608 matches
-
viața pentru alții, o să vedeți voi. O fermă de capre, ăsta era visul lui. [...] în casa lui nu exista nici un colțișor de intimitate. Copiii dormeau în culcușurile lor, câte trei sau patru într-o cameră. Unii dintre ei erau liniștiți, interiorizați, ocrotiți. Din Nissy, însă, a ieșit o sălbăticiune. La grădiniță era vestită pentru că-i mușca pe ceilalți copii și chiar pe profesoare, și a trebuit să fie retrasă din clasă. John Poe a ars-o zdravăn, drept care fata a început
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
se pare generatoare de optimism în cel puțin două privințe: pe de o parte, confirmă vitalitatea poeziei și reînnoirea canalelor ei de circulație, pe de alta, în contrast cu lamentațiile despre degradarea actuală a limbii, ilustrează eficiența conștiinței lingvistice, a unor norme interiorizate și reutilizate de vorbitori.
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
Est imediat după aceea. În timpul acelor evenimente scriam poezii pe terasele unor mici cafenele din Budapesta, Berlinul de Est și Skopje. Deși pe atunci interesul meu ca poet se concentra asupra unor evenimente spirituale personale, ele erau un reflex psihic interiorizat al marilor metamorfoze din lume[...]. Când am vizitat Budapesta câțiva ani mai târziu, am descoperit discutând cu prieteni din lumea literară și culturală că predomină un sentiment de dezolare și chiar de disperare. Ungurii sunt romantici și pesimiști din fire
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
câte am citit scris de dumneavoastră, aș putea afirma, fără să greșesc, că viața vă stă sub semnul delicateței, al tandreței, al cordialității ? - Sunt un om care pune suflet în tot ceea ce face, însă destul de puțin expansiv și mai degrabă interiorizat; am doar din când în când izbucniri, uneori polemice, uneori literare - funcționează ca niște supape. - Ați văzut lumina zilei într-o casă de magistrat. Cum era familia dumneavoastră ? - Sunt a treia generație de înalți magistrați. Bunicul meu dinspre tată a
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
un artist de mare complexitate, cu o știință remarcabilă a nuanțat, de pildă, prin subtili pianissimi, celebra arie "Ella giammai m^amo", realizând o interpretare cu greu de atins. Luis Lima, cunoscutul tenor peruan, a întruchipat un Carlos sensibil, foarte interiorizat. Din păcate, în duetul final mi s-a părut obosit, făcând eforturi de a încheia partitura în mod onest. Are însă acute sigure și o tehnică ce-l menține încă în formă. Soprana italiană Miriam Gauci, Elisabetta, impresionează printr-o
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
iar în ultima perioadă și de tineri. Era bucuros la premiere, dar lucid. Nu se îmbăta cu apă rece, deși era teribil de fericit, firește, cînd își auzea și își vedea piesele sus, pe scenă. Și emoționat, dar reținut și interiorizat. În editorialele revistei Scena, pe o temă sau la eveniment, lua pulsul unei situații, unui moment, problematiza, teoretiza, exemplifica. Întotdeauna la obiect, pentru că avea pe ce se baza. Știa și urmărea ce se întîmplă în lung și-n lat. A
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
obiect, pentru că avea pe ce se baza. Știa și urmărea ce se întîmplă în lung și-n lat. A suferit teribil cînd revista a trebuit să dispară. Ceva s-a rupt în el. Dar și-a asumat, tot tăcut și interiorizat, durerea. Rubrica săptămînală din Dilema îi dădea confortul prezenței, al esențializării unei idei, unei chestiuni. Un extraordinar exercițiu al condeiului scriitorului pus în pagină în una dintre cele mai prestigioase reviste de cultură și atitudine. Diogene cîinele, Platon, Socrate, Apa
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
idei de ordin teoretic în privința fenomenelor literare românești și străine. - Bănuiesc că aveți acum doar o relație tactilă sau olfactivă cu cărțile. - Așa e. Mă surprind, uneori, mângâindu-le, ca pe niște ființe dragi. - Și sunteți, în mod fatal, mai interiorizat ca odinioară. - Interiorizarea a apărut ca o necesitate a întoarcerii privirii de la exterior spre interior. Este și un efect al reveriei care a sporit enorm în toți acești ani în care n-am mai văzut - foarte multe lucruri trebuie să
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
imagine ternă, aproape monotonă, chiar și atunci cînd pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, încă de la primele sale ieșiri în lume, că gestul tînărului pictor era mai liber și se manifesta mult mai firesc în registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumită voluptate a tușei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, însă, exhibate ca o
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
imagine ternă, aproape monotonă, chiar și atunci cînd pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, încă de la primele sale ieșiri în lume, că gestul tînărului pictor este mai liber și se manifestă mult mai firesc în registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumită voluptate a tușei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, însă, exhibate ca o
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
altfel, live, în pătucean, printre mirosurile de lumânări parfumate (cumpărate din CORA) ș...ț să-l vezi pe autorul preferat gol-pușcă, ușor ciufulit vorbindu-ți îndelung și delicat despre dezordinea lumii (strecurând, din greșeală, printre fraze, o aghioasă rebelă, puternic interiorizată)...etc." Gustul e cât se poate de amar. Eu mă opresc aici, Caraman continuă. Nu are rost să mai citez. Encore... Scriam, mai demultișor - la noi, firește, revistele, chiar și fără mofturi, tot cînd ies de sub tipar pot fi citite
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
între coperțile aceleiași cărți, aceste însemnări au dat naștere Caietelor timpului. Sînt cel puțin două motive pentru care Caietele timpului îți atrag atenția. Primul motiv este acela că, intrînd în atelierul intim al gîndirii sale, îți dai seama cît de interiorizat a înțeles acest om să-și trăiască viața. Puțini oameni au purtat o mască atît de eficientă ca autorul din mintea căruia s-au născut aceste caiete. Pur și simplu Dragomir s-a înfățișat cunoscuților cu un al chip decît
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
13, 1). Orice cuvânt sterp, lipsit de convingerea și focul credinței, va cădea ca o sămânță neroditoare în mințile și inimile copiilor și elevilor, care vor rămâne nefolosiți. Religia - educație pentru veșnicie Educația religioasă propune valori constante, revelate, care, odată interiorizate, au și rolul de a unifica toate valorile cuprinse de conștiința omului. Ea este importantă pentru copii și elevi atât ca sentiment, cât și ca logică de explicare a lumii. Disciplina religie le oferă copiilor perspectiva comuniunii veșnice cu Dumnezeu
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei. Între erezie și epifanie Ceea ce în sculptură este, îndeobște, particularizat și identificat ca atare, la Paciurea devine categorie, concept, construcție mentală pură. Însă revanșa definitivă a sculpturii ,,orientale”, interiorizate, depozitară a principiilor și nu simplă ilustrație a individualității, față de sculptura ,,occidentală”, pozitivistă și în prag de epuizare ca resurse expresive, se va realiza prin concepția și prin acțiunea lui Brâncuși. Deși contemporan strict cu Paciurea, din punct de vedere
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
să se fi oprit printre noi. Sensul de stabilitate i-l dă planul orizontal puternic care susține planul vertical al trunchiului-corp. Contrastul expresiv pe care mizează sculptorița este între precizia decorativă cu care sunt cioplite și colorate aripile și expresia interiorizată a chipului pe de o parte, și compactitatea volumului principal, corpul, care păstrează rigiditatea trunchiului de copac. Varietatea și originalitatea soluțiilor cu care artiștii au venit în întâmpinarea provocării materialului se adaogă la eforturile sculpturii românești de azi, aflată într-
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
cu sentimentele extirpate, de ale căror iluzii s-a ales praful. Oameni singuri, aflați în imposibilitatea de a comunica cu aproapele. O lume de neînțeleși în care fiecare își poartă propria dezamăgire, drama sa mai mică sau mai mare, îndelung interiorizată, a cărei "exorcizare" nu se poate face decît printr-un hohot de plîns. "Ul își puse mîinile la ochi. Ea se aplecă și i le desfăcu încet, încă rîzînd. Pe fața cu un rictus chinuit a bărbatului ei curgeau lacrimi
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
la Oscar pentru alte roluri), dar acesta e susținut de circumstanțe credibile. Fascinant e felul în care jocul acestor actori se completează reciproc: Sean Penn e clar emotivul grupului, livrând un rol expresionist, în timp ce Robbins și Bacon sunt laconici și interiorizați, fiecare hăituit de propriii demoni (primul de o traumă din copilărie, al doilea de o căsnicie eșuată). Dar modul în care se povestește e liantul care garantează succesul filmului. Narațiunea e lentă, în ton cu ritmul rezolvării crimei. Pe acest
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
pagini de critică pe care le-am scris. Undeva, în adâncul meu, am simțit nevoia să rup cu ceea ce era eroare, compromis, limbă de lemn în aceste file. Atunci am trecut spre literatura propriu-zisă. M.I.: Romanele dumneavoastră sunt, însă, extrem de interiorizate. Și ar fi fost poate de presupus că va fi o explozie de epic, de istorie, de povești. B.E.: Credeam, sau bănuiam, sau presupuneam, că o operă realmente subversivă, în direcția imediată a sensului, se poate face adeseori doar cu
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
un titlu ca ăsta (precum "Cocoșul") ai dat lovitura marțială. Val GHEORGHIU între epifanie și erezie Ceea ce în sculptură este, îndeobște, particularizat și identificat ca atare, la Paciurea devine categorie, concept, construcție mentală pură. Însă revanșa definitivă a sculpturii ,,orientale", interiorizate, depozitară a principiilor și nu simplă ilustrație a individualității, față de sculptura ,,occidentală", pozitivistă și în prag de epuizare ca resurse expresive, se va realiza prin concepția și prin acțiunea lui Brâncuși. Deși contemporan strict cu Paciurea, din punct de vedere
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
cea franceză, ca una revărsătoare de adânci sentimente, bogată, fremătătoare, supusă în consecință unui veșnic dinamism ce nu-i îngăduie răgaz să se întruchipeze într-o împlinire armonioasă - termen revenitor la exeget - a formei, foind, în schimb, de singulare personalități interiorizate, de pronunțat sentiment temporal, lirică, în fine, dezvăluind “un conflict aproape tragic între conținut și forma care se derobează”, în care totuși sau poate tocmai de aceea, un Stefan George se arată “mai aproape de spiritul antic decât oricare dintre poeții
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
iluminează ochii săi spirituali. Logosul, precum vinul o exaltă și devine prada acelei sobria ebrietas de care a vorbit Filon. E o ipostază ce nu are nimic de-a face cu inconștiența, un fel de extaz exterior respins de Origene. ... Interiorizat, el se află în profunzimile ființei, rezultat al stării de jubilație menținută de contemplativ de la intrarea sa în mister, al tăcerii în fața tainelor revelate prin har. Sufletul pătrunde într-o altă dimensiune: a cunoașterii supreme. Cele cinci simțuri spirituale percep
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia difuză ce se așterne extatic peste lucruri sunt constante de viziune și atitudine, după cum contemplarea lumii sub spectrul unui decor revolut produce o mișcare abulică a eului liric, temperament retractil și interiorizat, altfel. O dominantă esențială a poeziei lui Emil Brumaru este aceea a artificiului și convenționalismului rococo, a galanteriei ce traduce voința de a transcende precaritățile realului, de a reda un contur idilizant și idealizant al lucrurilor din jur, chiar a
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ea la fel de tulburată și nu îndrăznea să spună nimic. “Cum așa?! Cum se poate așa ceva?!...” exclamă el într-un târziu, negăsind pentru moment altceva de zis. Îl auzi pe Sever replicând sarcastic: “Ei, uite că se poate, tată socrule!” Revolta interiorizată îi ascuțise parcă și mai mult trăsăturile feței, iar ochii îi căpătaseră o nuanță de albastru metalic. “A venit un nene urât și rău, bunicule, și-a zis să ne luăm tălpășița din casa noastră!” se auzi glăsciorul isteț al
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]