848 matches
-
specialist în retorica precum C. H. Knoblauch acela de a stabili, în funcție de poziționările și atitudinile ideologice, o taxonomie a "alfabetizărilor". El distinge între "alfabetizările conservatoare", "alfabetizările liberale" și "alfabetizările stângiste"11. Knoblauch nu definește însă "alfabetizarea politică", ci situarea și intenționalitatea esențial politică a oricărei "alfabetizări". Cercetări recente au stabilit că la un oarecare nivel de "alfabetizare politică" se poate ajunge mai ales pe calea mobilizării cognitive 12. De unde și importanța unor științe-mediatoare precum istoria sau economia în dezvoltarea facultăților de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
patronul trustului Intact nu era de față, gestul și insultă președintelui au lovit mai hacana: într-o femeie, în breaslă jurnaliștilor și, prin ricoșeul cel mai spectaculos, în comunitatea rromă. Nici una dintre victime nu i-a reproșat lui Traian Băsescu intenționalitatea atacului. Dar victimele există și o reparație era necesară. Interlopii care amenință de mult jurnaliștii cu suprimarea fizică se simt acum mult mai încurajați să treacă la fapte. În săptămâna care a trecut, peste tot în țară, șefi și sefuleti
Insulta hacana by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82973_a_84298]
-
modernității vieneze (1880-1938). Demersul său se desfășoară, așa cum ne-am obișnuit în cazul său, pe cel puțin două planuri: este unul teoretic - tratând cu problemele de fond ale genului - exact în măsura în care este și unul expozitiv, prin detalierea psihologiei, stilisticii și intenționalității jurnalelor avute în vedere. Treptat, se conturează mai multe categorii și raporturi ale temei - iar, prin acestea, un program în fapt foarte clar al cărții (performanță notabilă, dat fiind caracterul atât de complex, de dispersat și de subiectiv al epocii
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
de pe Everest, și infinit de multe sisteme posibile de reprezentare adecvată a acesteia; există o realitate socială, fapte sociale, ca vînarea unui leu de către hiene, iar unele dintre faptele sociale devin, prin atribuirea de funcții-statut obiectelor, prin ceea ce Searle numește intenționalitatea colectivă, instituții sociale, așa cum sînt dolarii americani. Ierarhia de fapte, de la cele brute, la cele instituționale, taxonomia pe care o stabilește Searle e, evident, mult mai complicată - ea presupune șapte niveluri succesive; Searle elaborează o adevărată ontologie a instituțiilor sociale
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
schelăriile teoretice vor fi întotdeauna o piedică în lectura tinerilor pentru care situațiile din roman, atmosfera și mentalitatea eroilor sunt tot mai străine. Este și motivul pentru care criticul povestește de multe ori subiectul romanelor explicându-l în contextul și intenționalitatea lui. Metoda - à la Eugen Simion - nu e tocmai plăcută (eficientă însă pentru tinerii cititori), autorul însuși constatând că instrumentarul critic e insuficient pentru analiza acestei literaturi. Probabil mulți vor riposta la teoria lui E. Negrici despre modernizarea prozei sub
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
deplina asimilare a convenției poetice simboliste". Întrebarea este dacă Bacovia a asimilat, în adevăr, această "convenție" literară sau a fost asimilat de ea. Răspunsul este de mare importanță pentru că această chestiune este intim legată de mecanismul raportului dintre "involuntar" și "intenționalitate", putînd clarifica, de asemenea, și sensul altor termeni pe care Mircea Scarlat îi folosește în studiul său. Astfel, comparînd pe Bacovia cu Minulescu, criticul afirmă că, în vreme ce primul își asumă (mai înainte era vorba de "asimilare") paradigma poetică simbolistă, cel
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
dorința artistului (care) a fost ca impresia provocată de scrierile sale să fie aceea a unor simple notițe grăbite", afirmînd, în final, faptul că "Bacovia a ilustrat în chipul cel mai convingător destinul Scriitorului". În privința acestui raport dintre "involuntar" și "intenționalitate", cu atîtea implicații, cum s-a văzut, mă despart de opiniile lui Mircea Scarlat; la fel, mi se pare că, adesea, criticul are prea mare încredere în amintirile Agathei Grigorescu-Bacovia. Dincolo de acestea însă, în cartea lui Mircea Scarlat pot fi
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
nene Anghelache?”, după cum se știe, interogatul, „cumine, n-a vrut să răspunză”. Cuminte, cuminte, dar evident provocator și cu adresă: de dincolo de moarte, ca ultimă sfidare, parcă, el lansează fiecărui cititor invitația explicită la dezlegarea tainei. Dacă acceptăm premisa unei intenționalități auctoriale în acest sens (și cred că avem motive s-o facem: în timpul vieții, Caragiale beckettiza avant la lettre încercând ostentativ să adâncească misterul: „De ce s-o fi omorât Anghelache? Nici eu nu știu”), dacă, prin urmare, cădeam de acord
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
al PSD-ului era Iliescu însuși. Nu prin faptele sale, evident, ci prin declarații. Celebra gafă din ziua alegerilor are, într-adevăr, semnificația unui apus de soare în PSD. Am urmărit, în reluare, secvența întreagă și orice speculație pe ideea intenționalității e nefondată: Iliescu plonjase, pur și simplu, în atmosfera atât de familiară lui a congreselor și plenarelor PCR încât cuvintele i-au răsărit pe buze în mod natural. Problema e cine răsare în golul lăsat de inventatorul populismului postcomunist în
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
acestui punct de vedere, care se repercutează și în vocabularul analizei - autorul vorbește despre o "politică a iluziei" sau despre o "politică a alegoriei" -, conduc la suprainterpretări fanteziste: în Rugăciunea unui dac "reprezentarea unei lumi Ťconsistenteť, Ťomogeneť este marca unei intenționalități publice, orientată către Ťreconfortarea emoționalăť a comunității"; Glossa "presupune o pedagogie morală adresată unei Ťelite birocraticeť" etc. Caius Dobrescu omite aici faptul că, deși resursele imaginarului au fost adesea utilizate în scopuri politice, una din "politicile" imaginației rezidă tocmai în
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
Dumnezeu știe... Întâmplător, spontaneitatea pură naște sporadic și rezultate simpatice. Dar expedientele acestea nu provin dintr o articulare logică, din punerea în pagină a unei realități prestabilite. Ele nu se fondează pe un concept, pe o strategie, nu au o intenționalitate clară de construcție, necum o idee forță în sfera conținutului. Atari înfiripări sunt frecvent puse în „cârca” acestui postmodernism. Deasemenea, constatăm abolirea criteriilor de edificare și de evaluare. Practic se deduce - implicit, explicit - că tot ce ființează pe piață e
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
-15. footnote>. Ce poate însemna „a căuta cu pasiune nepasională”? Este acesta oare doar un exemplu a tipului de confuzie mentală de care au fost adeseori acuzați misticii, ori i se poate conferi o semnificație reală, cel puțin la nivelul intenționalității afective? Mai sigur, „pasiunea nepasională” este un bun exemplu a limbajului paradoxal tipic misticii, dar nu reprezintă doar un alt paradox<footnote Asupra rolului paradoxului în discursul mistic, a se vedea Steven T. Katz, „Mysticism and the Interpretation of Sacred
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
157-158. footnote>. Chiar noțiunea de simțuri spirituale probabil ne pare tot atât de bizară pe cât de necesară era pentru Origen. Putem presupune că Origen Și acei care i-au urmat Și-au creat propriul limbaj în principal pentru a sublinia diferența dintre intenționalitatea afectivă ordinară Și conștientizarea mistică, ascunsă, a acțiunii lui Dumnezeu. Acest aspect este adevărat, dar este la fel de important să notăm că Origen nu a considerat că ar crea limbajul simțurilor spirituale, ci că, mai curând, l ar descoperi - fiindu-i
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Ion Vartic asupra acestor amănunte biografice? Fiindcă i se par esențiale pentru o înțelegere adecvată a celebrului roman bulgakovian ce conține "inserții autobiografice extrem de accentuate, motivate puternic afectiv fie de tribulațiile scriitorului într-o realitate istorică profund defavorabilă, fie de intenționalitățile purificatoare ale transfigurării ficționale".(p.40) Un exemplu edificator îl constituie "teatralizarea obsesiei"(cf. unuia din subtitlurile excelent alese de eseist), conversația reală avută cu Stalin împletită cu proiecția dorinței reabilitării dând naștere unei scenete tragi-comice, desprinsă parcă din viitorul
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
care le-a generat. Se știe că ingrata sarcina a celui care se apleacă asupra vechilor scrieri românești este de a stabili cît anume din ele supraviețuiește că limbaj artistic într-o literatura în care scrisul a fost mereu subordonat intenționalităților extraliterare - tiraniei lui ce, nu a lui cum. Conștient de aceasta, autorul își va axa la rîndul sau studiul pe ce, nu pe cum, oferind, de exemplu, un capitol dedicat "Cuvîntul(ui) în lumea românească medievală" (s.m.), dar nu și
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
cu politicul, implicarea lui nemijlocita și lucida în cotidian și în toate acele zone care, tradițional, erau socotite în afara oricărui interes artistic. Dacă proiectul subREALului privește relația artă-imagine-social într-o oglinda retrovizoare și propune un unghi de lectură modificat în raport cu intenționalitatea momentului, Dan Perjovschi, un artist cu o foarte mare disponibilitate pentru experiențele directe și unul dintre cei mai buni cunoscători ai fenomenului artistic internațional, oferă un set de ,,informații" în care implicarea vie și reflectarea simbolică nu sînt prin nimic
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o situație-limită? La o voluptuoasă sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent de intenționalitatea autorului. Căci tentativa d-sale de regenerare savantă a textului ce-și asumă suprasaturația e una deznădăjduită, în minuțiozitatea-i elegiacă exhibînd o incredulitate crepusculară care simulează zorii. Recursul la text ca la un obiect, ca la "un pensum infinit
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Artă prozatorilor români a lui Ț. Vianu. N-avem o Artă a poeților români. Vianu pleca de la Bally, nu de la Spitzer, cum m-aș fi așteptat și analizele lui verbale sînt inca remarcabile, deși cred că premisa teoretică despre dublă intenționalitate a limbajului este greșită. Călinescu împărtășea indiferență lui Croce față de limbă. Rarisimele lui abordări lingvistice (în Opera lui M. Eminescu, de pildă) sînt menite să probeze ironic ineficacitatea perspectivei cu pricina. Și acum să revin la întrebarea mea inițială. Singurul
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
instanță suprapersonala, cultural-institutională, istoricește constituită. Oricât ar manipula-o Eduardo Mendoza în sensul ironiei și meta-ironiei postmoderne, scriitura romanesca rămâne pentru el o referință solidă, care a fost elaborată de veacuri, în cadrul repertoriului cultural al unei civilizații urbane. Existența în afara intenționalității individuale, o asemenea scriitura îi servește de minune scopul de a obiectivă în ochii cititorului dispoziția subiectivă a unui îndrăgostit de ăminunea orasuluiă. Or, cum civilizația noastră a dezvoltat târziu și imperfect habitatul orășenesc, nu dispunem decât incomplet de instrumentele
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Săndulescu. Volumul se citește cu mare interes, peste tot întîlnind observații fine, pătrunzătoare care vor rămîne, cu siguranță. În studiul despre Alecsandri- omul de lume aflăm că poetul cultiva scrisoarea că un mijloc de mondenitate și rafinament spiritual, neexistînd, aici, intenționalitatea artistică. A știut, toată viața, să-și ocrotească o existență senina, de beatitudine, ferindu-se iarnă de frig (de care a suferit constant), fie în căldură bine întreținută a conacului de la Mircesti, fie, mai bine, în voiajuri protectoare în străinătate
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
prin idei, și prin imaginea ideală extrasă din fenomen, baza ideologică a oricăror lucrări de imaginație... "Erlebnisse"-ul intențional, trăirea intențională... Orice conștiință este conștiința a ceva, adică se raportează intențional la ceva. Structura esențială a oricărei conștiințe este această intenționalitate. De aici, distincția, radicală, dintre conștiință și faptul despre care există o conștiință,... ce dont il y a conscience, mai clar. Obiectul conștiinței, oricare ar fi el (în afara conștiinței reflexive) se află, din principiu, în afara conștiinței: el este transcedent - contrar
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
Vezi și Sartre: L'Imagination care este direct influențat de Husserl. Temeiul existențialismului, - cafeneaua Flora... Naivitatea gîndirii pragmatice engleze: să crezi că în conștiința ta ar exista niște còpii ale lucrurilor fizic percepute. Saltul gîndirii moderne husserliene și a ei intenționalitate, pură, punerea în paranteză a fenomenului perceput. Atenție la alianța Husserl-Sartre, la implicarea literaturii moderne în teoria lor: Husserl și Sartre atacă împreună, deși din unghiuri diferite, metafizica (naivă) imanentistă a imaginii... Subiectul cunoaște direct obiectul, nu prin intermediul unui clișeu
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
de a însufleți în mod intențional un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță în general)." Realitatea psihică, concretă, o vom numi noeză. Sensul ce umple realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice... * Act noetic. Intenționalitate sau act noetic, capacitatea pe care o are spiritul de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență între percepție și imagine. Diferența dintre imaginea-ficțiune și percepție provine din structura profundă a sintezelor intenționale
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
misterele" lui Blaga (vezi Zamolxe) pun simbolurile la contribuție pentru a conferi o dimensiune revelatoare confruntării între filozofie și viață, între desfătare și participare. Poezia blagiană, mai mult ca oricare alta, devine în plan cognitiv agentul osmotic între finalități și intenționalități. Sau expresia conflictului între două așteptări (vezi Tulburarea apelor) sau, încă o dată, Zamolxe. Blaga mai demonstrează ceva. La marii artiști nu există o formulă de manifestare pe un singur făgaș. Aceasta fiindcă spre deosebire de înnoitorii abuzivi (gen Marinetti) ei nu practică
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
a suprarealismului (idee rimbaldiană!) a fost literatura. Poezia s-a vrut liberă de literatură, țîșnind zeiește din subconștient, prin mijlocirea dicteului automat, sustrasă oricărei tendințe organizatoare, oricărui control logic sau gramatical, precum o apoteoză a spontaneității. Dar închizîndu-se în direcția intenționalității artistice, s-a deschis în direcția comunicării/ amalgamării cu realul. S-ar zice că, în cruciada sa împotriva literaturii, s-a aliat cu acesta într-un grad care, teoretic, i-a pus în chestiune însăși identitatea. Un punct al programului
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]