124 matches
-
mentală - gândire, memorie, analogie, interpretare, rațiune, numai cu ajutorul formelor ,,subiective” sau ,,proiecții” proprii, intuiție, precum și alte operații sau resurse nenumite - ne de cele mai multe ori ca interpretări personale și/sau sociale permit să descoperim conexiuni și relații între posibilele (numit uneori interacționism sau constructivism). obiecte ale intereselor noastre. 3. Mintea creează tot ceea ce percepe sau concepe unele De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că înțelegerea reprezentări la nivelul conceptual-perceptual relativ conștient, umană (în structura sa holistică) nu poate fi separată de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_48]
-
Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca și discipolii lor (așa-numitul „neomachiavelism”) preferă să pună accentul pe problematica circulației elitelor, pe dihotomia guvernanți/guvernați și pe legea necruțătoare a aristocrației (sau a oligarhiei). De oriunde s-ar inspira (din funcționalism, structuralism sau interacționism), teoriile moderne ale stratificării atrag atenția asupra unui ansamblu de caracteristici legate de poziția profesională: sector de activitate, nivel de venituri, tip de calificare etc. Trei elemente, propuse de Maurice Halbwachs și discutate apoi de Raymond Aron În Lecțiile sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ale altora (Clanet, 1990, pp. 15-16). Această cultură, produsă de actorii sociali, nu este cu nimic mai „substanțială” decât identitatea. Materialele pe care le furnizează pot fi exploatate diferit În funcție de individ sau de grup, de context sau de epocă: atât interacționismul, cât și antropologia comunicării (Bateson, Școala de la Palo Alto) vorbesc În acest sens despre un proces legat de dinamica interacțiunilor și deci aflat În permanentă elaborare. În realitate, cultura se bazează pe sisteme de valori adânc Înrădăcinate În istoria colectivităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Bon consacrate psihologiei mulțimilor, au pus accentul pe mecanismele și procesele de contagiune și de hipnoză, de imitare și de mimetism. Altele, bazându-se pe diferite tradiții, printre care și cea inaugurată de Școala de la Chicago și continuată de adepții interacționismului simbolic, s-au aplecat asupra fenomenelor de frustrare relativă (Ted Gurr), disonanță cognitivă (James Geschwender), normă emergentă (Ralph Turner și Lewis Killian), credințe generalizate (Neil Smelser), modernizare (Karl Deutsch) sau societate de masă (William Kornhauser). O a treia perspectivă, folosindu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
and Society in the Late Modern Age, Stanford University Press, Stanford, 1991. Fr. Dubet, Le Declin de l’institution, Seuil, Paris, 2002, p. 340. 1. Cea mai interesantă analiză a acestui proces este prezentată de cercetătorii care continuă, în forma interacționismului simbolic structural, mai vechile abordări ale interacționismului simbolic. Vezi S. Stryker, P.Burke, „The Past, Present and Future of an Identity Theory”, Social Psychology Quaterly, nr. 63, 2000; S. Stryker, T. Owens, R. White (ed.), Identity, Self, and Social Movements
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Stanford University Press, Stanford, 1991. Fr. Dubet, Le Declin de l’institution, Seuil, Paris, 2002, p. 340. 1. Cea mai interesantă analiză a acestui proces este prezentată de cercetătorii care continuă, în forma interacționismului simbolic structural, mai vechile abordări ale interacționismului simbolic. Vezi S. Stryker, P.Burke, „The Past, Present and Future of an Identity Theory”, Social Psychology Quaterly, nr. 63, 2000; S. Stryker, T. Owens, R. White (ed.), Identity, Self, and Social Movements, University of Minnesota Press, Minneapolis, 2000. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dezvoltat o seamă de curente care urmăreau alte perspective - persoana, grupurile, raporturile intersubiective în experiența vieții cotidiene. Aceste abordări, numite sociologii interpretative, cuprind mai multe teorii care s-au aplecat inclusiv asupra fenomenului comunicațional: dintre ele, ne vom opri asupra interacționismului simbolic și etnometodologiei. ¬ Interacționismul simbolic. Curentul interacționist este rezultatul cercetărilor sociologilor reuniți în ceea ce s-a denumit școala de la Chicago. Pentru Herbert Blumer, creatorul conceptului, interacționismul simbolic subliniază natura simbolică a vieții sociale. În 1969, Blumer rezumă acest demers în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
curente care urmăreau alte perspective - persoana, grupurile, raporturile intersubiective în experiența vieții cotidiene. Aceste abordări, numite sociologii interpretative, cuprind mai multe teorii care s-au aplecat inclusiv asupra fenomenului comunicațional: dintre ele, ne vom opri asupra interacționismului simbolic și etnometodologiei. ¬ Interacționismul simbolic. Curentul interacționist este rezultatul cercetărilor sociologilor reuniți în ceea ce s-a denumit școala de la Chicago. Pentru Herbert Blumer, creatorul conceptului, interacționismul simbolic subliniază natura simbolică a vieții sociale. În 1969, Blumer rezumă acest demers în trei premise principale: „Prima
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care s-au aplecat inclusiv asupra fenomenului comunicațional: dintre ele, ne vom opri asupra interacționismului simbolic și etnometodologiei. ¬ Interacționismul simbolic. Curentul interacționist este rezultatul cercetărilor sociologilor reuniți în ceea ce s-a denumit școala de la Chicago. Pentru Herbert Blumer, creatorul conceptului, interacționismul simbolic subliniază natura simbolică a vieții sociale. În 1969, Blumer rezumă acest demers în trei premise principale: „Prima premisă este aceea că oamenii acționează față de lucruri pe baza semnificațiilor pe care le au pentru ei aceste lucruri. A doua este
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mesaje, individul nu acționează numai asupra celorlalți, ci și asupra sa, ieșind „în afara” sa și comportându-se față de sine ca față de un obiect. Prin intermediul comunicării, el devine capabil să adopte atitudinea celorlalți față de el. Unul dintre reprezentanții de seamă ai interacționismului simbolic este Erving Goffman. Goffman pornește de la ideea că, întotdeauna, în actele de interacțiune într-o organizație (fie ea o instituție „totală” cu reguli foarte stricte ca un spital psihiatric ori o închisoare), normele de natură organizațională sunt negociate de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
persoane prin influența exercitată de informațiile, atitudinile și comportamentul altor persoane cu care se află în legătură printr-o rețea de comunicare. Așa cum observă cei doi autori, teoria contagiunii se fundamentează pe teoria procesării de informații, teoria influenței sociale, perspectivele interacționismului simbolic, abordarea mimetică a proceselor exemplificată prin teoriile instituționale și teoriile sociocognitive. B. Erickson (1988) descrie teoria contagiunii ca explicând baza relațională a atitudinilor. Se dorește astfel o demonstrare a modului în care dimensiuni ale rețelelor de comunicare, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Emotions (2005Ă editata de Jonathan H. Turner, profesor de sociologie, si Jan E. Stets, profesor de pshosociologie, ambii la University of California, prezintă un bilanț al cercetărilor teoretice și empirice în sociologia emoțiilor, grupate în jurul principalelor paradigme din sociologia contemporană (interacționismul simbolic, dramaturgia, schimbul social etc.Ă. Profesor universitar, Universitatea din București Urmare a interesului crescut pentru studierea sociologică a emoțiilor, în 1986 s-a constituit o secție de „Sociologie a emoțiilor” în cadrul Asociației Americane de Sociologie, iar în 1989, din
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
K. Denzin (1990, 86Ă. 1.4. Interesul pentru managementul emoțiilor versus interesul pentru explicarea emoțiilor. Studiile care au ca scop găsirea modalităților emoționale optime în relațiile interpersonale se bucură de popularitate. Cele mai multe dintre ele sunt asociate orientării antipozitiviste, în special interacționismului simbolic (Clark, 1990; Gordon, 1981; Hochschild, 1975; Thois, 1989Ă. Considerarea emoțiilor ca fiind construite social implică faptul că ele pot fi manageriate, că anumite componente ale emoțiilor (de exemplu, etichetareaă pot fi controlate și schimbate de către indivizi fie în plan
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
Thois, 1985, 1990; Clark, 1987, 1990, 1997Ă. 2Ă Teoriile despre ritualuri subliniază importanța proceselor care sincronizează ritmic răspunsurile comportamentale interpersonale și rolul energizant al emoțiilor în sporirea coeziunii grupului (Durkheim, 1912; Collins, 1975, 1981, 2004; Szmmer-Effler, 2002, 2004Ă. 3Ă Teoriile interacționismului simbolic se axează pe identități și pe „self-conceptions” ca elemente de reglare a comportamentelor, considerându-se că indivizii tind să conserve și să susțină „self-conceptions” în diferite situații: când persoanele reușesc să reafirme „self-conceptions” sau propria identitate, atunci trăiesc emoții
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
emoții negative (Mead, 1938; Cooley, 1902; Shott, 1979; Braithwaite, 1989, 2001; Stryker, 1980, 1987, 2004; Mc-Call și Simmons, 1978; Ellestad și Stets; Burke, 1991, 1996; Heise, 1977, 1979, 1989; Higgins, 1987, 1989; Carver și Scheier, 1990, 1996, 1998Ă. 4Ă Teoriile interacționismului simbolic care încorporează ideile psihanalitice adaugă perspectivei interacționismului simbolic analiza mecanismelor psihice de apărare a sinelui în condițiile în care „self-conceptions” nu se confirmă, precum și modificarea trăirilor emoționale în astfel de situații (Freud, 1900; Scheff, 1988, 1990, 200, 2003; Turner
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
Braithwaite, 1989, 2001; Stryker, 1980, 1987, 2004; Mc-Call și Simmons, 1978; Ellestad și Stets; Burke, 1991, 1996; Heise, 1977, 1979, 1989; Higgins, 1987, 1989; Carver și Scheier, 1990, 1996, 1998Ă. 4Ă Teoriile interacționismului simbolic care încorporează ideile psihanalitice adaugă perspectivei interacționismului simbolic analiza mecanismelor psihice de apărare a sinelui în condițiile în care „self-conceptions” nu se confirmă, precum și modificarea trăirilor emoționale în astfel de situații (Freud, 1900; Scheff, 1988, 1990, 200, 2003; Turner, 2002; Tangney, 1995, 2002Ă . 5Ă Teoriile schimbului au
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ipoteze metodologice. Etnologul e plasat, odată cu întreprinderea, în fața unui spațiu de edificare a raporturilor ierarhice actualizate în personalizarea relațiilor; evacuate din sociologia muncii în favoarea marilor forțe ale conflictului, aceste relații interpersonale au fost înțelese în sociologia organizațiilor în optica unui interacționism individualist. Fixată în trecut între determinismul macrosociologic și individualismul metodologic, întreprinderea poate fi înțeleasă de acum ca o comuniune de interese personale solicitând o participare activă a tuturor. Etnologul e nevoit să ia distanță față de aceste concepții diferite și să
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fi abordate în capitolul următor. Capitolul 2 Structuri societale ale modernității Problematica legată de structurile societale a suscitat și continuă să genereze vii dezbateri în cadrul comunității științifice, în special prin aspectele de (aparentă?) neconcordanță între principalele teorii explicative: structuralism, funcționalism, interacționism (simbolic). Dincolo de aceste dispute, atât metodologice, cât și de abordare descriptivă, întrebarea fundamentală se focalizează pe relația dintre acțiunea și structura sociale; în speță, pe mecanismele care conduc la coeziune, dar și la conflict și, implicit, la schimbare. Mi-am
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cheie psihosociologică. Satul trăiește În două registre, viața lui curge În două șuvoaie: pe scena publică, la vedere, și Într-o zonă ascunsă, de culise. Viața cotidiană ca un spectacol continuu (folosesc aici paradigma dramaturgică a lui Erving Goffman, reprezentantul interacționismului simbolic), relații sociale instituționale, formale, agrementate de simpatiile și antipatiile personajelor reale, dar și o zonă secretă, tăinuită, ezoterică, cu drame colective sau individuale atroce. toate personajele desfășoară interacțiuni febrile În zone misterioase, camuflate prin discuții superficiale; au o viață
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
că aceasta are impact asupra indivizilor, familiilor, comunităților. Se caută soluții de prevenire-combatere a discriminărilor de orice fel. În acest fel ies la iveală efectele asimilării, limitele integrării 48, inconsistențele promisiunilor (politice)... Sociologii care le cercetează fac acum apel la interacționism, studiază afirmarea diferențelor, diversitatea (studiază cazuri de eșec individual în lupta pentru o locuință, pentru un loc de muncă...). Ordinea (politică) este văzută ca o construcție căreia indivizii i se supun și i se opun, fiind centrată mai mult pe
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
344 Eliot Freidson (1923-2005), profesor emerit la Departamentul sociologie al Universității New York, al Universității San Francisco, a fost student al Universității din Chicago și a făcut studiile cu Robert Park, Everett Hughes ș.a. Este apropiat de Howard S. Becker (prin interacționismul simbolic pe care îl promovează). În cartea sa Profesia medicală, el definește profesia prin raportare la ea însăși, prin puterea relațiilor indivizilor. Profesia de medic se caracterizează prin mare autonomie, independență, construite social, prin monopolul structurilor (formare, metode), prin controlul
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
femeilor: bicicleta, motocicleta, calul). 391 P. Champagne ș.a., Initiation à la pratique sociologique (cap. 2, "Object sociologique et problème social", pp. 53-101), Dunod, Paris, 1989. 392 Este necesară cunoașterea și stăpânirea tuturor teoriilor sociologice, deci și a teoriei etichetării, a interacționismului simbolic, a etnometodologiei, a analizei discursului, a pragmaticii, a intertextualității și indexicalității etc. 393 G. King ș.a., Fundamentele cercetării sociale, Polirom, Iași, 2000. 394 Idem, p. 53. 395 Respectul demnității umane și considerarea oamenilor ca membri competenți, convingerea că societatea
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Volumul de față se străduiește, de asemenea, să cultive o sensibilitate pentru dialogul cu cei diferiți din punct de vedere cultural, care uneori sînt chiar lîngă noi, încurajînd gîndirea critică, refuzul prejudecăților metodologice, revizitarea marilor paradigme ale cunoașterii (structuralismul, fenomenologia, interacționismul simbolic, alegerea rațională) într-o grilă de lectură care respinge absolutismele de orice fel și care pledează pentru comunicarea între diferitele gramatici ale socialului. Cartea este adresată mai multor categorii de cititori potențiali. în primul rînd, îi are în vedere
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
un conglomerat de oameni singuri, care au uitat "să fie împreună" și care, preluînd celebra formulare a lui Marin Preda, ajung să uite să își trăiască propria viață, fiind "trăiți de ea". Așa cum studiile de psihologie socială realizate în cheia interacționismului simbolic ne descriu cu putere, orice formă excesivă de deschidere de sine maschează o lipsă chiar pe dimensiunea pe care se produce excesul. Altfel spus, de exemplu, cineva care exteriorizează o violență simbolică, se arată a fi "cel mai" voluntar
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
sporturile sunt construcții sociale, locații sociale (social locations), unde cultura este produsă, reprodusă și transformată, dar și faptul că sporturile reflectă valorile și experiențele bărbaților puternici din societate, că reproduc puterea lor și distorsionează concepția despre masculinitate. Conform ultimei teorii - interacționismul - vedem că sporturile sunt o formă a culturii creată prin intermediul interacțiunii sociale, deoarece participarea sportivă se bazează pe deciziile luate de oameni în ceea ce privește identitățile și relațiile lor. După ce prezintă toate orientările de mai sus Coackley își manifestă „preferința pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]