27 matches
-
fiu infinit mai exigent față de mine Însumi decât față de ceilalți (Lévinas, 1963, pp. 24-41). Însă, atunci când Îl evoc pe semenul meu, care mă solicită și mă precedă, nu Înseamnă că păstrez de fapt asimetria, inversând-o? Jacques, privilegiind relația de interlocuțiune, pune În evidență colaborarea dintre mine și semeni În raportarea la lume. Relația constituie astfel, În același timp, faptul fundamental al realității umane și norma centrală a acestei realități. Studiul genezei teoriilor științifice susține această perspectivă, punând În lumină colaborarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1994), Les Obstacles culturels aux apprentissages. Guide des intervenants, Montrouge, CNDP Migrants. ZARATE Geneviève (1993), Représentations de l’étranger et didactique des langues, Paris, Didier. Φ Diferență (dreptul la Î), Etnocentrism, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, PREJUDECATĂ, REPREZENTARE SOCIALĂ, Rituri, SOCIALIZARE, Stereotip Interlocuțiune (filosofia Î)tc "Interlocuțiune (filosofia ~)" Φ DIALOG (principiul Î) Încastraretc "Încastrare" Φ ECONOMIE ȘI CULTURĂ Închidere identitarătc "Închidere identitară" Φ MULTICULTURALISM Înglobarea contrariului (principiul Î)tc "Înglobarea contrariului (principiul ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ Ltc "L" Laicitatetc "Laicitate" În centrul conflictelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
aux apprentissages. Guide des intervenants, Montrouge, CNDP Migrants. ZARATE Geneviève (1993), Représentations de l’étranger et didactique des langues, Paris, Didier. Φ Diferență (dreptul la Î), Etnocentrism, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, PREJUDECATĂ, REPREZENTARE SOCIALĂ, Rituri, SOCIALIZARE, Stereotip Interlocuțiune (filosofia Î)tc "Interlocuțiune (filosofia ~)" Φ DIALOG (principiul Î) Încastraretc "Încastrare" Φ ECONOMIE ȘI CULTURĂ Închidere identitarătc "Închidere identitară" Φ MULTICULTURALISM Înglobarea contrariului (principiul Î)tc "Înglobarea contrariului (principiul ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ Ltc "L" Laicitatetc "Laicitate" În centrul conflictelor ideologice ce apar În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
925). Desprinderea din acest joc al limbajului ar Însemna pierderea simțului identității. Cu toate acestea, nu este sigur că trebuie să legăm idealul de comunicare de presupoziția unor norme etice universale. Nu neglijăm oare astfel dimensiunea polemică a actelor de interlocuțiune? Nu ne aflăm, Împreună cu Habermas și Apel, În prezența unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate de opinii și de «prejudecăți» este locul În care se impune legătura dialogică Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Fabule oferă în zadar privirii o lume violentă și nedreaptă, căci enunțarea se bazează pe un limbaj sociabil, asociat unei depline arte de a trăi. Fabulele descriu un univers crud, dar îl și contestă prin ceea ce spun, prin puterile unei interlocuțiuni utopice între membrii unei elite rafinate. 1.9. Persoanele și "politețea" Am simplifica totuși prea mult lucrurile dacă am analiza persoanele fără să ținem seama de problemele puse de existența formelor de "politețe". Orice locutor francofon, de îndată ce ia cuvântul, este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un element din "vorbirea" naratorului. Acesta din urmă este cel care își asumă responsabilitatea, de exemplu, a lui "poate" sau a lui "nu mai știu". 2.9. Perfectul simplu și înlănțuirea narativă După cum am văzut, în cazul "povestirii" nu există interlocuțiune și nici un adevărat trecut interpretat față de situația de enunțare. Combinația eu + perfectul compus, în schimb, ține de "discursul direct". Eul este corelat cu un tu implicit sau explicit; în plus, a spune am stins, am revenit... înseamnă a produce, a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorba lui cutare", "ar trebui să spun", "în toate sensurile cuvântului" etc. J Authier-Revuz a propus clasificarea acestor comentarii ale enunțătorului referitor la propria lui enunțare (numite de ea "non-coincidențele a ceea ce este spus") într-o tipologie variată: non-coincidența în interlocuțiune, când modalizările autonimice indică o distanță între partenerii enunțării. Ea este marcată de formule cum ar fi mă scuzați de expresie, dacă se poate spune așa, dacă vreți, înțelegeți ce vreau să spun, după cum bine spuneți...; non-coincidența discursului cu el
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
personajelor. A doua caracteristică vizează mai direct partea lingvistică. Am văzut deja că, o dată cu discursul indirect liber, suntem confruntați cu o transpunere a cuvintelor, și nu cu niște cuvinte adevărate adresate unui alocutor: valoarea "expresivă" se păstrează, nu însă și interlocuțiunea, care depinde foarte mult de narator: discursul indirect liber se strecoară în firul narațiunii, integrând totodată și punctul de vedere al naratorului. La rândul lui, monologul interior se desprinde atât de interlocuțiune deoarece pretinde că redă fluxul de conștiință al
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
alocutor: valoarea "expresivă" se păstrează, nu însă și interlocuțiunea, care depinde foarte mult de narator: discursul indirect liber se strecoară în firul narațiunii, integrând totodată și punctul de vedere al naratorului. La rândul lui, monologul interior se desprinde atât de interlocuțiune deoarece pretinde că redă fluxul de conștiință al subiectului, discursul său interior dar și de narator. Astfel, el depășește un anumit număr de constrângeri uzuale ale comunicării, ale corectitudinii sintactice, îndreptându-se către claritatea desemnării. Discurs al sinelui cu sinele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Roșcată. Chiar îmi place poliția. Piele întinsă. Vânătoare. Sunet de vânătoare. Femei goale pângărite de cavaleri beți. Clopotnița. Ascensorul. Totul roșu. Urcă. Și eu am urcat niște cai. Artilerist 222. Cealaltă tendință plasează monologul interior pe un anumit mod de interlocuțiune, enunțătorul adresându-se sinelui și altora: Nu mai bate în pământ! Imbecilule, nu mai bate! Mâini imbecile, stați liniștite! Doamne, de-aș reuși să le bag în buzunare, să le țin acolo nemișcate! Și bat, tot bat în noroiul ăsta
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un ambassadeur des Golans, Paris, 1990; ed. (Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor), tr. Al. Ciolan, București, 1991; Sfidarea memoriei. Convorbiri cu Stelian Tănase (aprilie 1988-octombrie 1989), București, 1996; Despre lucrurile cu adevărat importante, îngr. Adriana Babeți, Iași, 1997; Interlocuțiuni, București, 1998; Politețea ca armă, Cluj-Napoca, 2000; L’Occident est à l’Est, București, 2001; Moștenirea creștină a Europei, îngr. Fabian Anton, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Călinescu, Fragmentarium, 159-161; Raicu, Structuri, 223-227; Grigurcu, Idei, 175-184; Ciobanu, Critica, 181-185; Felea, Secțiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
V. interdiscurs, intertext. MAINGUENEAU 1996; MAINGUENEAU - CHARAUDEAU 2002; ADAM 2006; MACHEREY 2007. AF INTRUZIUNE. Termenul intruziune a fost folosit în analiza conversațională fondată în 1978 de H. Sacks, E. Schegloff și J. Jefferson, devenit unul dintre parametrii situației complexe de interlocuțiune, cu cel puțin trei participanți, în momentul în care coordonarea interacțiunii verbale nu se suprapune pe realizarea ei practică. Organizarea sistemului de intervenții verbale este perturbată de delictul conversațional reprezentat de intruziune atunci cînd alternanța contribuțiilor realizate de interlocutori nu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În capitolul de față ne vom ocupa de ghilimele și, într-o mai mică măsură, de italice. Tipuri de modalizări autonimice J. Authier-Revuz clasează comentariile enunțiatorului despre propria enunțare (ceea ce ea numește "non-coincidențe ale spuselor") în diverse categorii: - non-coincidența în interlocuțiune, atunci cînd modalizările autonimice indică o distanță între coenunțiatori. Ea se exprimă cu ajutorul formulelor de tipul: iertată-mi fie expresia, dacă putem să spunem, dacă vreți, vedeți ce vreau să spun, cum o spuneți atît de bine etc.; - non-coincidența discursului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
domnule! Pierre Georges, Le Monde, 26 noiembrie 1997 În acest caz, ultima frază este clar ironică: ziaristul introduce o ruptură între propria sa enunțare și cea a unui locutor care s-ar exprima în mod emfatic într-o situație de interlocuțiune prea puțin compatibilă cu cea a unui asemenea articol. Sîntem la limita discursului direct liber (vezi cap.12), într-atît este de evident faptul că enunțiatorul se distinge de responsabilul cuvintelor. Invers, atunci cînd același ziarist scrie: În a 24-a
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fi (doar) de ordin declarativ, ci procedural (1983, p. 151). Prin urmare, o limbă naturală ar putea fi definită ca un mijloc de interacțiune. Iată una dintre ipotezele de bază ale pragmaticii lingvistice și textuale: activitatea de limbaj este o interlocuțiune și poartă urmele acestei interlocuțiuni. Nu din întîmplare această frază încheie al treilea paragraf. De fapt, ea împacă modalitatea realizată prin a vrea (vocația unui editor este de a descoperi) și cea cu a trebui (sarcina unui editor este de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ci procedural (1983, p. 151). Prin urmare, o limbă naturală ar putea fi definită ca un mijloc de interacțiune. Iată una dintre ipotezele de bază ale pragmaticii lingvistice și textuale: activitatea de limbaj este o interlocuțiune și poartă urmele acestei interlocuțiuni. Nu din întîmplare această frază încheie al treilea paragraf. De fapt, ea împacă modalitatea realizată prin a vrea (vocația unui editor este de a descoperi) și cea cu a trebui (sarcina unui editor este de a menține o politică editorială
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
alocutivitate sunt următoarele: (a) mobilizarea verbală 3 − interpelarea (prin folosirea formulelor de politețe, interogațiilor, contrucțiilor interjecționale etc.); desemnarea destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4. 3. ALOCUTIVE INTERJECȚIONALE 5 În paginile de față, ne vom ocupa de unele formațiuni din româna actuală încadrabile, în mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Gheorghe Grigurcu Odată ajuns pe acest teren ferm, autorul Interlocuțiunilor își revelă încă o trăsătură a mentalității sale tradiționale (Monsieur Homais era un adept al stîngii atee), și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
un rol mîntuitor, de conservare a lumii date, așa cum am văzut, "pentru buna noastră dispoziție". Pentru acea umoare a armoniei în toate a duhului, pentru veselia, putem adăuga, pe care au vădit-o unii sfinți. Identic săritor se arată autorul Interlocuțiunilor și față de extrema dreaptă, pe care ne-am obișnuit a o vedea sancționată exclusiv prin prisma propagandei comuniste. Fenomen complex, tulburător, inițial cu un impresionant program de spiritualitate, aceasta s-a compus din elemente eterogene, între care categoria celor mai
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N. Steinhardt pe care l-a admirat. Autorul Interlocuțiunilor ni se înfățișează drept un spirit solar, în hedonismul și în larga sa comprehensiune, luînd cu o mînă și dăruind cu două.
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
științific, fals om cultivat, un fel de tęte de fil al stîngii intelectuale occidentale". Departe de morga autorității suverane, de prezumția omniscienței, de pozitivismul transferat pe meleagul umanioarelor, de gauchismul perfid ori numai bornat care a făcut atîtea ravagii, autorul Interlocuțiunilor se plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților, orientate de un moralism pururi chemat în ajutor. Un moralism sceptic, dar mai cu seamă jubilant. Avînd oroare de convențiile uzate, de toate formalismele, de pedanterie (Goethe socotea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
cea a indivizilor aparținînd lumii "selecte", sufocată de rețete comportamentale. Tot ce nu e firesc, spontan, e "prostie". Grăitoare e următoarea adnotare a unei călătorii "de numai trei zile" la Torino, în cursul căreia, "așa din mers, din fugă", autorul Interlocuțiunilor a reușit să surprindă "imaginea" Italiei de Nord: În puținele mele călătorii - eu nu sunt un călător, nu-mi place în mod special să călătoresc - , am văzut grupuri de turiști. Toți cu aparate fotografice, ascultînd ce spune ghidul și notîndu-și
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
ceva: anume că lumea lui Caragiale este, în fond, tot lumea lui Dumnezeu. E cea mai bună dintre lumi, numai s-o contempli îndelung și fără idei prefabricate. Cu gînd limpede și începător". Odată ajuns pe acest teren ferm, autorul Interlocuțiunilor își revelă încă o trăsătură a mentalității sale tradiționale (Monsieur Homais era un adept al stîngii atee) și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
un rol mîntuitor, de conservare a lumii date, așa cum am văzut, "pentru buna noastră dispoziție". Pentru acea umoare a armoniei în toate a duhului, pentru veselia, putem adăuga, pe care au vădit-o unii sfinți. Identic săritor se arată autorul Interlocuțiunilor și față de extrema dreaptă, pe care ne-am obișnuit a o vedea sancționată exclusiv prin prisma propagandei comuniste. Fenomen complex, tulburător, inițial cu un impresionant program de spiritualitate, aceasta s-a compus din elemente eterogene, între care categoria celor mai
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N.Steinhardt pe care l-a admirat. Autorul Interlocuțiunilor ni se înfățișează drept un spirit solar, în hedonismul și în larga sa comprehensiune, luînd cu o mînă și dăruind cu două. Alexandru Paleologu: Interlocuțiuni, ediția a II-a, Ed. Cartea Românească, 2009, 536 pag.
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]