoițescu). Care
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
și? E un mare poet al Franței. Sunt exemple dintr-acestea, catastrofale pentru omul comun. Deci, când lupta este necinstită și domeniul în care se manifestă este în suferință. Dacă un tânăr are și harul creator și un fel de intemperanță el trebuie sprijinit chiar dacă aparența este de a o lua razna.Dar, doar dacă eu știu că este un tip creator și nu un nebun, pentru că sunt destul de mulți oameni la limita dintre normalitate și nebunie. Dar e greu să
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 by http://confluente.ro/_george_ivascu_a_vrut_sa_f_gabriel_dragnea_1369510811.html [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
și în celelalte romane, un număr limitat de personaje, ce pot interacționa fiecare cu fiecare; virtualitățile lor erotice sînt încercate de autoare în mai multe variante, unde fiecare poate fi cu fiecare, oricînd și aproape oricum, în același stil al intemperanței simțurilor: părinți cu copii (adoptivi sau „spirituali“). De exemplu, în Drumul ascuns, doctorul Walter se căsătorește cu Coca-Aimée, fiica naturală a defunctei soții, Lenora; de altminteri, doctorul Walter este un cunoscut arivist, capabil de căsătorie cu planturoasa patroană a sanatoriului
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
războiul de reîntregire. Abstinența de la orice băutură a lui Emanoil Bucuța Își avea basmul ei, ea explicându-se, mai Întâi, printr-o reală oroare de alcool, la amintirea numai a tatălui său mort prematur și ne știut; [cel] care, din intemperanțele lui, mai transmisese poate băiatului acea tară congenitală a piciorului mai scurt, cum și - cine poate ști? - acea strălucire fulgurantă a minții lui de poet („doctă și sacră beție“, spunea Boileau, legislatorul Parnasului) nerezistând intemperiilor vieții și, de aceea, destrămată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
româ nească era Încă de pe atunci, ca și mai târziu, Într-o confuzie a claselor sociale, Într-un tumult de lumi care se frământau și se ciocneau. [...] Din toate astea și altele a rezultat, printre mulțimea cusuru rilor congenitale, o intemperanță pe latura afectivă și o incon sec vență generală de caracter (de care mi-e rușine și astăzi noaptea, mai ales noaptea, când veghez asupră mi cu capul pe pernă), identificată și suportată de-a lungul unei vieți de com
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a redacției noastre prin Însuși secretarul acesteia, profesor, și el, al noilor generații vitaliste, activiste și pragma tiste - cum și printr-o bună domnișoară profesoară, plină de farmece vehemente (prea, prea vehemente) și cu picioare lungi și neastâmpărate În toiul intemperanțelor ei amoroase; „po doabă a redacției noastre“, cum Îi autografia Emanoil Bucuța volumul lui cu poezii; eroină gravă și pasionată, gata oricând de lucruri mari și coborâtă de-a dreptul de pe ecranul filmelor italienești din acea vreme (Lidia Borelli, Pina
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nocivă a modernității și al unei distopii ca deformare într-o viziune apocaliptică a aceleiași modernități. Zgomotul con- stituie el însuși expresia distorsiunilor și tensiunilor din cadrul societății moderne, devine pe rând cauză și efect, generator de anxietate, produs al unei intemperanțe pro- prii omului recent. Ca și cauză însă, efectul pe care-l poate produce poate fi amplificat până la „enorm” pe un fond de anxietate indusă. Știm ce efect are zarva chefliilor pentru cuplul de pașnici sexagenari, Leonida și Efimița, cum
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de clișee sunt puse în valoare, iar naratorul le subliniază prin accent ironic. Prima serie integrează sintagme precum „impresiile miri- fice”, „un potop de impresii și amintiri”, o colecție admi- rativ- exclamativă de locuri comune pe care le debitează conaționalii. Intemperanța este consubstanțială spiritului lumii caragialești și declamativul este acompaniat adesea de exclamativ : „Ah, mamițo ! Menuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc !”. Cea de-a doua serie este mai interesantă pentru că privește un anumit tip de literatură sentimentală a amintirilor privilegiind momentul regăsirii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a se aplica reflecției. Acest neastâmpăr discursiv coincide cu deambulația sa eratică, cu mișcările necontro- late, cu agitația permanentă. Nae este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a colindat toată noaptea de la o cârciumă la alta, fără intenția de a reveni acasă unde consoarta sa se află în chinurile facerii. Acest context deloc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
soteriologii crude, în măsură să-i stopeze nu doar incon- tinența discursivă, ci și orice formă de discurs. Însă meca- nismul lui „simț enorm și văz monstruos” camuflează o criză a eului locutor, discursul devenind expresia aproape fizică a unei intemperanțe care-și caută antidotul într-o ficțiune violentă. Mărit, acest ridiculus mus relevă poten- țialul de violență și anarhie existent în subiectul pașnic al societăților democratice asemeni unei gene recesive care își așteaptă ora. Nae, personaj de care abundă opera
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Așteptându‑l pe Godotă cu obstinația pentru meca- nisme maniacal-ludice transferate limbajului. Reîntorcân- du-ne la Caragiale, inversiunea figurilor este esențială, chiasmul reglează și tensiunea care face din acest cuplu de forțe un dispozitiv alimentat în permanență de „setea de intemperanță” ăHoria-Roman Patapieviciă a unuia dintre personaje. Pe cei doi, Lache Diaconescu și Mache Preotescu, îi desparte onomastic o consoană, L și M devin interșan- jabile, iar scriitorul privilegiază confuzia în numeroase împrejurări : 9 devine 6, strada Sapienței nr. 11 bis
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
predicație, atât pe cea care validează cât și pe aceea care invalidează. Bășcălia dereglează astfel această raportare prin contrast, ea transcrie doar o logică a excesului pe care o H.-R. Patapievici o identifică prin două caracteristici fundamentale : „setea de intemperanță” ca pierdere a discernământului, a diferenței, și pierderea distanței sanitare față de obiectul bășcăliei, o complicitate fără rest cu derizoriul. Bășcălia reprezintă astfel nu dereglarea unui mecanism retoric, nici faptul unei deficiențe a discursului, ci un viciu cognitiv. Aceste excese constituie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a fi înțeleși? Ori tocmai nihilismul, cinismul și aroganța ultimelor regimuri, comuniste și postcomuniste, au făcut România incomprehensibilă? Slaka este și capitala, "un oraș cu de toate, unde în amestecuri amețitoare și orgiastice se întâlnesc luminile raționaliste ale Nordului cu intemperanțele furtunoase ale Sudului, unde tehnicile Apusului întâlnesc letargiile relaxante ale Răsăritului, și toată lumea este încântată!"328: iată o parodiere dezinhibantă și ironică a temelor grave ale frontierelor culturale! La fel sunt tratate în răspăr toate temele grave pe care le-
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
se vede lovit din toate părțile și marginalizat în uitare. Multe dintre aceste idei vor deveni realitate cu Conciliul Vatican II. E sigur un spirit profetic și, ca orice profet, trebuie să sufere mult. În realitate, unele ieșiri violente și intemperanțe verbale față de persoanele pe care el le considera reticente sau prea prudente, l-au făcut odios de mulți. Apreciază cuvintele sale înfocate și dorința sa apostolică de a-l duce pe Cristos și Evanghelia sa tuturor, dar nu reușesc să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
comentatorii oficiali ai vremii. Andrei Pleșu, a cărui formație de critic plastic e sprijinită pe serioase cunoștințe în filosofie și în limbile vechi, denotă, pe lângă o inteligență mobilă și profundă, o enormă plăcere a stilului artistic. Și dacă o anumită intemperanță [...] a dispărut între timp, nu rămâne mai puțin vizibilă și astăzi înclinarea lui spre fraza impecabilă, lucrată, construită, și rareori spontană, sau spre spectacolul cuvântului, care nu aparține limbii vorbite, dar nici, pe de-a-ntregul, celei scrise, combinându-le abil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
altă natură, depus la Cartea Românească în 1983, apare abia în 1988, cu titlul schimbat de cenzură: Despre arta poetică) și, mai mult decât atât, a refuzat înscrierea ostentativă în trend-ul poetic al epocii. Al. Cistelecan îl așază, „prin intemperanța vizionară a discursului“ și „imaginația convulsionată la modul expresionist“, în proximitatea lui Ion Mureșan și a lui Aurel Pantea. Același critic îi aplică și eticheta de „romantic în postmodernism“ (v. postfața la antologia Harrum, cartea ratării, din 2001). O nouă
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
accede la o treaptă de spiritualitate comunitară, conform unei "tehnici a entuziasmului" al cărei arhetip îl alcătuiește ditirambul nietzschean. în concordanță cu un astfel de program sînt compuse și poemele lui Cotruș, cărora E. Lovinescu, detectîndu-le sursa germană, le aprecia "intemperanțele verbale", "expresia torențială și abruptă�, "violența și exagerarea". La polul opus poeziei clasice, picturală și bizuită pe armonie, producțiile social orientate ale lui Cotruș se întemeiază pe valori ritmice și muzicale, sugerînd forța, mobilizarea, lupta: "Scrise în vers liber, textele
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
stigmatizează pe ex-procurorul Constantin Redman scade semnificația uman-estetică a temei pe care acest "satanic" ins e pus a o ilustra. Paginile critice ale lui Cornel Regman au o alură de expertiză. }esătura lor artistă pregnant individualizatoare nu răspunde niciodată în intemperanța pamfletului, după cum investigația minuțioasă ce le distinge nu posedă un substrat malițios. Exegetul se vrea și reușește a fi un meșteșugar de performanță al domeniului său, aidoma unui ceasornicar pasionat a regla mașinăriile ce indică pulsul valorii. Dar franchețea tranșantă
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
împrejurări, îl tratează pe noul șef al statului, Idi Amin, instalat cu concursul britanicilor în urma unei lovituri de stat. Gestul decisiv care-l impune în fața noului președinte, acela de a ucide un animal rănit într-un accident, ne recomandă o intemperanță juvenilă. Idi Amin îl achiziționează ca medic personal al familiei sale și încetul cu încetul tînărul scoțian pătrunde în arcanele unui regim care alunecă spre dictatură. Devine consilier al președintelui și are iluzia unei oarecare libertăți într-o cușcă de
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
sine, insubordonabilă oricărui principiu director. O imanență solară, uscată, "ca un ceas solar în memoria deșertului". Avem a face cu un "realism" lăuntric al viziunii ce reduce totul la tirania contingenței, la infinitul aparențelor, la o exaltare nemijlocită în raport cu ele. Intemperanța verbală, postura "eruptivă" a subiectului, nesațiul emisiilor sale ce se prezintă în suprapuneri simultaneiste divulgă un cult al obiectelor în sens generic, a căror năvală nu e depășită de vreun sens. Creația se așterne pe întinse suprafețe de flăcări glaciale
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Ioanide neîndreptățită și nu se preocupa de ziua de mâine, madam Ioanide dădea impresia a nu avea nici o noțiune de felul cum se câștigă existența. Toată preocuparea ei era de a stabili "ce-i trebuie", încolo cerea bani lui Ioanide. Intemperanțele doamnei Ioanide îl silise adesea pe arhitect să accepte comenzi neplăcute, ba chiar să solicite avansuri. - Ei, și acum ce-i de făcut? se-ntreba tare arhitectul defață cu soția sa. - Să-mi dai bani, Ioanide! răspunse aceasta cu cea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apoi înșiră sumele de acordat Elvirei în fiece lună. Contabilitatea îl calmă puțin asupra viitorului imediat, totuși rezerva până la campania viitoare scădea. Ar fi fost necesar să mai ia o lucrare, și nu din cele plăcute lui. "La asta duce intemperanța femeii, incapacitatea ei de ascetism", fu gândul său. Abia la amiază sosi camionul cu macaraua și, surpriză, Hagienuș în carne și oase. Butoiescu căutase la acesta o platformă joasă de piatră, pe care șezuse originar statuia, Hagienuș o găsise în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așteptare a ei. Noica citind aceste pagini; va trebui să mă înțeleagă și să mă ierte. Dacă le-aș publica fără să-i cer consimțământul, n-aș face decât unul din acele gesturi a căror cumințenie este ascunsă de stratul intemperanței de primă instanță. Înțelepciunea operațională și conjuncturală este, invers, mediocritate dovedită într-un târziu. Această certitudine a unei rațiuni și dreptăți mai adânci pe care se întemeiază orice nebunie fecundă nu o poți avea decât în condițiile unei depline purități
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și izbucniri și încrâncenări. Drept care sunt pornit să cred că literatura tânără de la noi este bună, că tinerii scriitori, cei cu har, sunt de salutat pentru că ceea ce fac ei este să intre în acel miracol al continuității amintit, că în ciuda intemperanței și superbiei lor, a ipostazelor mai mult sau mai puțin vehemente și provocatoare ale "Nu"-ului lor fiecare nou venit în orizontul literaturii are dreptul de a nega valurile anterioare, este chiar mecanismul lovirii valului de mal ei confirmă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de statui păgâne, revolte împotriva autorităților constituite și masacrări de soldați. Montaniștii, din timpul său, nu s-au mai mulțumit numai cu opoziția verbală față de religia statului roman; vrând să reactualizeze doctrina lor au trecut la fapte, atrăgându-i în intemperanța lor și pe soldații creștini, care au devenit neliniștiți și întărâtați de discursurile montaniștilor. În acest sens, sinodul de la Elvira (Spania), care a avut loc în anul 300, cu participarea a 19 episcopi, 26 de preoți și mulți diaconi, refuza
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]