23 matches
-
graduală, crescândă, iluminată. Prezentă în arcul liturgic încă din primele timpuri, prin nenumăratele sărbători dedicate ei, nelipsită din Canonul Sfintei Liturghii unde intră în comuniune cu noi și prin intermediul căreia Biserica îi adresează cuvinte pline de venerație, apeluri, rugăciuni și intercesiuni, prezentă în toate formele de artă prin adevărate capodopere care se adresează inimii, semn al pietății și venerației de care se bucură din partea artiștilor, Maria este de asemenea, prezentă și în casele noastre, prin icoanele creștine - expresia evlaviei pe care
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_mea_cea_mai_iubita_compendiu_de_cezarina_adamescu_1347088946.html [Corola-blog/BlogPost/343722_a_345051]
-
fost deja detaliat în secțiunea "Filozofia și religia", unde s-au comentat maladiile religiei, printre care și "gândirea magică" manifestată în creștinism prin rugăciune (în special ceea ce în ortodoxie se numesc "rugăciune de cerere" și în catolicism "de grație" sau "intercesiune".). Și pentru antici echivalența superstiție-religie era valabilă: Cicero, de ex., definea superstiția ca fiind "o vană teamă de zei" (De divinatione, I). Tot el spunea că "cunoașterea întregii naturi ne scapă de superstiție, ne eliberează de spaima de moarte [...]" (De
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
motivul superior principal în Judecata din urmă. Scena are și o semnificație liturgică, întrucât personajele erau invocate și în rugăciunea protezei. Rolul liturgic al Deisisului era evident când era pictat în altar, păstrându-și în același timp înțelesul funerar, de intercesiune, la Judecata din urmă. De-a lungul primelor trei sferturi ale secolului al XVII-lea, ideea funerară nu apare numai în programul iconografic al mănăstirii Arnota, dar, de asemenea cu oarecare modificări - și în acela al bisericilor Băjești, Săcuieni și
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
metodă de eliberare, într-o primă etapă, a Balcanilor de sub tutela otomană, pentru ca apoi, într-o a doua etapă, să poată supune această zonă geografică propriei influențe. în 1779, dreptul “de a vorbi” în numele Principatelor este reformulat în “dreptul de intercesiune” pentru ca în 1802, pe baza tratatelor încheiate cu Imperiul otoman, Petersburgul să impună statutul de “coguvernare”, transformat relativ repede în “protectorat” (1829). Sunt acestea, tot atâtea schimbări de statut politico-juridic internațional al Principatelor. Intenția Imperiului țarist de a-și subordona
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
făgăduiește a-i asculta cu toată considerația ce se cuvine unor puteri prietene și respectate”; Convenția explicativă a Tratatului menționat, încheiată între Rusia și Turcia, la 1779, prevedea : “Curtea imperială a Rusiei nu se va folosi de dreptul său de intercesiune de a interveni în favoarea Principatelor decât numai pentru păstrarea inviolabilității clauzelor prevăzute în articolul de față”; prin firmanele Porții către Moldova și Țara Românească, din 17 august/29 septembrie 1802, se preciza că Rusia “are cuvânt de dreptate a face
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
geografică, să considere cele două Principate românești drept „ultime bastioane ale Imperiului otoman spre nord-est”, întrucât se considera că de menținerea statutului lor politicojuridic putea depinde însăși conservarea integrității și, în ultimă instanță, a existentei Imperiului otoman. Instituirea dreptului de intercesiune, de protecție și al celui de intervenție al Rusiei în urma Tratatului de la KuciukKainardji din 1774, recunoașterea de jure a protectoratului rusesc al Principatelor prin Tratatul de la Adrianopol, din 1829, au agravat situația Principatelor, care au devenit „obiect de litigiu ruso-turc
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
plănuit să înceapă o operă în favoarea băieților pentru a-i aduna de pe stradă și a-i orienta spre studiu și muncă. A cerut ajutorul lui Pius XII, prin sora Pasqualina Lehner, care era atașată la secretariatul privat al papei. Prin intercesiunea acestei surori, don Isaia Filippi a putut accede la magazinul privat al lui Pius XII și, evident, să se apropie de papa. Părintele Isaia a pus ochii pe un teren din zona Torrevecchia pentru a construi Institutul pentru băieți. Șeful
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
posibilitatea începerii procesului care se deschidea în dieceza din Reconquista la 14 iunie a aceluiași an și se închidea la 27 iulie. La 14 decembrie 1995 Comisia medicală convocată să-și exprime părerea cu privire la vindecarea doamnei Rita Faccioli, obținută prin intercesiunea fericitului don Giovanni Calabria, își suspenda evaluarea și cerea Postulaturii o ulterioară documentație care să fi iluminat mai bine anumite aspecte, pentru a se putea pronunța cu mai multă certitudine asupra cazului. Primind documentația cerută din partea Postulaturii, la 4 iulie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
finalizarea canonizării». Încă nu s-a terminat! La 8 aprilie 1997 cardinalii și episcopii, reuniți într-o Sesiune ordinară, examinând întreaga documentație și concluziile medicilor și ale teologilor, au recunoscut că vindecarea în discuție era un fapt miraculos, obținut prin intercesiunea lui don Calabria. Dar declarația oficială și autorizată îi revenea papei. Și iată că la 7 iulie 1997, în prezența lui Ioan Paul II, se citește Decretul asupra minunilor și se stabilește promulgarea. Și, în final, sâmbătă 9 ianuarie 1999
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
antipatie față de Mișcare. - Dragă Iti, îi sugeră Aurora, n-ar strica să te duci laHangerliu, să-i explici că tu nu te bagi în politică. Astfel Suflețel decise a face o vizită, perfect inutilă, lui Hangerliu, în care scop solicită intercesiunea lui Gaittany. Acesta chemă la telefon pe fiul numismatului. - Să trăiești! debută el. Aci Gaittany. Uite, Max, aci este amicul nostru Panait Suflețel. Vrea să-ți vorbească. Poți să-l primești? Glasul răspunse ceva satisfăcător, căci Gaittany zise: "Perfect!" și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vezi și dumneata, să-ți faci o idee. Spun și eu ce-am aflat și ce vorbește lumea. Cum o fi el în sufletul lui, Dumnezeu știe! Într-adevăr, Hagienuș aduse tăieturile de jurnal la Gaittany, care le remise prin intercesiunea șoferului în mâinile lui Ioanide. Erau versiuni de la două jurnale, unul favorabil, exprimând părerile cercurilor reacționare sau de-a dreptul fasciste, progermane și antisovietice, celălalt democrat, defavorabil lui Gavrilcea. Aprecierea se constata numai în descripția atmosferei, interogatoriul rămânea nealterat și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
directorul de cabinet, rezolvând totul peste capul lui. Gaittany avea la Casa de Artă o agentură de intervenții, complet dezinteresată. Plăcerea seniorală de a oferi servicii, amabilitatea, interesul de a-și face legături vaste făceau din Gaittany un intervenționist impenitent. Intercesiunea lui era mai sigură decât a ministrului, fiindcă poseda un registru mai G. Călinescu mare de posibilități. După ce asculta doleanța, Gaittany, consultîndu-se din ochi cu toți amicii care-i făceau o curte permanentă și fluctuantă între douăsprezece și unu, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tragicului. Totuși emoția lui era reală și compătimirea onestă. - Aș vrea să-l văd măcar și nu știu la cine să bat. - Am să-ncerc. Chestiunea e strâns legată de cazul luiHangerliu (nenorocitul!), vom face intervenții simultane. Se proiectează o intercesiune prin sfere înalte, poate avem noroc. Gaittany promise lui Ioanide că-i va comunica îndată rezultatul tatonărilor și va veni să-l ia cu mașina. Ceea ce și făcu. În acele zile Gaittany fu văzut trecând foarte des în mașina lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reprima indispoziția, avea amorul propriu de a fi elegant. Cu toată înverșunarea lui din ultima vreme, se produse din nou un sentiment de moderație. - Uite unde a ajuns Ioanide cu zăpăcelile lui! - Un nenorocit! Îl trădă Gaittany verbal, ca să cîștigesubstanța. Intercesiunea lui Pomponescu se dovedi foarte eficace pe lângă autoritățile militare, ministrul fiind idolul ofițerilor și al preoților, din cauză că după el cele două coloane de susținere ale patriei erau Armata și Biserica. Adevărul mai era că membrii guvernului se arătau foarte sceptici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din restrînsul grup de elevi care nu proveneau din familii Înstărite. Eram numiți grupul „Morți-de-foame“. Eu obținusem un loc cu bursă mulțumită tatălui meu, care vreme de douăzeci și cinci de ani a lucrat la bucătăriile acestei case. Julián fusese acceptat mulțumită intercesiunii domnului Aldaya, care era clientul magazinului de pălării Fortuny, aflat În proprietatea tatălui lui Julián. Erau alte vremuri, e limpede, și pe atunci puterea Încă se mai concentra În familii și În dinastii. E o lume care a dispărut, ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Barcelona. Fernando Ramos pomenise nu o dată că poate avea să intre În seminarul ordinului, perspectivă pe care dascălii lui o considerau cea mai Înțeleaptă, dată fiind situația sa. CÎt despre Francisco Javier Fumero, tot ce se știa era că, prin intercesiunea lui don Ricardo Aldaya, băiatul intrase Într-o casă de corecție pierdută prin Valle de Arán, unde Îl aștepta o iarnă lungă. Văzîndu-și colegii cum o apucau Într-o direcție sau În alta, Julián se Întreba ce se va alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care Veghetorii șegregoroi, cum sunt numiți îngerii căzuți în versiunea greacă - n.n.ț le-au dezvăluit-o” (X, 7). Dar „veghetorii” îl imploră pe Enoh să intercedeze în favoarea lor. În van! Dumnezeu este hotărât să nu ierte o asemenea faptă. Intercesiunea constituie pentru autor cel mai plauzibil pretext de a ne descrie sălașul dumnezeiesc. * Prima călătorie vizionară a lui Enoh este rezumatul celei de-a doua, descrisă în capitolele XXI-XXXVI. Printre altele, Enoh contemplă: piatra unghiulară a pământului, cele patru duhuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
definire a statutului protectoratului. Formal deci, juridicește, Rusia nu devenise protectoarea Principatelor pentru că libertatea de a interveni la Poartă în favoarea lor nu-i conferea protectoratul. Petersburgul a știut să transforme permisiunea de a vorbi în favoarea Principatelor într-un drept de intercesiune și, apoi, în protectorat. În sprijinul acestei metamorfoze a venit însăși Poarta prin încălcările repetate ale tratatului. Protecția Rusiei asupra religiei ortodoxe - considerau Afacerile Străine ale Franței - ducea „la abandonul dreptului celui mai esențial al suveranității sultanului asupra supușilor săi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adică rușilor, ceea ce s-a și întâmplat, de altfel. Suedia nu se află, însă, în situația de a-si permite să secondeze, efectiv, eforturile otomane, desi revizuirea raporturilor Porții Otomane cu Rusia, în favoarea celei dintâi, ar fi contribuit la diminuarea intercesiunilor celei din urmă în treburile interne ale Suediei. Prioritatea principală a noului monarh suedez, Gustav al III-lea, o reprezenta, totuși, consolidarea noului regim instaurat în urmă loviturii sale de stat, din 19 august 1772. În acest scop, deci, avea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care însumează teledifuziunea și telecomunicația. În Statele Unite, rețelele de televiziune prin cablu concurează tot mai mult canalele naționale și pot da un nou suflu comunicării locale sau expresiei particularismelor. Dar prin certitudinea țintei atinse, cablul este un suport care facilitează intercesiunea releelor locale de opinie, avînd misiunea de a decoda și recoda mesajul politic pentru a-l adapta exigențelor unei situații. Aceste rețele de televiziune prin cablu pot fi utilizate și datorită sateliților de teledifuziune; candidații sînt înzestrați astfel cu ubicuitate
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Analiza clasică era focalizată pe actanții patentați ai jocului politic oamenii, forțele și coalițiile -, descriind dispozițiile, manevrele și luările de poziție ale acestora. Juxtapus analizei strategiilor, conținutul mijloacelor de informare este descris uneori, iar rolul lor este limitat la o intercesiune între candidați și alegătorii lor. Noile analize redistribuie rolurile și recompun o altă scenă electorală, inspirată nu numai de juxtapunere, ci și prin interacțiunea protagoniștilor. În urma acestor analize, campania electorală a mai fost considerată și ca o structură de joc
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
relația directă a credinciosului cu divinitatea. Artistul catolic plasează figura sacră în scenografia orașului și în proximitatea contemporanilor săi, cărora le împrumută chipurile pentru a reprezenta identitatea unor personaje biblice; iconoclasmul vehement al Reformei refuză imaginea religioasă ca intermediar, înlătură intercesiunea și afirmă dreptul și capacitatea credinciosului de a comunica direct cu divinitatea. Nici Renașterea, nici protestantismul nu contestă principiul divin, ci afirmă, în prezența, respectiv în absența imaginii acestuia, aceeași nevoie fundamentală a omului, aceea de a-și clădi liber
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în accepția lui Rapetti, simbolismul valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o investește de o manieră specifică prin intermediul decadentismului, mutația sa estetică. Decadentismul ar juca astfel un rol de intercesiune, de tranziție. Mai degrabă, însă, decadentismul este cel care capitalizează moștenirea romantică și naturalistă, el constituie mai mult decât o provizorie etapă în transferul acestui capital estetic către simbolism, pentru literatură el reprezintă un agent mutagen. Romanul exemplar al lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]