219 matches
-
sunt cuprinse tradițiile valoroase Și experiențele istorice. Valoarea este o floare care crește pe un câmp întins de fapte, la un loc cu alte plante din familia ei. Valoarea este un produs social, cultural, aflat în relație de coabitare Și intercondiționare cu etosul, cu ființa, cu nația care îi dă viață (o creează) Și o perpetuează ca liant între timpuri Și generații. 2. Contabilitatea în costuri istorice - de când Și până unde... Contabilitatea este o tehnică, sau în dinamica sa contemporană, o
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
unei structuri dimensionale. Acesta pentru că firea umană integrează mai multe subvariante, cărora le sunt caracteristice nivele diferite de reprezentare a substanțelor respective. Nu există deci tipuri pure, ci doar intermediare. Pe acest teren s-au dezvoltat ulterior complexele raporturi și intercondiționări dintre trăsăturile și tipurile personologice, dintr-o perspectivă dimensională, dar și categorială în psihologie și psihopatologie. Termenul „tip”, derivat din typus (Abbagnano, 1961Ă, citat de Berrios (1996Ă, însemna inițial „semn” sau „impresie”, fiind definit de Platon ca un model sau
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Datorită acestei particularități, individul respectiv suferă, reprezentând o sursă de suferință și pentru cei din jur. Cu vârsta, intensitatea componentului dizarmonic se poate diminua. Distincția dintre tulburările de personalitate și alte tulburări psihopatologice rămâne încă oarecum arbitrară, având în vedere intercondiționările etiologice și patoplastice reciproce. Faptul este susținut și de dispariția ciclotimiei și a personalității patologice afective din DSM-II și ICD-9, entități personologice din spectrul bolilor afective. O situație contrară au avut-o tulburările de personalitate interși postprocesuale și sindromul de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o dinamică particulară ce integrează principalele repere demografice și biografice alături de stările comorbide. Abordarea terapeutică a tulburărilor personalității a devenit un obiectiv major al psihiatriei clinice corespunzător introducerii în 1970 în DSM-III a celor două axe diagnostice și recunoașterii importanței intercondiționărilor reciproce dintre diversitatea tulburărilor psihopatologice și structurările dizarmonice ale personalității. Așa după cum susțin SHEA (1990Ă, VAN VELZEN, EMMELKAMD (1996Ă și DREESEN (1997Ă, intervențiile psihoterapeutice în cazul depresiilor, fobiilor sociale și tulburărilor instinctului alimentar respectiv atacurilor de panică, agorafobiei și bolii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
caracteristicile biologice și psihice ale indivizilor, drogurile, alcoolismul. La nivelul societății s-au urmărit impactul șomajului, al recesiunii sau creșterii economice. Concluziile anchetei au arătat că între cele două niveluri nu se poate vorbi de condiționări directe, ci mai degrabă, intercondiționarea apare în cazul în care se analizează mobilitatea geografică, socială și violența. Explicația derivă din faptul că violența are la bază „un faliment la funcției de socializare” pe lângă nesiguranța caracteristicilor societății la momentul respectiv. Cercetarea mai subliniază un aspect important
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
că poate face față situației de învățare, dar și că această situație conduce la satisfacerea propriilor nevoi, nivelul motivațional nu poate fi menținut la cote cât mai înalte. Între stilul cognitiv și stilul de învățare există o strânsă interdependență și intercondiționare. Dacă primul se referă la o manieră personală de achiziționare și procesare a informației, fiind o trăsătură mai stabilă, cel de al doilea cuprinde nu numai stilul cognitiv ci și preferința pentru anumite situații de învățare. Odată cu înaintarea în vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nivelul mediu al învățământului. 1.2.7. Educația globală și globalizată Ieșirea din granițele naționale în privința educației a fost determinată de apariția ONU și UNESCO "care plasau printre scopurile lor fundamentale pacea și dezvoltarea socio-economică și culturală, accentuând dinamica și intercondiționările dintre aceste două valori" (George Văideanu, 1996). Campania dusă de UNESCO pentru promovarea unor conținuturi legate de securitatea mondială, subdezvoltare și multiculturalitate, avea la bază o viziune raționalistă 6 conform căreia este posibil să eliminăm ignoranța și prejudecățile oferind tinerilor
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
cu bunăstarea comunității, care În funcție de standardul ei de viață va determina o anumită calitate a vieții. Prin urmare starea de sănătate depășește nivelul individual pur biologic și devine o problemă socială depinzând de mediul În care individul trăiește și de intercondiționările reciproce cu impact asupra binomului individ-colectivitate. Ca o consecință logică orice proiect de lege a sănătății trebuie să plece de la individ și mediul său de viață, iar filosofia unei asemenea legi trebuie să aibă la bază postulatul că nu se
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și În Împlinirea legilor divine, ci și În slujirea, sub diferite forme, a semenilor noștri. Întotdeauna noțiunea de slujire comportă două dimensiuni : una verticală, Îndreptată spre Dumnezeu și alta orizontală, orientată către aproapele nostru, Între ele existând un raport de intercondiționare. Creștinul concepe slujirea plină de iubire a semenilor și ca pe o slujire adusă, implicit, lui Dumnezeu, iar slujind comunității Bisericii, are cinstea de a fi colaborator cu Hristos la realizarea Împărăției lui Dumnezeu. În concepția Sfinților Părinți, nu poate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
același timp, ipotezele trebuie să fie și coerente intern, adică să nu conțină elemente contradictorii. În științele sociale și comportamentale ipoteza reprezintă o reflectare într-o formă specifică a realității obiective, este un enunț cu caracter de probabilitate despre esența, intercondiționarea și cauzalitatea faptelor, fenomenelor și proceselor socio-umane. Ea are un conținut reflectoriu. Desigur, este vorba de o formă specifică de reflectare, pentru că, până la confirmare, adevărul din ipoteză rămâne la stadiul de probabilitate. Ion V. Mesaroșiu remarca faptul că ipoteza științifică
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
elemente contradictorii) și coerență externă (coerență ce provine din acordul cu cunoștințele verificate anterior). În al treilea rând, ipoteza trebuie să aibă un conținut reflectoriu, adică să reflecte realitatea obiectivă, să fie enunțuri cu caracter de probabilitate referitoare la esența, intercondiționarea și cauzalitatea faptelor, fenomenelor și proceselor sociale. Dimensiunile ipotezei Johan Galtung menționează zece condiții pe care trebuie să le satisfacă o ipoteză pentru a fi validă: generalitatea, complexitatea, specificacitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea, predictibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea și utilitatea. Acestea sunt, după
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
a unui cuvânt se împletesc solidar: • sensul lexical, independent de flectiv (ceea ce nu înseamnă că, în structura cuvintelor flexibile, ar putea exista în afara flectivului, ci doar că flectivul nu-i condiționează identitatea concretă); • sensuri lexico-gramaticale, aflate într-un raport de intercondiționare cu flectivul, dar fără a influența autonomia constantei față de cadrul situațional în care se desfășoară comunicarea. Astfel, în planul semantic al rădăcinii lupta cuvântului luptă, sensul lexical ‘a lupta’ se însoțește cu sensul lexico-gramatical ‘verb’, dacă flectivul -ă dezvoltă în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I, p. 88), „Tu nici nu știi a ta apropiere/Cum inima-mi de-adânc o liniștește/ Ca răsărirea stelei în tăcere.” (M. Eminescu, I, p. 120) Categoria gramaticală a determinării intră, prin conținutul său semantic, în raporturi de intercondiționare cu conținutul lexical al substantivelor. Realizarea ei depinde, în consecință, de clasele semantice în care acestea se află înscrise. Nu cunosc categoria determinării substantivele proprii. Denumind nu clase de obiecte ci obiecte individuale, substantivele proprii conțin sensul de determinare, determinare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a lungul întregii flexiuni verbale, care-i asigură stabilitate lexicală, și alta mobilă, schimbătoare, care-i asigură variabilitate morfologică. Între cele două componente: rădăcina (partea stabilă) și flectivul (partea supusă flexiunii și instrument al flexiunii), funcționează relații de interdependență, de intercondiționare reciprocă, de solidaritate morfologică și semantică. Rădăcina este „cauza” primă, condiție și marcă a apartenenței verbului la sistemul lexical al limbii. Rădăcina este purtătoare a sensului lexical de bază, sens care se poate modifica în sistemul vocabularului dar care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relativă dependență de particularități ale realității extralingvistice și într-o mai strânsă legătură cu specificul organizării și funcționării fiecărei limbi, între sfera semantică a unităților lexicale (și sintactice) intrate în enunț și dezvoltarea relațiilor sintactice se instituie un raport de intercondiționare. Expresie a modului de reflectare lingvistică a realității, unitățile lexicale (de natură verbală, mai ales, și adjectivală) se caracterizează, în funcție de structura lor semantică, prin trăsături (disponibilități) combinatorii (numite și valențe 3), care condiționează dezvoltarea relațiilor sintactice; ele reclamă sau numai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiuni conjuncționale), elementele de relație descriu componente semantice specifice, asimilabile în mare măsură celor introduse de termenii lexicali corespunzători: Unele prepoziții își înscriu planul lor semantic specific (relațional) în prelungirea verbului regent, cu care se află într-un raport de intercondiționare: Intru în codru./ Ies din codru./ Trec prin codru. Limba română recurge la patru categorii de elemente relaționale: a. prepoziții (și locuțiuni prepoziționale), b. conjuncții (și locuțiuni conjuncționale), c. pronume (adjective) relative, d. adverbe relative. a. Prepoziția. Marchează dezvoltarea sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de, în fața, în spatele, înainte de, în dreptul, alături de, în loc de, împreună cu, la un loc cu, de-a lungul, de-a lung de etc. Între structura prepozițiilor (și locuțiunilor prepoziționale) și alcătuirea sintagmei în interiorul căreia se dezvoltă relația de dependență există un raport de intercondiționare. Spre deosebire de prepozițiile din sintagme cu regent verbal, în sintagme cu regent nominal, prepozițiile însoțind termeni care descriu o coordonată spațială sau temporală conțin cel mai adesea, ca prim element de structură, prepoziția de, solidară sau autonomă: Omul intră în casă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și se poate constitui, prin neadecvarea la corpul economiei reale, ca un factor cauzator de asemenea crize. Nu există o formă monetară perfectă, fie că este din aur sau din hârtie,o formă monetară care să nu declanșeze crize în intercondiționarea sa cu economia reală. Se întâmplă asta deoarece mecanismul de inițializare a crizei poate să aibă de-a face cu moneda sau poate să plece din zona reală a economiei. Fig. 4.1 Moneda metalică și intercondiționarea sa cu economia
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
declanșeze crize în intercondiționarea sa cu economia reală. Se întâmplă asta deoarece mecanismul de inițializare a crizei poate să aibă de-a face cu moneda sau poate să plece din zona reală a economiei. Fig. 4.1 Moneda metalică și intercondiționarea sa cu economia reală. Această despărțire a discuției într-una despre monedă și una despre economia reală nu are doar un motiv didactic. Într-adevăr, dacă ne imaginam că lumea banilor (creație, funcționare, dispariție) este una perfectă, atunci toate crizele
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
din economia reală sau din economia monetară. Odată însă pornită este imposibil să-ți mai dai seama de unde a plecat, deoarece antrenează economia în ansamblul său și în întreaga sa complexitate. Lumea mărfurilor și lumea banilor se află într-o intercondiționare permanentă. Este dificil ca într-un sistem economic, chiar simplu, cum este cel al economiei bazată pe moneda metalică din aur și argint, să se identifice cu exactitate care este punctul său de plecare, care este momentul culminant de dinaintea apariției
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
spus dacă inflația de după liberalizarea prețurilor a fost, în interiorul dezechilibrului dintre cerere și ofertă, una prin cerere sau una prin ofertă (costuri). Ce știm cu siguranță este că atât cererea cât și oferta au acționat asupra fenomenului. Avem o dublă intercondiționare, dată de scăderea ofertei și creșterea cererii. În același timp, inflația despre care vorbim a fost intensificată de profunda instabilitate a sistemului politic. Erorile, așteptările, problemele de management și de proprietate, au contribuit la adâncirea unor dezechilibre deja existente. Inflația
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de factori interni sau externi. De aceea, vom spune că o analiză, înainte de a lua orice măsură de combatere a inflației, este absolut obligatorie. În funcție de definiția pe care am dat-o inflației, adică de dezechilibru structural complex, aflat sub dubla intercondiționare, a economiei reale și a economiei financiare, vom întâlni mai mult posibilități, surse de declanșare fenomenului. Într-un sistem economic în echilibru (o economie națională ce înregistrează o creștere economică sustenabilă pe fondul unei inflații scăzute), pot interveni două tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
evidențierea evoluției schimbării percepțiilor asupra procesului de inovare de-a lungul a peste jumătate de secol, de la modelul clasic de organizare liniară a acestuia, caracteristic anilor ’50, la modele sistemice dinamice, potrivit cărora procesul de inovare este abordat în toate intercondiționările sale. De asemenea, autoarea prezintă în lucrare un model neoevolutiv al procesului de inovare, cel al „elicei triple”, care este un model pentru analiza inovației într-o economie bazată pe cunoaștere. Având în vedere faptul că managementul inovării vizează creșterea
Managementul inovarii by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
evidențierea evoluției schimbării percepțiilor asupra procesului de inovare de-a lungul a peste jumătate de secol, de la modelul clasic de organizare liniară a acestuia, caracteristic anilor ’50, la modele sistemice dinamice, potrivit cărora procesul de inovare este abordat în toate intercondiționările sale. Această amplificare treptată a complexității procesului de inovare poate fi prezentată sub forma a cinci generații de modele de abordare a procesului de inovare<footnote Rothwell, R., „Towards the Fifth-generation Innovation Process”, International Marketing Review, No. 1, 1994, pp.
Managementul inovarii by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
în care însă stimulul este unul complex, simbolic, secund, și anume valorile sociale. Sau, oricum, la o primă aproximație am putea spune că orientarea axiologică personală are două surse, este produsul a două genuri de rapoarte, ele însele în strânsă intercondiționare: raportul, întâlnirea dintre subiect și obiectele, situațiile, evenimentele cu care a venit în contact (experiența anterioară); raportul dintre subiect și dezirabilul social (general uman, de grup). Mecanismele intime prin care individul își însușește matricea valorică a unei culturi, a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]