12 matches
-
fiecare zi, o trăire dublată, bineînțeles de luciditate și reflecție, de un firesc simț al umorului și al jocului, al replicii spirituale. Există insa la autoare, o vioiciune a temperamentului care atunci când se transformă în versuri capătă uneori aspectul unei “intemperante” verbale, un soi de insistență asupra termenilor concreți, la care se adaugă și un gen de construcții sintactice mai puțin limpezi, dificil de acceptat drept niște formulări viabile (“ Ar fi să cânt sper fiarele-nsetate / Atât de rar potopul de
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
și de plăcere, dar și cu folos (fiind neconvențional „instructive”). Eseistul are predilecție cvasiexclusivă pentru textul scurt: cărțile lui sunt alcătuite din fragmente eseistice concentrate (pe care el însuși le desemnează drept „textúle”, „texticule”, note și „notúle”, „eseuri explodate, cogitațiuni intemperante, aluviuni moldovinești, ghiveciuri bahluvioase, anamneze desferecate”, „lucrături frontaliere” etc.), diferite prin tematică ori structură, însă izbitor de asemănătoare între ele, ca segmente ale unui continuum, ale unui solilocviu virtual infinit și atotcuprinzător. Definitorie este identitatea lor stilistică, inconfundabilă. Scriitorul combină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
și mai dăunătoare confiscare a imaginației, prin faptul că o aplatizează într-un regim hibrid, că o aservește unei domesticiri a istoriei. Veritabilă formă reziduală, utopia, în amplitudinea sa extremă, înnămolește imaginarul într-o retorică înghețată ori într-un activism intemperant, care îl condamnă la pieirea simbolurilor, la îngustarea afectivității." Utopia sau criza imaginarului, pp. 7-9. 287 Lucian Boia, Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit, p. 231. 288 Georges Gusdorf, op, cit., p. 253. 289 Ibidem, p. 256. 290 Ibid., pp.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
țară; și mai Înființând - singurele care au rezistat dintelui vremii, care nu cruță [nici] cele mai nobile intenții și mărețe Înfăptu iri - cârciuma cu restaurantul și cofetăria de la Breaza, exce lente toate, dar botezate cu ipocrizie Temperanța și servind clienților intemperanți ai limuzinelor În drum pe Valea Pra hovei mâncări, prăjituri și băuturi din cele mai alese și care nu aveau nimic de-a face cu propovăduirea temperanței. Rea lizări, evident, practice și lucrative, care la un moment se con fundau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sat vecin de peste deal cu al mamei mele, dusese lipsă În casa fiului și nurorii sale, care sufereau amândoi de temperanță și beau, ca pă gânii, numai apă, pentru care s-au și prăpădit Înainte de vreme, ba chiar Înaintea mea, intemperantul În toate cele ale vieții, care mi-am Înțărcat băiatul cu vin, la fel ca și prietenul Tudor Arghezi pe Baruțu și pe Mițura. Toate aceste femei respinse de la bucuriile acestei lumi vor fi știut că am fost și eu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a lăsat după el nici o urmă. Gheorghe Chițu era un om cult și plin de talent. Avea o frumoasă cultură literară - de aceea Brătianu îi încredință portofoliul Instrucțiunii Publice. În curând, însă, dădu problele insuficienței pregătirii sale pentru acest departament. Intemperant din fel, pierdu repede orice activitate politică. Rămase numai un parlamentar distins sau, mai bine zis, o suvenire pentru contemporanii săi. Astăzi, despre Gheorghe Chițu se știe că există în București o stradă cu nu mele său. Unul din marile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
însuși și-o formulează, Călinescu poate fi definit în această ipostază a sa drept o natură barocă (...) care râvnește spre o ordine clasică, dar având un daimon, mult mai puțin bine temperat decât acela al lui Goethe, un duh singular, intemperant și excesiv, care-l posedă și-l face receptiv la sugestiile romantice privind excepția excepțiilor umane, Geniul" (în De la Ion la Ioanide, Ed. Eminescu, 1974, p. 450). În ceea ce mă privește, aș scoate din triadă termenul de romantism, pentru că am
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Impuritatea” obiectului (eterogeneitatea lui) se transmite subiectului liric care e departe de-a face caz de „poezia pură”, narînd, descriind, comparînd, relativizînd și pufnind de sarcasm. Rezultă o multitudine de factori ai discursului, întruniți sub semnul vital al unui comentariu intemperant, tangent la comeraj: „Miez de decembrie. Sărbătoare la muzeu./ Discursuri în aerul crud,/ calorifere sparte, meșteri pe schele.// Bonom, primarul molfăie numele/ unor scriitori pe care nu i-a citit,/ deși i-au adus nota supremă/ la școala interjudețeană/ a
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
de molii", mesagerii "veștilor bune" nu se mai pot recunoaște după risipirea negurii, întrucât "eram cu toții/ democrați surdo-muți". În felul acesta parodierea poeticii consacrate, "distinse" cu care a debutat autorul se coroborează cu parodierea directă a realului, care e denunțarea intemperantă a variantei sale oficioase. După o epocă (ce încă nu s-a încheiat!) a poeților oficiali, Petre Stoica ni se relevă ca unul din cei mai relevanți poeți antioficiali ai noștri. Dacă "scîrba morală" provocată de un climat anormal, înainte
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
pînă la pierderea firului călăuzitor. Unul are arhitectonică (a se vedea îndeosebi operele mari, dramele și filosofia), celălalt o egalitară subliniere a concretului plastic, fără de accente distribuite ierarhic într-o largă viziune de ansamblu. Etc.". Chiar dacă am staăbili o umoare intemperantă (Șerban Cioculescu nota ritos că Blaga "nu suferea să fie comparat cu Arghezi"), poziția "poetului de la Cluj" posedă o bază speculativă. Nu o dată, în decursul convorbirilor noastre, Blaga revenea asupra atitudinii sale față de Arghezi, încununîndu-și observațiile cu paradoxala concluzie că
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
ci un prieten mai mare pe care-l frecventam și în afara orelor de curs. Dar aceste cursuri erau de fapt excursuri continui, delectabile excursii în care ne antrena pe tărâmurile adeseori exotice ale neobositelor sale peregrinări. Maestru al digresiunii, glosator intemperant pe marginea multiplelor sale lecturi, era incapabil de a ieși din labirintul enciclopedic pe care-l săpa el însuși, cârtiță erudită, prizonier benevol, definitiv, al Cărții. Peregrinările sale nu aveau nici-o țintă; erau cu adevărat rătăciri. Iar popasurile sale se
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
care trăiești. În loc să te miști vertical în jos, te poți mișca orizontal, în afară, până la un punct de suficientă detașare unde un minim de confort uman nu este neapărat exclus. Am ajuns acolo - chiar pe marginea prăpastiei epocii noastre - atunci când intemperanta cataclismică a mamei mele m-a catapultat, cum bine știți, în vâltoarea existenței contemporane. Ca să fiu cinstit, trebuie să spun că de atunci lucrurile au mers din ce în ce mai prost. Condițiile s-au deteriorat. Minkoff, iubita mea nepasionată, s-a întors împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]