26 matches
-
benedictini de la Abația Sf. Petru de la poalele versantului nord al muntelui. formează peisajul istoric al orașului Salzburg cu versantul său lung constând din conglomerate ("Nagelfluh"). Masivul este un râu solidificat din piatră spartă, depusă ca într-o deltă în marea interglaciară (Mindel-Riss), care nu au fost îndepărtate ulterior de către ghețarii protejați din calcarul muntelui adiacent Festungsberg și așa au rămas. Apa ce curge prin munte produce găuri în stâncă și poate conduce la căderi de pietre și alunecări de versanți întregi
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
ambele utilizează cuvântul „Danemarca”, sub formă acuzativă „tanmaurk” () pe cea mai mare, și genitivă „tanmarkar” (pronunțat ) pe cea mai mică. Locuitorii Danemarcei sunt numiți acolo „tani” (), sau „dani” la acuzativ. Cele mai vechi descoperiri arheologice din Danemarca datează din perioada interglaciară Eem din anii 130.000-110.000 î.e.n. Danemarca a fost locuită de prin 12.500 î.e.n. și există dovezi că se practica agricultura pe la 3900 î.e.n. Epoca de bronz a Nordului (1700-500 î.e.n.) în Danemarca a fost marcată de prezența
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
fost descoperită și identificată ca buruiană în 1838. Conform lui Basett și lui Crompton (1975) ambrozia a fost studiată de către Palliser în 1863. În Canada s-a descoperit polenul acestei specii, cu o vechime de peste 60000 ani - datat din perioada interglaciară. Intensificarea transporturilor intercontinentale a produselor agricole (cartofi, cereale, semințe de trifoi) a facilitat răspândirea acestei specii pe alte continente. Prezența Ambrosiei pe continentul European a fost semnalată prima oară în 1863 în Germania și în 1870 în Elveția. Datorită slabei
Ambrozie (plantă) () [Corola-website/Science/317042_a_318371]
-
și pentru lumea vegetală și animală. Răcirea climei a determinat cele mai importante glaciații din istoria pământului, cunoscute îndeosebi datorită cercetărilor din Munții Alpi sub denumirea: La rândul lor, aceste patru glaciații au fost separate între ele prin trei faze interglaciare de retragere a ghețarilor, caracterizate printr-o climă mai caldă. Cercetări mai recente au dovedit existența unor glaciații noi: Biber, Donau, precum și a unor stadii de retragere și înaintare a ghețarilor în cadrul glaciațiunilor cunoscute mai de mult. Arheologic, acestor glaciații
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
acum 7000 de ani, a nivelului Mării Negre. se compune din strate calcaroase orizontale din Miocenul sarmațian, acoperite cu strate groase de loess cuaternar adus de vânturi în decursul perioadelor glaciare din ultimele două milioane de ani, și puternic erodate în fazele interglaciare mai calde ; sub aceste strate, la picioarele capului, se găsesc gresii, marne și calcare din Jurasicul-superior (barremian). Podișul litoralului situat deasupra capului (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Depozitele de loess de pe
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
se găsesc gresii, marne și calcare din Jurasicul-superior (barremian). Podișul litoralului situat deasupra capului (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Depozitele de loess de pe acest podiș sunt martorele unor perioade mai vechi, interglaciare, din ultimele două milioane de ani, când nivelul mării era mai ridicat decât astăzi. Formele de acumulare marină și lacustră precum perisipirile sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate între litoralul antic din care face parte capul Doloșman, și
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
are o lățime de circa 1 km. Ultima eră geologică, numită Cuaternar, durează de aproximativ 1 milion de ani încoace. În această eră, au alternat perioade foarte reci cu climă polară, cu perioade calde, când ghețarii se topeau, numite perioade interglaciare. Azi ne aflăm în era geologică numită Holocen. Acum circa 30.000-40.000 de ani a fost ultima perioadă cu climă polară, când Carpații erau acoperiți cu ghețari. Când clima s-a încălzit, gheața a început să se topească masiv
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
pe analiza detaliilor și a tipologiilor artefactelor din piatră atribuite acestei perioade. Denumirea de „paleolitic timpuriu” a fost dată unui mic număr de unelte neșlefuite, mai vechi de 30.000 de ani, unele dintre ele datând poate din ultima perioadă interglaciară (100.000-70.000 î.Ch.). Descoperite în Peștera Fukui și Sozudai din Kyushu, precum și în tumultul Kanto aparținând sitului Iwajuke și Hoshino (aflate în nordul câmpiei Kanto) aceste unelte neșlefuite au fost comparate cu cele descoperite în Zhoukoudian (Chou-k’ou-tien
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
cea de-a doua, în care se dezvoltă depozite suprapuse). Terasele pot apărea simetric (bilateral) și asimetric (monolateral). Sunt terase joase și înalte. Terasele prezintă o valoare deosebită în ceea ce privește reconstruirea evoluției reliefului cuaternar. Raportandu-le la alternantele perioadelor glaciare și interglaciare, ele se folosesc ca punct de reper în stabilirea morfocronologiei. Astfel o serie de unități sau forme ce au apărut în acest timp, imediat sau înainte, pot fi sincronizate că vârsta și dezvoltare, cu scară teraselor din zona respectivă sau
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
MIS" fiind abrevierea termenului englez "„marine isotope stages”" corespunzător stadiilor climatice identificate prin dozarea izotopilor oxigenului), 110-90 mii de ani (MIS 5,4-5,2), nici după 85 mii de ani și nici în cea mai mare a parte a perioadei interglaciare (MIS 5,1), a perioadei glaciare și a Holocen-ului. Acest lucru sugerează că climatul regiunii sudice a deșertului Negev a fost în aceste perioade de la arid până la hiper-arid. Traseu litoral din jurul regiunii vestice a Mediteranei ar fi fost deschis
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
actual al mării. Scăderea nivelului mării mondiale în perioadele glaciare în cursul pleistocenului, a dus la îndepărtarea peșterilor de litoralul Mării Mediterane și la lărgirea Câmpiei litoralului, numit Hof Hacarmel în zona Muntelui Carmel. Nivelul mării creștea iarăși în perioadele interglaciare și atunci și câmpia litoralului se îngustă din nou. Contrar opiniilor dinainte se considera că Zona Nahal Mearot a fost populată de omul preistoric în ultima jumătate de milion de ani, atât în epocile glaciare cât și în cele interglaciare
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
va face ca eroziunea puternică să transporte materialele grosiere la baza acesteia în lacul pliocen, materiale din care se vor contura platformele piemontane Cotmeana, Cândești și Gruiurile Argeșului. Deși perioada Cuaternară (1,7Ma) este caracterizată de oscilațiile fazelor glaciare și interglaciare, ghețarii au modelat numai zona montană din nord iar în zona subcarpatică a funcționat un sistem de modelare periglaciar care are ca depozit reprezentativ luturile-argilose (depozitele loessoide) de pe platoul Gruiu de la Câmpulung. În Cuaternar datorită coborârii nivelului de bază, râurile
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor ondulate, presărate cu martori de eroziune. Aceste terase, acoperite de o cuvertură de depozite de loess, sunt martorele unor perioade mai vechi, interglaciare, din ultimele două milioane de ani, când nivelul mării era mai ridicat decât astăzi cu înălțimile respective. Formele de acumulare marină și lacustră sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate între litoralul antic și cel actual al mării Negre
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
pe analiza detaliilor și a tipologiilor artefactelor din piatră atribuite acestei perioade. Denumirea de “paleolitic timpuriu” a fost dată unui mic număr de unelte neșlefuite, mai vechi de 30.000 de ani, unele dintre ele datând poate din ultima perioadă interglaciară (100.000-70.000 î.e.n.). Descoperite în Peștera Fukui și Sozudai din Kyushu, precum și în tumultul Kanto aparținând sitului Iwajuke și Hoshino (aflate în nordul câmpiei Kanto) aceste unelte neșlefuite au fost comparate cu cele descoperite în Zhoukoudian (Chou-k’ou-tien) și
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
ca regat unificat începe în secolul al VIII-lea. Cele mai vechi descoperiri arheologice din Danemarca datează din 130.000-110.000 î.Hr., în perioada interglaciară Eem. Oamenii au locuit pe teritoriul de azi al Danemarcei din aproximativ 12.500 î.Hr., și există dovezi legate de practicarea agriculturii începând cu 3.900 î.Hr. Epoca de bronz a Nordului (1.800-600 î.Hr.) a fost marcată de movile
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
1891). Acesta, in forma reconstruită, are dimensiuni impresionante și este expus la Muzeul „Grigore Antipa” din București. În 1910 a descoperit pe malul Oltului (= Alutus) resturile unei cămile fosile, Camelus alutensis, o specie europeană disparută care a trăit in perioadele interglaciare cuaternare. A participat la viața politică, fiind pentru scurtă vreme secretar general în Ministerul Instrucțiunii Publice și rector al Universității. În timpul vieții lui s-a bucurat de o apreciere internațională deosebită, fiind membru al mai multor societăți geologice străine.
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
etajul alpin și subalpin. Pajiștile montane sunt cu un înalt grad de biodiversitate, fiind clasificate drept pajiști cu înaltă valoare naturală. Un element de specificitate al zonei este reprezentat de prezență mlaștinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare și similare zonei de tundra. De-a lungul timpului s-au înființat mai multe arii protejate, cea mai mare parte a acestora făcând parte din rețeaua europeană “Natură 2000”. a.Rezervații naturale sau arii de gestionare a habitatelor și/sau
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
actuale, apărută în momentul dispariției mamiferelor adaptate la clima rece, mai exact la limita dintre Holocen (11-12.000 de ani) și Pleistocen (1,6-1,8 mil. ani), prima fiind considerată de unii cercetători (din punct de vedere stratigrafic) o etapă interglaciară, parte a Pleistocenului (epocă a perioadei Cuaternare), iar de alții, dimpotrivă, o unitate geocronologică egală celeilalte. În absența unor depozite cu faună terestră de mamifere, s-a încercat trasarea perioadei când se produce înlocuirea animalelor de climă rece cu cele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
care se adaugă alte lacuri mici - St. Clair, Simcoe, Nipissing, Nipigon, Winnebago etc, regiunea Marilor Lacuri a fost supusă unei puternice eroziuni glaciare de către calota de gheață ce acoperea scutul laurențian de vârstă precambiană. Glaciația pleistocenă, cu faze glaciare și interglaciare a durat circa 18000 - 28000 ani, timp în care s-au format depresiuni și morene glaciare. Variația nivelurilor timp de 100 ani a avut un caracter ciclic, cu amplitudini de 120 - 200 cm la un interval de 3-4 ani din cauza
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
vorbi de existența unei banchize de gheață în timpul verii, când întreg oceanul ar putea fi dezghețat. Cercetătorii pot afirma cu certitudine că Arctica a mai fost lipsită de gheață pe timpul verii acum cca. 125.000 ani, la apogeul ultimei perioade interglaciare majore (Eemian). Temperaturile din Arctica erau mai ridicate ca acum, iar nivelul oceanului era cu 4-6m mai ridicat decât cel actual, întrucât calotele glaciare din Groenlanda și Antarctica erau parțial topite. Se pare că tendința actuală de încălzire climatică ar
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
destul de rapid, însă pentru adâncimi mai mari, durata este extrem de îndelungată. S-a calculat de exemplu că permafrostul din zona Prudhoe Bay din Alaska a fost format în decursul a 500.740 ani, adică pe parcursul mai multor episoade glaciare și interglaciare din pleistocen, când climatul era cu siguranță mult mai aspru decât cel actual. Permafrostul poate conține sau nu un anumit un volum de gheață, concentrată mai ales în primii 20 de metri. Arealele cu permafrost continuu ocupă acele teritorii în
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
la jumătatea Paleoliticului inferior aceste practici erau răspândite, ele devenind oarecum „universale” spre sfârșitul acestei perioade, odată cu cultura levalloisiană (apărută la sfârșitul perioadei interglaciare Mindel-Riss și stinsă în Paleoliticul mijlociu, în urmă cu circa 100000 de ani)3. În perioada interglaciară amintită, lumea a fost cucerită de primul homo autentic: „Omul de Neanderthal”, Homo sapiens fossilis 4. El a creat cultura musteriană (răspândită în tot spațiul euroatlantic, inclusiv la noi, la Ohaba Ponor, Baia de Fier și în Munții Gorjului). El
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
opac al izvoarelor noastre. 4. Controverse în jurul depozitelor de oase. Depozitele de oase de urs de peșteră, descoperite în Alpi și în regiunile învecinate, constituie "documentele" cele mai numeroase, dar și cele mai controversate, privind ideile religioase ale ultimei perioade interglaciare. În peștera din Drachenloch (Elveția), Emil Băchler a găsit depozite de oase, mai ales de cranii și de oase lungi; ele erau grupate și așezate fie în lungul peretelui, fie în nișele naturale ale stâncii, fie într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mediană și conține L.C.R. limpede, clar; plexurile coroide au culoare roșiatică violacee; buzele fără semne vizibile de violență; limba pe secțiune de culoare roșiatică, omogenă; dinții fără leziuni traumatice; 2.13. Era pleistocenă răcirea climei subpolară perioada glaciară temperată perioada interglaciară ca urmare la peste 1.800 m apar ghețari care au creat văi glaciare creste cu circa 10.000 ani în urmă încălzirea climei topirea ghețarii 2.14. Sfârșitul cuaternarului hologenul cele mai tinere forme de relief luncile Delta Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răsăreau treptat de sub ape, se depunea loessul spulberat eolian din albiile acestor ape. Această depunere se realiza în perioadele reci, cu luncile uscate, când pe Carpați se formau ghețari, iar câmpia era acoperită cu o vegetație ierboasă xerofită. În perioadele interglaciare loessul se solifica sub acțiunea ploilor și căldurii, dând solurile fosile ce se recunosc astăzi ca niște orizonturi roșietice în masa gălbuie a depozitului loessoid. Omul Paleolitic, disputîndu-și peșterile montane cu ursul de peșteră, trăind din cules, pescuit, vânătoare, coboară
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]