52 matches
-
interdicție verbală Pe-aici nu se trece! Nelăsându-se intimidat, mititelul dădu să treacă de hotărâta opreliște cu aceeași nestrămutată încredere ce-i marcase debutul. Dar, spre stupefacția lui, fu scos din perimetrul ușii de un cvintet de ordine, monitorizat interjecțional de conducător. Piticul nu se lăsă bătut. Încercă repetarea temerarului gest inițial, însă fu smuls locului de salvatori voluntari și îmbrâncit către bordură. Ba mai mult, o senioară cu veleități ștrengărești îi puse piedică. Intervenit impactul dintre inerție și opreliște
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439704780.html [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
continuă retorica întrebărilor către conferențiarul posibil. Îi va spune auditorului că prin biocip se va localiza individul respectiv, ajungându-se chiar la identificarea reacțiilor intelectuale ori afective față de persoane, de evenimente?! Și, cum își răspunse mental negativ, întări negația și interjecțional printr-un Țțț! îndărătnic și copilăresc. Chiar dacă, inițial, n-avusese de gând să dea curs invitației, după minutele afectate invitației, se hotărî să meargă. Reținu data, puse post-it-ul cu notița într-un loc vizibil și reveni cu mintea la Renée
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454224932.html [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
și intranzitiv al verbelor. Verbe auxiliare. Verbe copulative. Categorii gramaticale ale verbului. Funcțiile sintactice ale verbului. Variante verbale b. Părțile de vorbire neflexibile ● Adverbul și grupul adverbial. Tipuri de adverbe. Gradele de comparație ale adverbului. Funcții sintactice ● Interjecția și grupul interjecțional. Funcția sintactică a interjecției. ● Conectori sintactici și tipuri de relații. Prepoziția și grupul prepozițional. Conjuncția. Conjuncții subordonatoare. Conjuncții coordonatoare. B. Sintaxă ● Unitățile sintaxei. Raporturile sintactice. Mijloace de exprimare a raporturilor sintactice în propoziție sau frază ● Propoziția. Criterii de clasificare. Felul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265621_a_266950]
-
și sintagme ("Doamne sfinte și părinte"), și chiar propoziții ("Acu-i acu!"). Pentru Avram 1997 cuvintele de acest fel sunt doar alte părți de vorbire folosite exclamativ, însă sintagme și propoziții ca "pe naiba" sau "Doamne ferește" sunt pentru ea locuțiuni interjecționale. În gramatici ale limbii maghiare nu apar astfel de entități ca interjecții. Interjecțiile sunt la origine reacții sonore involuntare, instinctive, nearticulate, la factori externi cu influență asupra fizicului sau psihicului vorbitorului, ori maniferstări cauzate de factori fizici sau psihici interni
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
lui Dumnezeu pentru unii, a întâmplării pentru alții. În ce mă privește, am exclus definitiv întâmplarea ca având vreun rol dincolo de domeniul evidențelor mărunte, iar Dumnezeu a fost multă vreme un nume, utilizat mai degrabă în derivat adjectival, adverbial sau interjecțional, care exprima gradul superlativ al unei emoții. Neimplicarea spirituală este consecința târzie a unei - insolubilă multă vreme - probleme religioase, cu originea într-o proastă, nefericită, neinspirată pedagogie aplicată în prima copilărie de către consorțiul adulților, compus din preot, primar, directorul școlii
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
o săptămână a tăcerii. Am tăcut atunci cât pentru două vieți. Ființa mea vorbitoare, mai mult, guralivă, în fapt: zgomotoasă, a fost suspendată. Mă iritau cuvintele. Dar mai ales vorbirea. Eram convins de inutilitatea ei. Vorbirea era o anomalie. Exprimarea interjecțională ar fi fost suficientă. Ce rost avea înstrăinarea lucrurilor de ele însele prin cuvinte? Activitatea cuvintelor era infernală, pentru că le suprima lucrurilor materia, adică viața lor, ele însele, cuvintele, fiind lipsite de materie. Nu în lucruri e un mister, nu
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
prevalând "decorul", imaginea plastică a unor "locuri", precum Balcicul. Poetul procedează acum la "un turism extatic", certificând un deficit de inventivitate, repetându-se, devenind redundant. Se conturează astfel, fără mari surprize, "o Grecie preponderent orizontală, exclamativă și feerică", "o excursie interjecțională", iar apa devine o "apă paradisiacă". S-ar putea cita încă multe fericite formule prin care Al. Cistelecan califică aceste poeme finale, ilustrând "mai mult o producție conceptuală", pledând "cauza clasicității", ca și concentratele comentarii la Poeme-le într-un
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
funcției, intră cu regentul. În sintagmă cu regent substantiv (sau substitut), determinantul este purtător al funcției de atribut: „jocul copiilor”, „ziua de mâine”, „iluzii pierdute”. Prin relația de dependență simplă în sintagme cu regent verbal sau adjectival și, mai rar, interjecțional, determinantul concretizează două funcții: • complement: „Celui înalt, celui drept, celui bun / Viscolul nu le va da niciodată / haina lui rece.” (A.E. Baconsky) • circumstanțial: „O toamnă va veni cândva târziu.” (L. Blaga) Când relația e de dependență mediată 8 în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Se caracterizează prin concentrarea întregului lor plan semantic într-un singur termen. În funcție de acest termen, ele sunt: • adverbiale, când enunțul se realizează printr-un adverb (locuțiune adverbială): da, firește, nicidecum etc.: „- Ai dat casa cu chirie ciocoiului? - Da.” (I.L. Caragiale) • interjecționale, când enunțul se realizează prin interjecții: vai, off! etc.: „- Bine, Costică, acum vii?... ai venit cam târziu! - Ei, aș!” (I.L. Caragiale) Observații: Enunțurile dezvoltate în baza unor interjecții voliționale, prezentative sau onomatopeice pot realiza funcția de predicat și pot primi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
crud.” (M.Eminescu) , dar tranzitiv, ca verb „obiectiv”: „Îl adoarme mereu cu aceeași poveste.” Când regentul este o interjecție volițională sau o onamotopee, complementul direct funcționează, sub aspect semantic, tot ca expresie a unei limite exterioare (pentru o acțiune reflectată interjecțional sau onomatopeic): „Na-ți aripa asta...” (I. Creangă) Pentru interjecțiile prezentative: iată, uite, complementul direct reprezintă, cel mai adesea, însăși rațiunea apariției lor în enunț; complementul direct exprimă „obiectul” care este (sau trebuie) luat în atenție: „Iată lacul. Luna plină
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
2006: 49). Comunicarea științifică își fundamentează substanța pe această funcție, în condițiile în care sfera de interes nu o reprezintă atitudinea, reacțiile destinatarului sau structura mesajului, ci sistemul gândirii. I.1.2. Funcția expresivă Funcția expresivă (numită și emotivă sau interjecțională), centrată pe emițător este legată mai mult sau mai puțin conștient de latura "individualității intelectuale", de dimensiunea afectivă a emițătorului în confruntarea cu realitatea non-verbală. Procesul gândirii nu trebuie absolutizat în viața spirituală a omului, atunci când vorbim de unicitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Prin funcția expresivă, emițătorul exprimă conștient sau inconștient, voluntar sau involuntar, propria sa atitudine față de conținutul mesajului pe care îl transmite, față de realitatea (ontologică, materială, obiectivă subiectivă) cu care intră în dialog. Funcția expresivă este absolută în interjecții și elemente interjecționale, fără a se reduce doar la acestea ("- Aș! Zic eu..." "- Măi! Adaugă el..." (I.L. Caragiale) și se află într-o relație de interdependență cu funcția de comunicare. Alte caracteristici formale având rolul de a marca participarea afectivă a vorbitorului la
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de la o situație de comunicare la alta. Din această perspectivă, termenii de adresare se constituie în materializarea verbală, lingvistică a acestei modalități de indicare a interlocutorului și de relaționare a acestuia cu locutorul, coordonatelor verbale (de tip nominal, pronominal sau interjecțional) ale comunicării putîndu-le fi asociate și elemente de ordin nonverbal și paraverbal (gesturi indicative, mimică, direcție a privirii, ton etc.), cu rol în facilitarea (auto)identificării destinatarului mesajului (eventual, din mai mulți potențiali interlocutori existenți într-o anumită situație de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur!" Utilizarea acestui termen de către Ghiță Pristanda a făcut ca, atunci când cuvântul este "repetat" cu valoare interjecțională, el să dobândească un sens mai degrabă ironic și antifrastic ("ce prostie!", "ce aberație!", "vezi să nu!"... etc.). Acest sens pare să îl fi avut în vedere, de exemplu, eseistul Andrei Cornea, care și-a intitulat chiar Rezon rubrica pe
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
școală și societate. În aceste condiții copilul poate dispune de bazele unei utilizări adecvate a limbajului ca instrument adecvat de evitare a stărilor de conflict și reacțiilor violente În favoarea negocierii. Folosirea În familie și anturajul imediat a unui limbaj sărac, interjecțional, imperativ sau restrictiv, privează copilul de plăcerea comunicării și folosirea diferențiată a limbajului În situații de conflict, În favoarea unor manifestări impulsiv-agresiv nediferențiate. Deprinderea limbajului ca modalitate de integrare relațională este favorizată de nivelul cultural al familiei și mediului copilului, de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
structuri clișeizate, tipare discursive Camelia Stan, Cuantificarea grupurilor sintactice - fenomene actuale Mihaela Gheorghe, Aspecte de dinamică a construcțiilor cu relativ Laurenția Dascălu Jinga, Structuri clișeizate în româna actuală Margareta Manu Magda, Indici de alocutivitate în limba română actuală (clasa alocutivelor interjecționale) VII. Concluzii ale monitorizării unor posturi de radio și de televiziune Blanca Croitor, Andreea Dinică, Adina Dragomirescu, Carmen Mîrzea Vasile, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula, Marina Rădulescu Sala, Rodica Zafiu, Tendințe morfosintactice ale limbii actuale manifestate în mass-media audiovizuală
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
Adevărul este că echivalența perfectă între forma expresiei sonore și conținutul acesteia nu a existat nici la homo sapiens. Această echivalență a existat în etapa premergătoare omului, când materialul sonor care a stat la originea glosemelor exista doar în formă interjecțională și onomatopeică. Gândirea umană, omul, și limba încep atunci când unitatea indivizibilă, monada sunet-sens a devenit memorie și s-a reprodus de acolo la voința individului uman în scopul comunicării unui gând. Evoluția gândirii umane a făcut ca limba să devină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sufletească, spirituală, sentimentală); viața economică, viața socială, organizarea socială etc. (p. 11-86). Planul metafizic, care pentru Scraba este primordial, nu este negat de cunoașterea realistă, care îl consideră însă, la orice nivel de abstractizare, derivat din cunoașterea senzorială. Când expresia interjecțională, cauzată de contactul cu realitatea, a fost reprodusă din memorie pentru a relata o stare fizică anterioară, atunci maimuțele antropomorfe au făcut primul pas spre homo sapiens ca produs al evoluției speciilor, atunci senzația/interjecția a devenit sens/cuvânt, iar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
INDICI DE ALOCUTIVITATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ (CLASA ALOCUTIVELOR INTERJECȚIONALE) MARGARETA MANU MAGDA 1. PRELIMINARII 1.1. În această lucrare ne propunem să urmărim poziția unor alocutive în româna actuală standard (în texte de după 1990, aparținând unor registre lingvistice de exprimare diferite). Se încearcă, de asemenea, pe baza unor sondaje
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al contextului situațional în care se desfășoară comunicarea. 2.2.3. Funcțiile în comunicare ale indicilor de alocutivitate sunt următoarele: (a) mobilizarea verbală 3 − interpelarea (prin folosirea formulelor de politețe, interogațiilor, contrucțiilor interjecționale etc.); desemnarea destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4. 3. ALOCUTIVE INTERJECȚIONALE 5 În paginile de față, ne vom ocupa de unele formațiuni din româna actuală încadrabile, în mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
prevestesc succesul extremei drepte ... (www.ziare.com) 4. CONCLUZII Analiza efectuată de noi asupra ponderii și funcțiilor comunicative ale interjecțiilor alocutive în limba română actuală permite enunțarea următoarelor constatări: (a) Elementele lingvistice aparținând categoriei alocutivelor în general (și a indicilor interjecționali în special) sunt deosebit de frecvente în uzul românei actuale. Vitalitatea acestor formațiuni (în spațiu și timp) este justificată prin faptul că acestea sunt eficiente în funcționare (formațiunile analizate sunt polivalente, putând îndeplini în comunicare, în afara funcției lor prototipice, și alte
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Vezi și Zafiu (2005). 34 Referitor la forma unor interjecții, în GALR I: 662 se menționează următoarele: "Interjecțiile sunt, prin definiție, cuvinte neflexibile. Chiar și interjecțiile provenite din părți de vorbire flexibile își pierd caracterul flexibil, fiind fixate pentru valoarea interjecțională cu o anumită formă. Singurele interjecții care au forme flexionare sunt interjecțiile cu semnificație imperativă uite, poftim și haide, care au forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: uitați, poftiți, haideți sau cu desinența verbală de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
1989 − Partikelforschung), hai(de) a fost clasată ca particulă apelativă − care realizează o ofertă pentru îndeplinirea unei acțiuni alături de particulele care au funcția de frânare sau atenuare a unei acțiuni a interlocutorului (stai, lasă). 44Intr-o abordare mai nouă, unele formațiuni interjecționale sunt asociate studiului marcatorilor discursivi (operatori, conectori sau particule), termeni generici pentru desemnarea unor unități simple sau chiar complexe care au în comun funcția de a se referi la componentele actului comunicativ. Aceștia nu sunt încadrabili într-o clasă gramaticală
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
ro) și a da eject. Ultima locuțiune este foarte folosită în argoul tinerilor, cu sensul "a alunga": "dacă gagica (...) nu este sinceră cu tine crede-mă că nu te merită și dă-i eject" (singur.ro); eject se folosește și interjecțional, ca formulă de alungare de tipul "valea" "ușcheala": "și acu' eject că mă plictisești!" (onlinesport.ro). Alte două verbe utilizate de programele de computer și de sistemele din Internet și intrate în uzul familiar sînt a updata "a înnoi, a
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]