124 matches
-
mentală - gândire, memorie, analogie, interpretare, rațiune, numai cu ajutorul formelor ,,subiective” sau ,,proiecții” proprii, intuiție, precum și alte operații sau resurse nenumite - ne de cele mai multe ori ca interpretări personale și/sau sociale permit să descoperim conexiuni și relații între posibilele (numit uneori interacționism sau constructivism). obiecte ale intereselor noastre. 3. Mintea creează tot ceea ce percepe sau concepe unele De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că înțelegerea reprezentări la nivelul conceptual-perceptual relativ conștient, umană (în structura sa holistică) nu poate fi separată de
Obiectiv - subiectiv relaţie duală în cadrul înţelegerii sau formă speculativă de ameţit omenirea?. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_48]
-
posibilitatea stabilirii unor noi relații, noi forme de comunicare între indivizi; poate diminua fenomene negative (conflicte interetnice, violența, disensiunile între state, manifestări decadente, etc.). Funcția de socializare a individului prin joc apare și la G.H.Mead, reprezentant al curentului sociologic interacționism simbolic. El a făcut următoarea distincție: în procesul de socializare, individul, ca subiect “capabil de a elabora gesturi semnificative și, în special, simboluri semnificative, dar și ca obiect căruia i se atribuie semnificații”, parcurge următoarele stadii: “asumarea unor roluri (atitudini
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
și cel mai retras individ este parte a conexiunii ce leagă împreună toți oamenii, problematica revine constant în atenție. Avându-i ca reprezentanți de seamă pe George Herbert Mead, Everett Hughes ș.a., una dintre paradigmele deosebit de influente astăzi, aceea a interacționismului simbolic, este îndreptată către aceleași aspecte, deși dintr-o perspectivă ce favorizează mai degrabă comportamentul cooperativ decât analizele la nivel macrosocial, fie ele instituționale sau societale. Ideea cu bătaia cea mai lungă dintre ideile fundamentale ale sociologiei este comunitatea. Redescoperirea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
chiar să utilizeze termenul de comunitate, datorită conotației acestuia de integrare și solidaritate. Ultimele două paradigme se situează la nivel microsocial, dar oferă explicații extrem de utile pentru înțelegerea comunității. Psihologia socială, curentele și paradigmele integrate ei sau înrudite cu ea interacționism simbolic, fenomenologie, etnometodologia analizează simbolurile comunitare, atitudinile, percepțiile, modelele de interacțiune și se axează mai ales asupra proceselor de comunicare, negociere, interacțiune. Aplicațiile asupra comunității încadrate în paradigma psihologiei sociale, sunt interesate fie de modele de interacțiune și simboluri, fie
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
este un proces la latitudinea unei instituții rațional-instrumentale, cum este statul, ci a unui organism mult mai larg, cu o adevărată viață afectivă, cum ar fi societatea. Nu statul își redefinește identitatea, ci societatea care îl locuiește. Curentul sociologic al interacționismului simbolic exercită o puternică influență asupra demersurilor constructiviste din teoria relațiilor internaționale, vizibile în explicațiile privind modul în care apar și se dezvoltă relațiile intersocietale, precum și în metodologia de cercetare. Interacțiunile fac posibile definirea individului și a societății sale prin
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
coerență. Întrucât accepțiunile anterioare (de consistență absolută și consistență relativă, promovate de modelul dispozițional) s-au dovedit limitate atât sub aspectul conceptualizării, cât și al măsurării consistenței cross-situaționale, o variantă alternativă de conceptualizare a fost oferită, inițial, de modelul interacționist. Interacționismul a atras atenția asupra necesității de a lua în calcul atât variabilele de personalitate cât și pe cele situaționale pentru a putea ajunge la o explicație validă asupra consistenței comportamentale cross-situaționale (Alker, 1972; Averill, 1973; Bem, 1972 etc). Așa cum arătau
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de a lua în calcul atât variabilele de personalitate cât și pe cele situaționale pentru a putea ajunge la o explicație validă asupra consistenței comportamentale cross-situaționale (Alker, 1972; Averill, 1973; Bem, 1972 etc). Așa cum arătau Pervin și Lewis (1978), sarcina interacționismului este de a defini „variabilele critice interne organismului și pe cele externe acestuia și de a studia procesele prin care efectele unora pot fi legate de operarea celorlalte”. În cadrul interacționismului, un rol important este acordat percepției subiective a variabilelor situaționale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Bem, 1972 etc). Așa cum arătau Pervin și Lewis (1978), sarcina interacționismului este de a defini „variabilele critice interne organismului și pe cele externe acestuia și de a studia procesele prin care efectele unora pot fi legate de operarea celorlalte”. În cadrul interacționismului, un rol important este acordat percepției subiective a variabilelor situaționale, comportamentul individului asumându-se că va rămâne coerent cross-situațional în măsura în care aceste situații filtrate cognitiv de persoană își păstrează similaritatea/constanța funcțională în calitate de stimul comportamental. Accepțiunea de coerență comportamentală cross-situațională se
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
-se că „este mult mai economic să explicăm consistența ei prin aspecte de specificitate” (Mischel & Peake; 1982, 1983), ea a fost adusă tot mai mult (Mischel & Shoda, 1995) - chiar de către cei care inițial se declaraseră situaționiști - spre o formulă de interacționism dinamic, confundându-se practic cu conceptul de coerență propus de acest model. 5. Forme de consistență Sarah E. Hampson (1982) arată că întotdeauna când se vorbește despre consistență comportamentală implicit se face referire la minimum două momente de timp. Pentru
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
dezvoltat o seamă de curente care urmăreau alte perspective - persoana, grupurile, raporturile intersubiective în experiența vieții cotidiene. Aceste abordări, numite sociologii interpretative, cuprind mai multe teorii care s-au aplecat inclusiv asupra fenomenului comunicațional: dintre ele, ne vom opri asupra interacționismului simbolic și etnometodologiei. ¬ Interacționismul simbolic. Curentul interacționist este rezultatul cercetărilor sociologilor reuniți în ceea ce s-a denumit școala de la Chicago. Pentru Herbert Blumer, creatorul conceptului, interacționismul simbolic subliniază natura simbolică a vieții sociale. În 1969, Blumer rezumă acest demers în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
curente care urmăreau alte perspective - persoana, grupurile, raporturile intersubiective în experiența vieții cotidiene. Aceste abordări, numite sociologii interpretative, cuprind mai multe teorii care s-au aplecat inclusiv asupra fenomenului comunicațional: dintre ele, ne vom opri asupra interacționismului simbolic și etnometodologiei. ¬ Interacționismul simbolic. Curentul interacționist este rezultatul cercetărilor sociologilor reuniți în ceea ce s-a denumit școala de la Chicago. Pentru Herbert Blumer, creatorul conceptului, interacționismul simbolic subliniază natura simbolică a vieții sociale. În 1969, Blumer rezumă acest demers în trei premise principale: „Prima
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care s-au aplecat inclusiv asupra fenomenului comunicațional: dintre ele, ne vom opri asupra interacționismului simbolic și etnometodologiei. ¬ Interacționismul simbolic. Curentul interacționist este rezultatul cercetărilor sociologilor reuniți în ceea ce s-a denumit școala de la Chicago. Pentru Herbert Blumer, creatorul conceptului, interacționismul simbolic subliniază natura simbolică a vieții sociale. În 1969, Blumer rezumă acest demers în trei premise principale: „Prima premisă este aceea că oamenii acționează față de lucruri pe baza semnificațiilor pe care le au pentru ei aceste lucruri. A doua este
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mesaje, individul nu acționează numai asupra celorlalți, ci și asupra sa, ieșind „în afara” sa și comportându-se față de sine ca față de un obiect. Prin intermediul comunicării, el devine capabil să adopte atitudinea celorlalți față de el. Unul dintre reprezentanții de seamă ai interacționismului simbolic este Erving Goffman. Goffman pornește de la ideea că, întotdeauna, în actele de interacțiune într-o organizație (fie ea o instituție „totală” cu reguli foarte stricte ca un spital psihiatric ori o închisoare), normele de natură organizațională sunt negociate de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
persoane prin influența exercitată de informațiile, atitudinile și comportamentul altor persoane cu care se află în legătură printr-o rețea de comunicare. Așa cum observă cei doi autori, teoria contagiunii se fundamentează pe teoria procesării de informații, teoria influenței sociale, perspectivele interacționismului simbolic, abordarea mimetică a proceselor exemplificată prin teoriile instituționale și teoriile sociocognitive. B. Erickson (1988) descrie teoria contagiunii ca explicând baza relațională a atitudinilor. Se dorește astfel o demonstrare a modului în care dimensiuni ale rețelelor de comunicare, cum ar
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
comportamentele care îi abilitează să participe în calitate de membri ai societății în care trăiesc”( M.T.S., Consiliul Europei, Comitetul pentru dezvoltarea sportului,1996, p.9.) În literatura de specialitate, mai multe curente sociologice argumentează conceptul de socializare ca funcție centrală a educației: interacționismul simbolic, funcționalismul sistemic, fenomenologia, modelul dramaturgic, etnometodologia, constructivismul structuralist (pentru mai multe detalii a se vedea Stănciulescu, E., 1996). Există mai multe criterii de clasificare a socializării. Astfel, în funcție de stadiile ciclului de viață și de obiectivele diverselor grupuri și instituții
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
umane. Interpretarea dată de Doll viziunii structuralist-genetice piagetiene este discutabilă. El ignoră determinismul evident al demersurilor lui Piaget. Consideră că teoria „patriarhului de la Geneva” are drept concepte și idei centrale „procesele dechis-închise”, „perturbarea structurală”, „structurile disruptive”, „autogenerarea”, „transformările nonliniare” și „interacționismul”. Oricine a studiat însă atent opera lui Piaget știe că numai ultimul concept din această serie este definitoriu pentru abordarea structuralist-genetică, iar sensul interacționismului piagetian nu conotează ideile de haos și nedeterminare, ci înseamnă, pur și simplu, dubla determinare dintre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
are drept concepte și idei centrale „procesele dechis-închise”, „perturbarea structurală”, „structurile disruptive”, „autogenerarea”, „transformările nonliniare” și „interacționismul”. Oricine a studiat însă atent opera lui Piaget știe că numai ultimul concept din această serie este definitoriu pentru abordarea structuralist-genetică, iar sensul interacționismului piagetian nu conotează ideile de haos și nedeterminare, ci înseamnă, pur și simplu, dubla determinare dintre organism și mediu, dintre subiect și obiect ce are loc în procesele dezvoltării și cunoașterii. Structuralismul genetic nu este un poststructuralism și Piaget nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
factor unic. Ele explică mai degrabăprocesul subiectiv de constituire a socialului, adică mai mult cum se constituie socialul, și nu de ce se constituie într-un fel sau altul. Aceasta este rațiunea pentru care atât metoda comprehensivă, cât și etnometolodologia și interacționismul simbolic sunt tratate mai curând ca perspective complementare explicației sociologice, decât ca abordări în sine. În schimb, așa cum am încercat pe larg să argumentez în „Incertitudinea. O abordare psihosociologică”, trăsăturile proceselor cognitive reprezintă unul dintre factorii determinativi ai socialului. În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
individual și colectiv. Ca o reacție la accentuarea factorilor obiectivi în explicarea sociologică, în ultimele decenii s-au cristalizat, devenind destul de influente, o serie de orientări care încearcă să reediteze, într-un context științific nou, abordările idealiste tradiționale: sociologia fenomenologică, interacționismul simbolic, etnometodologia. Ceea ce caracterizează aceste orientări este încercarea de a transfera mecanismele determinative de la interacțiunea obiectivă a fenomenelor sociale la nivelul subiectului uman, autor al vieții sociale. Există o largă varietate de asemenea abordări. Unii reprezentanți ai acestora acceptă existența
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o inabilitate funciară de a sintetiza, la nivelul unei scheme teoretice generale, determinanții obiectivi și cei subiectivi. Alți sociologi însă neagă principial necesitatea recurgerii la factori obiectivi, cei subiectivi fiind considerați suficienți. Pentru ilustrarea acestor abordări mă voi opri la interacționismul simbolic și etnometodologic. Interacționismul simbolic, originar în teoria lui George H. Mead (1934), pune în centrul preocupărilor sale probleme de tipul: care sunt procesele sociale prin care persoanele își definesc propria viață individuală și colectivă, comunică, stabilesc obiective comune, reguli
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a sintetiza, la nivelul unei scheme teoretice generale, determinanții obiectivi și cei subiectivi. Alți sociologi însă neagă principial necesitatea recurgerii la factori obiectivi, cei subiectivi fiind considerați suficienți. Pentru ilustrarea acestor abordări mă voi opri la interacționismul simbolic și etnometodologic. Interacționismul simbolic, originar în teoria lui George H. Mead (1934), pune în centrul preocupărilor sale probleme de tipul: care sunt procesele sociale prin care persoanele își definesc propria viață individuală și colectivă, comunică, stabilesc obiective comune, reguli și norme de conduită
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de oameni nu vor constitui neapărat aceleași forme de organizare socială. Consensul este rezultatul unei interacțiuni în plan simbolic. Semnificațiile sunt stabilite printr-un proces de interacțiune ale cărui mecanisme și legi urmează să fie clarificate. Definit în acest fel, interacționismul simbolic nu reprezintă o alternativă la abordarea sociologică „obiectivă”, ci doar un element complementar al ei, concentrându-și atenția asupra proceselor subiective ale constituirii vieții sociale. El nu explică, în fapt, de ce o colectivitate umană își elaborează o anumită formă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
concentrându-și atenția asupra proceselor subiective ale constituirii vieții sociale. El nu explică, în fapt, de ce o colectivitate umană își elaborează o anumită formă de organizare, manifestă un anumit comportament social, ci doar cum se produc acestea. Din acest motiv, interacționismul simbolic, deși cu o lungă istorie, nu a ajuns niciodată o orientare dominantă, având mereu un rol secundar. Nicolas Mullins (1973) caracteriza excelent această pozițieainteracționismului simbolic în sociologia americană prin formula „opoziția maiestății sale”: o opoziție față de orientările dominante, disciplinată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de opoziție, nefiind în stare să ofere ea însăși o explicație mai puternică. Mai pe larg asupra acestui curent, se pot consulta lucrările lui Lazăr Vlăsceanu (1982), Ion Ungureanu și Ștefan Costea (1983). În ceea ce privește relevanța punctului de vedere promovat de interacționismul simbolic, există diferențe profunde printre reprezentanții acestuia (Turner, 1978). Unii continuatori ai lui George Mead consideră interacționismul simbolic o abordare complementară analizei sociologice obiective, cauzale, funcționale, structurale. În viziunea lor, procesele cognitive sociale sunt doar forme prin care se realizează
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acestui curent, se pot consulta lucrările lui Lazăr Vlăsceanu (1982), Ion Ungureanu și Ștefan Costea (1983). În ceea ce privește relevanța punctului de vedere promovat de interacționismul simbolic, există diferențe profunde printre reprezentanții acestuia (Turner, 1978). Unii continuatori ai lui George Mead consideră interacționismul simbolic o abordare complementară analizei sociologice obiective, cauzale, funcționale, structurale. În viziunea lor, procesele cognitive sociale sunt doar forme prin care se realizează o asemenea determinare. Și într-adevăr, multe analize întreprinse de interacționiștii simbolici recurg simultan la scheme explicative
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]